Google nu are nicio vina: este un motor de cautare care, ca orice motor, nu asculta decat de legile mecanicii sau, daca imi ingaduiti un ricoseu, ale "gandirii salbatice". Care gandire, potrivit eroului pe care il omagiem in aceste randuri, "codifica sau clasifica riguros, sprijinindu-se pe opozitii si pe contraste, universul fizic, natura vie si omul. Ea (gandirea salbatica) isi gaseste principiul intr-o stiinta a concretului, intr-o logica a calitatilor sensibile, pe care o putem intalni in diferite activitati de tipul bricolajului".
Sa revenim: o cautare operata cu masinaria sus-pomenita in dreptul numelui Levi Strauss te trimite direct printre blue-jeans. Mai la vale in ordinea preferintelor (de fapt a traficului internaut, randuit pe criterii cantitative) se iteste dintre cusaturi si denimuri si primul link catre Claude Levi-Strauss, cel mai important antropolog al veacului XX, un "maitre - penser" care si-a refuzat obstinat, o viata intreaga, aceasta calitate. Situarea lui la coada listei ne trimite in plina dezolare a concretului, intr-un pustiu al bricolajului, in care sufletul, morala, virtutea si talentul se straduiesc zadarnic sa-si afle motorul de cautare potrivit. Anul acesta, autorul Tropicelor triste implineste, pe 28 noiembrie, 100 de ani.
Citeam cu cateva luni in urma, intr-o frumoasa evocare de presa a unui apropiat al sau, ca Levi Strauss inca mai discuta, la cei 99 si ceva de ani ai sai, cu discipolii, are energia sa se lanseze in polemici si, chiar daca absent de o vreme din viata publica si din activitatea stiintifica propriu-zisa, mai gaseste puterea sa fie nu doar un om viu, ci si un creier scormonitor. In sedinta publica din 27 iunie 1974 a Academiei franceze, cand era primit in sanul institutiei "nemuritorilor', pe fotoliul cu nr. 29, lasat vacant de Henry de Montherlant, dl. Claude Levi-Strauss spunea in discursul de receptie: "Daca nemurirea pe care o conferiti alesilor dumneavoastra ar putea fi categorisita mai degraba ante decat post mortem (pentru ca functia academica, fiind acordata pe viata, ingaduie, macar, celor care o exercita sa scape de moartea sociala pe care o reprezinta pensionarea), acest privilegiu, care va este concedat cu un strop de ironie, atesta strasnicia legaturii pe care atatea institutii o tes cu ordinea magica sau supranaturala". Cea mai viguroasa legatura cu magicul, in cazul lui Levi-Strauss, este insa nu nemurirea conferita institutional si nici macar longevitatea (desi...), ci puterea de a se reintrupa si reinnoi, in spiritul phoenixului. Marshall Sahlins, antropologul neo-structuralist (citat de Manuela Carneiro da Cunha in articolul "Un savant vazut din America", in Le Figaro littraire din 15 mai a.c.), spunea: "Pe termen lung, orice teoretician celebru poate fi sigur de doua lucruri: ca va muri si ca va simti ca este depasit. Fericit cel ce le indura in aceasta ordine si nu in cea inversa". Mai exista si al treilea caz, acela al ganditorului redescoperit in timpul vietii: e cazul lui Levi-Strauss, unul dintre putinii autori in viata caruia celebra biblioteca "Pleiade" i-a pregatit o antologie. Recent aparuta, selectia (operata cu acordul si sub indicatiile autorului) aduna in cele 2.062 de pagini ale sale Tropicele..., Totemismul azi, Gandirea salbatica, Calea mastilor sau A privi, a asculta, a citi. Texte despre mituri devenite ele insele mit cultural si care ne indeamna, toate, sa-l privim, ascultam si recitim pe patriarh, altfel decat am facut-o pana acum, cu speranta ca vesnicia exista, chiar daca nu poate fi experimentata.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
