Stabilita la Londra, Corina Belcea s-a perfectionat la Scoala Menuhin si apoi la Colegiul Regal de Muzica din capitala britanica. Dupa multi ani de absenta, violonista a revenit in Romania in 2006, pentru a concerta la Timisoara si Bucuresti. In 2007, alaturi de Cvartetul Belcea, a sustinut la Ateneul Roman o serie cursuri de maiestrie si recitaluri organizate de ICR in colaborare cu Filarmonica "George Enescu".
- De unde vine motivatia artistului de a fi credincios artei sale intr-o lume in care notiunea de principiu este tot mai lipsita de valoare?
- Nu pot vorbi in numele tuturor muzicienilor, dar pentru mine cel mai important este faptul ca muzica vine din interior. Si cred ca, pentru cei mai multi dintre muzicieni, nu trebuie pus pe primul loc cat castiga sau in ce conditii isi fac muzica. Important este ca ei sa aiba satisfactii profesionale. Daca va amintiti, de-a lungul istoriei, majoritatea celor care au ars pentru muzica - interpreti sau compozitori -, chiar daca nu au trait in mizerie, au murit de cele mai multe ori in neagra saracie, dar nu au ales nicio clipa sa faca altceva.
- Putem vorbi despre o cadere in desuetudine a genului cameral?
- Genul cameral nu a fost niciodata extrem de popular. Pana acum douazeci-treizeci de ani erau foarte putine cvartete, realitate care acum s-a schimbat. Sunt tot mai multe cvartete tinere care fac acest lucru din dragoste si care ajung la un nivel foarte inalt, ceea ce este bine, pentru ca muzica de camera, repertoriul acesteia, este imens si reprezinta o parte foarte importanta a muzicii. Nu cred ca vom reusi intr-o viata sa acoperim macar un sfert din cat s-a scris numai pentru cvartet, deci nici un pericol de monotonie. Pe de alta parte, am observat ca, din pacate, publicul ajunge la acest gen la o varsta mai inaintata si asta cred ca se intampla pentru ca a asculta cvartete necesita o mai mare concentrare decat in cazul muzicii simfonice, pe care si un copil o poate recepta usor. La un concert de cvartete este necesara o ascultare mai atenta, mai concentrata. Au fost totusi situatii, si dau ca exemplu Japonia, cand publicul era in mare parte foarte tanar. De aceea noi credem ca vom putea atrage un public si mai tanar. Trebuie, de fapt, sa ne crestem publicul, altfel, peste douazeci-treizeci de ani, va fi dificil sa mai cantam cuiva.
- In ideea atragerii publicului tanar, credeti ca modul de interpretare a suferit schimbari in ultimii ani pe linia accentuarii unei laturi... "sportive" a interpretarii?
- Am observat ca fata de trecut, atat cvartetele, cat si solistii - si ma gandesc in primul rand la epoca de aur, la Menuhin, Heifetz, la toti cei mari care din pacate nu mai sunt printre noi - astazi parca nu mai canta atat de cald, atat de din inima si asta ma face sa ma tem un pic pentru viitorul muzicii, pentru ca sunt foarte putini cei care astazi vor sa-si deschida sufletul si sa dea tot ce se poate din ei. Exista un pic de retinere in generatia noastra, nu stiu de ce si de unde vine asta, dar parca, atunci cand ascult inregistrarile de mai demult, remarc acea libertate cu care faceau ca fiecare detaliu sa iasa natural la iveala. Iar noi, Cvartetul Belcea, incercam pe cat posibil sa facem acest lucru.
- Ce are de oferit acum muzica de camera omului de pe strada, potential public in sala de concert?
- Muzica este o necesitate in viata oricarui om. Iar muzica de cvartet ofera un anumit tip de perfectiune, atins de marii compozitori care au creat pentru patru instrumente de coarde astfel incat ele sa sune ca o intreaga orchestra. Cred ca oamenilor le-ar face foarte bine sa fie expusi acestui gen de muzica.
- Cvartetul Belcea este/va fi prezent anul acesta de patru ori la Bucuresti (veti reveni in octombrie si decembrie) pentru a sustine concerte, dar si ore de masterclass. In acest moment al carierei, nu va cam incurca postura de profesori?
