Nimeni nu va scrie vreodată despremine. Nici măcar un necrolog de un rind in cel mai mic ziar de pePămint.
Sint un om neinsemnat, unul care nu a făcut niciodată in viaţa luiceva important. Drept pentru care nimeni nu se va lega de prezenţamea fantomatică ani la rind pe străzile oraşului.
In fond, neavind nimic ieşit din comun, nici măcar un obicei princare lumea să-l cunoască, despre mine nici nu se vorbeştemăcar.
Sint un om al mulţimii. Sint la fel acelui fir de nisip careformează deşertul.
Nu am prea multe insuşiri, in mine primează calitatea de a exista.Sau opusul acesteia.
De fapt existenţa şi nonexistenţa mea sint in cantităţiegale.
Fiindcă, pe măsură ce exist mai mult, in aceeaşi măsură nu exist.Nu exist pentru nimeni şi pentru nimic.
Cind m-am născut, primul lucru pe care l-am făcut a fost săţip.
Mi-am dat seama atunci că nu e in regulă ceva. In primul rind,nimeni nu m-a băgat in seamă că pling. Mi-au şters pielea, m-auinvelit, m-au pus intr-un pat şi, cu toate că incă mai plingeam,lor li se părea normal acest lucru.
Mama mea stătea de vorbă cu doctorul. Se interesa despre operaţiade cezariană, in cit timp se va vindeca şi dacă ar putea obţine orecomandare pentru o clinică unde ar putea să inlăturecicatricea.
Tatăl meu adevărat nu era in spital. Probabil se imbăta pe undeva,fără să-i pese de faptul că m-am născut.
Nici tatăl meu neadevărat nu era in spital. Fiind un tată vitreg,avea, aşa cum aveam să aflu mult mai tirziu, un sufletvitreg.
Plingeam singur, fără să-i pese cuiva. Un fapt banal, copiii pling,am aflat eu mai tirziu. Probabil aşa cred ei, dar mie nu mi se parenormal.
Cum poate fi o lume in care te naşti plingind?
Părinţii mei au fost ocupaţi toată viaţa. M-au crescut bunicii pinăla 7 ani. De la ei am invăţat cele mai frumoase lucruri.
Bunica mi-a spus că Esmeralda este cea mai de treabă femeie dinlume. Mi-aş fi dorit şi eu o mamă ca ea, insă mama mea era inItalia.
Bunicul meu mi-a spus că in vremea noastră nu mai există bărbaţiadevăraţi. Pe vremea lui bărbaţii adevăraţi se cunoşteau in război.Acum sint numai homosexuali şi pină şi războaiele nu mai sint ce-aufost odată.
Bunicul mi-a spus că bărbaţii adevăraţi sint nişte cuceritori. Lavremea aceea am identificat ciţiva dintre ei, Alexandru cel Mare,Carol cel Mare, Napoleon.
In epoca noastră am găsit numai doi cuceritori, adică doar doioameni mari, Hitler şi Stalin. Stalin a reuşit să creeze cel maimare imperiu din secolul XX.
Din ce am citit despre ei, lumea i-a renegat. Eu cred că nu au fostinţeleşi.
Mama mea nu era la fel cu celelalte mame. Intr-un fel mă puteamdiferenţia de restul copiilor tocmai prin acest lucru. Dar ceilalţinu inţelegeau că doamna N. e ocupată.
Cind s-a intors din Italia, era foarte obosită.
O vreme a trebuit să se odihnească.
Cind s-a intors din Italia, mama mea era o doamnă. Doamna N.
Copiii inţeleg mai greu cind oamenii mari sint obosiţi, insă eu num-am chinuit să inţeleg nimic. Am luat totul ca pe un dat.
Degeaba le-aş fi explicat colegilor de clasă că doamna N. m-ainvăţat să vin şi să mă intorc singur de la şcoală, că mi-a arătatin ce fel poate fi folosit cuptorul cu microunde pentru incălzitmincarea.
Fără rost să le spun că doamna N. nu mi-a spus niciodată o poveste,un cintec de leagăn.
Adevărul e că am incercat să le spun odată copiilor că doamna N.m-a invăţat să mă imbrac singur, că tot ea m-a invăţat să-mi citescsingur poveştile.
Mi-a plătit şi lecţii de vioară, să-mi pot cinta singur.
Nu avea nici un sens să le mai zic despre faptul că din clipa incare am observat că se mai intilnea cu diverşi oameni la noi incasă, tot ea m-a invăţat ce valoare au banii şi la cefolosesc.
De fiecare dată imi dădea cite o hirtie de 10, foarte buni pentrudulce, după cum spunea ea.
Mie nu mi-a plăcut niciodată dulcele. Fiindcă banii au valoare i-ampus pe toţi deoparte, cu gindul că va veni odată clipa cind vorfolosi la ceva măreţ.
Aşa a fost mama mea. Doamna N. Spun că a fost pentru că la unmoment dat a murit. Vă voi povesti cum. Nu mi-a părut rău.
Intr-un fel insă, la vremea aceea, mă intrebam cum ar fi fost dacăaş fi avut toate lucrurile pe care le aveau ceilalţi copii de lamamele lor.
