Exista un fel de a-ti vedea orasul in care traiesti numai pentru tine si altul ca si cum ar urma sa primesti oaspeti. Acesta pare sa fie rostul si "cosmarul" marilor muzee concepute sa creeze prielnice auspicii pentru vizitatori.
La starea aceasta de forfota si de sarbatoare, de continua primenire a imaginatiei ma gandeam de curand, urmarind planurile si programele pentru Noul Muzeu Guggenheim de la New York, adapostit de o arhitectura-peisaj, prinsa intr-un "nora� imens si argintiu de titaniu...
In ultimii zece ani, Guggenheim a devenit una dintre cele mai semnificative institutii din lume in domeniul expunerii si cercetarii artei si proiectelor artistice.
Bilantul implinirilor este naucitor: 77 de expozitii, peste sapte milioane de vizitatori doar in New York. Aceleasi expozitii imprumutate de Guggenheim unui numar de 66 de muzee mari din lume si 18 milioane de vizitatori.
Circuitul muzeului in natura, asemeni celui pe care il strabate apa... Sau lumina. Acest du-te-vino al Artei pe mapamond selecteaza si impacheteaza exponate de patrimoniu artistic mondial, transporta si asigura, panoteaza si repanoteaza vestigii si aura unor spatii si vremuri de civilizatie.
Totul este insotit de caiete-program si albume superbe, de o biblioteca pe hartie sau digitala, de o arta a ospetiei si festinului, de o vocatie a reprezentarii si informarii vie, electrizanta, erudita, enciclopedica, eficace..
Cand rosturile spatiului pe care-l administrezi sunt publice iar nu personale, internationale iar nu doar municipale, muzeul nu mai poate ramane doar un loc de depozitare, o lada de zestre de familie sau o cutie postala ce aduna scrisorile unui singur destinatar.
Ferecati in misiunea institutiilor pe care le avem, avem tendinta sa le inchidem rosturile si sa le sufocam respiratia, in procesul de "muzeificare".
Muzeul, ca eticheta pusa pe diverse produse, a ajuns sa insemne vetust, ofilit, artificial, spatiul unei virginitati batranicioase care nu mai seduce.
Deschis catre ceilalti si gandit sa primeasca oaspeti de pretutindeni, muzeul probeaza civilizatia si pragmatismul unui popor, starea lui de sanatate si de vitalitate generoasa.
Muzeele lumii nu mai vor sa fie stele cazatoare. Ele ravnesc sa construiasca performanta, cea mai efemera dintre formele artei dar, in acelasi timp, una dintre cele mai radicale viziuni ale spatiului si mediului pe care le-a impus veacul 20.
Muzeul de azi circula, asalteaza, creste. E o panza de paianjen care incearca sa-si suprapuna firul tors peste meridianele si paralelele globului terestru.
Performanta pe care si-o propune muzeul, ca o ospetie oferita vizitatorului partas la petrecerea data, contesta estetica statica a obiectului si ne ofera arta ca o activitate, ca o psiho-drama comuna, ca o lectura interactiva.
Lumea nu se mai desparte in doua. Nu mai exista gard sau "zid al Berlinului" ce intretine "razboiul rece" dintre Natura si Cultura. Citesc si privesc machetele si planurile pentru Noul Muzeu Guggenheim. Mii de metri patrati, zeci de galerii, o forfota de programe exceptionale.
Ele apropie tot mai mult noua acceptie a muzeului de natura. Intri in muzeu ca si cum ai calca pe o pajiste. ai muzeul iti sopteste precum iarba din versul lui Sandburg: "Sunt iarba/ lasati-ma sa lucrez."
Acest material pare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