- Absolut deloc. Daca noi nu am fi avut profesorii minunati pe care i-am avut, nu am fi ajuns nicaieri. Am inceput cu Cvartetul Chilingirian, ai carui membri ne-au fost primii profesori si, ca sa fiu sincera, pentru mine exemplul si inspiratia pe care ni le-au oferit au constituit motivul pentru care fac astazi muzica de camera. Pentru ca, incepand vioara aici, la Timisoara, am fost indrumata initial spre o cariera solistica, nefiind expusa muzicii de camera. Am explorat-o abia cand am ajuns in Anglia, la scoala lui Menuhin. Mi-a placut foarte mult aceasta muzica si impreuna cu Cvartetul Chilingirian si cu colegii mei, am inceput sa explorez repertoriul de cvartet. Daca nu ar fi fost acesti profesori, probabil ca as fi studiat unul sau doua cvartete si as fi renuntat. Sunt convinsa ca mi-ar fi parut apoi foarte rau. Dupa aceasta perioada de initiere, am avut sansa de a merge la cursuri cu Cvartetul Amadeus si de a intalni si un membru al Cvartetului Alban Berg. Iata deci sansa unor contacte cu muzicieni care au facut o viata intreaga cvartet, cu cate doua sute de concerte pe an, timp de treizeci-patruzeci de ani. De aceea incercam noi prin aceste masterclass-uri, dar si prin orele pe care le predam la conservatoarele din Londra, la Guildhall School of Music and Drama, sa impartasim si colegilor nostri mai tineri un pic din ceea ce am invatat de la maestri, dar si din experienta noastra.
- Cum i-ati caracteriza pe tinerii dumneavoastra elevi din Romania?
- Ambele cvartete - fetele de la Chisinau si cvartetul din Cluj - sunt foarte talentate si dornice de a afla cat mai multe si de a evolua cat mai repede. Fara sa fiu la curent cu ceea ce se intampla acum, banuiesc totusi ca accentul continua sa nu se puna prea mult in scolile de muzica de la noi pe muzica de camera, iar membrii celor doua cvartete au simtit ca, de fapt, aceasta este o parte foarte importanta si ofertanta pentru ei.
- Ati sesizat vreo diferenta de mentalitate fata de actul artistic in Romania in raport cu alte locuri?
- Muzicienii au fost dintotdeauna in Romania nemaipomenit de talentati si de seriosi. Muzica a fost apreciata in Romania inclusiv in conditiile grele din anii '80. Din ceea ce-mi aduc eu aminte, lumea venea la concerte imbracata in paltoane si cu manusi, dar venea totusi sa asculte muzica. Nu s-a pus niciodata problema ca romanii sa nu iubeasca muzica sau sa nu o aprecieze.
- Vorbind despre componenta multinationala a cvartetului care va poarta numele si in care performati alaturi de un francez, o englezoaica si un polonez (Corina Belcea-Fisher, Laura Samuel, Krzysztof Chorzelski si Antoine Lederlin), credeti ca diversitatea culturala creeaza premisele unui mesaj artistic mai interesant?
- Cred ca putem vorbi despre un amestec de idei diferite, de culturi diferite, manifestate si prin modul in care am fost initiati in muzica. Ne inspiram in felul acesta unul de la celalalt, iar rezultatul final are cu siguranta de castigat din aceasta diversitate.
- Care sunt calitatile comune ale membrilor cvartetului Belcea?
- Dragostea pentru ceea ce facem este primul lucru care ne-a adus impreuna in acest grup. Urmeaza seriozitatea cu care lucram, faptul ca dorim cu adevarat sa avem rezultatele cele mai bune si acela ca fiecare da intotdeauna 150% din ceea ce are si poate sa dea. Bineinteles ca suntem si noi oameni, exista momente la repetitii in care unul este mai obosit decat celalalt sau nu se simte bine. Dar cred ca am fost in asa fel crescuti incat sa ne putem completa unul pe celalalt.
Interviu realizat de Virgil Oprina
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