Probabil că nu aş fi invăţat multe lucruri.
Nu aş fi invăţat cum să supravieţuiesc in situaţii-limită. Nu aş fiinvăţat cum să fiu atit de egoist incit să fac faţă unei crizemondiale de proporţii.
Nu aş fi invăţat că cel mai de preţ lucru pe lumea asta este să iţifie bine, chiar dacă lucrul acesta inseamnă ca tuturor celorlalţisă le fie rău.
In şcoală am fost un elev mediocru. Aproape bun la invăţătură, darnu suficient cit să mă remarc. Drept pentru care nu m-a remarcatnimeni.
In timpul orelor imi plăcea să fac calcule matematice.Probabilităţi. Imi plăcea să citesc orice nu era in programaşcolară.
Mă gindeam ce şanse am să i-o pun profesoarei de literatură. Păreafoarte frustrată sexual. Probabil că şi eu eram. Tocmaidescoperisem o chestie băieţească, nu asta imi dădea bătăi de cap,ci faptul că, dacă tot am inceput să funcţionez, poate ar trebui săimi folosesc calităţile.
Nu eram deloc urit şi, din ceaflasem, femeile mai in virstă se bucură cind intilnesc bărbaţi maitineri.
Dar profa de literatură, la fel ca toate de la celelalte materii,nu mă vedea. Eram ca şi inexistent. Incercam să mă remarc, maiciteam cărţi, incercam să răspund la ore.
Mi-a spus că citesc cărţi nepotrivite pentru virsta mea. Apoi m-asfătuit să citesc lucruri mai vesele.
După jumătate de an, cu toate că pronosticurile imi eraunefavorabile, s-a intimplat.
Spre norocul meu, a făcut o pasiune pentru un elev cu vreo 5 animai mare ca mine, din ultimul an. Despre el se vorbea tot timpul inliceu, fusese de două ori la olimpiadă.
Ea il medita mai tot timpul, il pregătea pentru următoareacompetiţie.
Din intimplare, am surprins o mişcare greşită, i-am văzut la unmoment dat in cancelarie, ea i-a pus mina pe fund şi apoi l-asărutat.
I-am urmărit o lună de zile. După o lună am reuşit să fac niştefotografii foarte bune.
Ştiam că el nu are incă majoratul, aşa că am ameninţat-o că dautotul in vileag.
Nu a costat-o foarte mult, o partidă completă de sex, aşa cumvăzusem pe un canal TV privat. Şi citeva lacrimi. Nu prea mult,deci.
Pe mine m-a costat mult mai mult. Am plătit cu virginitateamea.
Aveam citeva talente, dar nimeni nu le-a văzut.
De exemplu, imi plăcea foarte mult să scriu. Şi să citesc.
Citeam cărţi, părinţii mei erau foarte mulţumiţi să imi cumperecărţi, citeam şi in felul acesta nu-i băteam la cap.
Uneori nu inţelegeam, dar ei nu aveau timp să-mi explice, aşa că mătrimiteau să caut pe Internet.
Internetul este foarte vast. Poţi afla o mulţime de lucruri desprelume. Poţi afla cum se fac bombe, poţi afla metode eficace pentrueliminarea adversarilor. Nu am reuşit să aflu de ce sint singur,dar mi-am dat seama că Internetul poate fi totuşi folositor.
Fiindcă tatăl meu vitreg mă bătea din cind in cind, incepusem să-lurăsc.
L-am urit şi mai tare la un moment dat cind, după ce mi-a inroşitfundul cu o curea, mi-a făcut un lucru ruşinos.
Pentru moment mi s-a părut greţos, apoi mi-am dat seama că mi-aplăcut. A fost printre puţinele momente cind nevoia de afecţiune,dorinţa, atingerea intimă, comunicarea la nivel interstiţial, chiarşi sub forma aceea abjectă, mă scoteau cumva din anonimat.
Cu toate astea, m-am decis totuşi că trebuie să-l elimin dinschemă.
Fiindcă nu credeau in talentele mele, am incercat să le arăt cepot. Pe la 12 ani am inceput să scriu scrisori.
Scriam scrisori unui domn care locuia singur in casa din colţulstrăzii.
Nu il alesesem la intimplare.
Cind eram mai mic avusesem un ciine. Omul respectiv uraanimalele.
De foarte multe ori ţipase la mine că "jigodia" mea se cacă pepeluza lui, că "bestia" mea ii furase papucii.
Omul acela mi-a zis că o să-mi arate el mie şi o să văd eu ce-osă-i facă la un moment dat "creaturii". Intr-o zi, retrieverul meua dispărut. Din ziua respectivă omul acela a părut, cel puţinpentru mine, satisfăcut.
De atunci am invăţat un lucru. Nu trebuie să crezi in răzbunare,trebuie să te bazezi pe ea.
Revenind la scrisori, scriam cu pasiunea unei femeiindrăgostite.
Ii povesteam că sint o femeie nefericită, pe care viaţa a adus-o inpragul disperării şi că singura alinare pe care o mai găseşte inaceastă viaţă este să se refugieze in iubire. Toată dragostea ei,acumulată de-a lungul timpului ca o dobindă nefolosită, sau maibine zis ca impozitele neplătite, il aştepta pe el, omul care deaproape o viaţă locuia pe aceeaşi stradă şi pe care niciodată nu segindise să il invite măcar la o cafea.
Am dat maximum de autenticitate poveştii. M-am folosit deelemente-cheie, precum lipsa numelui, răspunsul pe adresa uneicutii poştale inchiriate.
L-am intrigat pe domn cu secretomania. L-am făcut după douăscrisori să imi răspundă.
A intrat in joc.
Am decis atunci că e momentul să complicăm lucrurile.
Mi-am permis să trimit scrisorile lui pe adresa mamei de laserviciu.
Cind lucrurile au luat amploare, am inceput să trimit fragmente dinele şi pe adresa tatălui meu.
Planul era să organizez un flagrant. Să organizez o intilnire-şoc,ceva care să aibă o importanţă deosebită pentru fiecare dintre ei.In mintea mea se născuse acel gen de poveste cu finalneaşteptat.
Intilnirea a fost pregătită cu minuţiozitate.
Singurul care ştia ceva mai multe era tata. El cunoştea identitateacuiva din triunghi, adică mama.
Pe el il manipulasem insă mult mai mult.
Lui ii scriam ca din partea unui binevoitor care işi permitea şipăreri.
Ii sugeram că ar fi bine să se descotorosească de rival dacă işiiubeşte nevasta.
Ii mai sugeram să scape de amindoi dacă nu o iubeşte şi vrea sărămină cu amanta. Ştiam că are o pipiţă, il surprinsesem cu ea latirgul anual ce se făcea in oraş.
L-a costat o bicicletă, dar nu acela a fost preţul corect.
Cind imi aduc aminte de aceste lucruri imi dau seama de un lucruconstant. Pentru mine, numai eu exist in toate povestirilemele.
Eu sint eroul, eu mă aflu in lumina reflectoarelor. Restul eintuneric.
Tot ce fac fac doar pentru mine. Pe ceilalţi nu-iinteresează.
Foarte bine. O să fie la fel ca intotdeauna. Ca in toate momenteleimportante pe care le-am traversat in viaţă şi in care am fostintotdeauna singur.
Nimeni nu m-a văzut acolo.
Nimeni nu şi-a dorit să fiu acolo.
Toţi m-au ignorat. Citorva le-am arătat că exist, dar pentru mineacest lucru nu e suficient.
Toată lumea trebuie să ştie că exist.
Profesoara care m-a dezvirginat era complet absentă.
Fetiţa de şapte ani pe care am violat-o cu acordul ei a fost la felde neparticipantă, aproape că nici nu-i păsa. Nici măcar nu aplins, aştepta pur şi simplu să se termine mai repede.
Nu simţea nimic, nu se gindea decit să nu-i schingiuiescpăpuşa.
După vreo trei luni in care scriam şi cite două scrisori pe zi,toţi trei erau intr-un cazan sub presiune.
Eu, copilul domnului N. şi al doamnei N., reuşisem să-i aduc ladisperare, fără ca măcar unul să bănuiască ceva.
El pierdea in fiecare seară aproape două ore in pivniţa casei. Işicumpărase un extensor pentru umeri, un aparat pentru abdomene şiceva greutăţi. Şi un pistol.
Ea incepuse să fumeze in casă - inainte ar fi fost in stare săucidă dacă cineva ar fi indrăznit şi găsea tot felul de mărunţişuride făcut. Din cind in cind picta, insă nu avea niciodată răbdare sătermine un tablou.
Vecinul a inceput să urmărească cine pune scrisorile la poştă.Văzindu-mă pe mine a fost puţin surprins, dar s-a liniştit cindi-am spus că o doamnă foarte frumoasă mă plăteşte pentruasta.
A incercat să mă plătească şi el pentru a-i spune cine e doamna. Arfi trebuit să accept din prima, insă mi-am adus aminte că eucigaşul ciinelui meu şi voiam să-l chinui.
Nu mi-a ieşit. M-a aşteptat mai tirziu pe stradă, la adăpostulintunericului, şi mi-a tras citeva, apoi m-a ameninţat că imi iagitul dacă povestesc cuiva. I-am promis că a doua zi voi face cumvasă i-o prezint pe doamnă.
Le-a dat intilnire seara la 10, intr-o cameră de motel de lamarginea oraşului. "Dezinfectasem" in prealabil camera cu multalcool.
Dezlipisem două fire de la priză, pentru a simula un scurtcircuit.
Scosesem arcul de la clanţă, pentru a se bloca inăuntru.
Cind au inceput să se certe, m-am strecurat şi am pus foc lafitilul cu benzină strecurat pe sub uşă. Curentul electric e maicurat, dar e mai uşor să aprinzi singur o torţă decit să aştepţifulgerul.
Atunci am mai invăţat un lucru. Că nu ciinele este cel mai bunprieten al omului.
Moartea este cu mult mai bună.
Va urma
Din romanulin curs depublicare la Editura Tracus Arte
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
