După terminarealiceului, mi-am dorit să urmez o facultate. Nu aveam neapăratnevoie de bani, moştenisem o sumă frumuşică de la domnul şi doamnaN.
Totuşi, am aplicat la mai multe. Nici una nu mi-a acordat vreoimportanţă.
Imi plăcea mult literatura, credeam că voi putea urma o astfel decarieră.
Lor puţin le-a păsat.
Mi-am dorit să devin muzician. Ştiam să cint la vioară, mulţumitălecţiilor pe care mi le băgase pe git doamna N. Nici asta nu acontat prea mult.
Mi-am dorit să mă inscriu in FBI sau CIA. M-am gindit că, laaceastă cantitate imensă de ignorare, aş putea să devin agentspecial, spion sau ucigaş profesionist.
M-am prezentat la un birou de recrutare. Am făcut mai multeteste.
Pină la urmă am fost incadrat intr-un stagiu de pregătire de 6luni.
Apoi mi-au făcut din nou teste.
Am obţinut un fel de diplomă. Mi-au spus că deocamdată ţara nu arenevoie de mine. Că ar fi mai bine să imi găsesc o slujbă normală şisă imi fac o familie. Dacă apare ceva, mă vor căuta ei.
In aceste condiţii, cariera mea părea compromisă.
Mi-am dat seama că nu de o meserieaveam nevoie, ci de un scop nobil. Trebuia să fac ceva măreţ, cevacare să mă scoată din anonimat.
Mai mult, trebuia să fie cevanobil, trebuia să fie un act de caritate maximă.
Cea mai mare şi mai importantăfaptă generoasă care ar fi fost vreodată făcută pe această planetă,pentru această planetă. Pentru această rasă imbecilă, incapabilă săişi administreze un tratament pentru propria boală.
Trebuia să scap eu lumea deviruşi. Să vindec acest organism bolnav.
M-am hotărit să mă fac asasin plătit pe cont propriu. "Gindeştesingur, acţionează singur". Mi-am zis că este o deviză bună pentrucineva din branşa asta.
Am căutat pe Internet articole. M-am documentat.
Nu exista nici un congres al spionilor sau al asasinilor plătiţi.Ciudat.
Nu există nici o bursă a victimelor. Ceva de genul Mr. X,lichidare, 50.000.
Ca să-ţi faci bine meseria, trebuie să fii un om informat.
Mi-am dat seama că am nevoie de un informatician bun, cineva caresă poată intra in bazele de date ale CIA şi FBI.
Am găsit un informatician foarte bun. Un hacker. Mi-a zis că pentru40.000 de euro imi sparge toate bazele de date de care am nevoie şiimi dă orice informaţie de care am nevoie.
Pentru a nu intra la bănuieli, i-am spus că sint omul domnului şică anumiţi oameni au păcate mari. Unii dintre ei trebuieiertaţi.
Pentru aceasta trebuie să guste sfinta cuminecătură.
Hackerul a ris şi mi-a zis că păcătoşi sint peste tot, dar că dacăvreau păcătoşi adevăraţi ar trebui să botez guvernul şipoliticienii. Şi cu acid, dacă se poate.
I-am spus că am bani să-l plătesc. Să-şi facă treaba şi să nucomenteze.
Peste citeva ore, mi-a dat nişte nume şi nişte adrese. I-am datbanii şi a plecat.
Am căutat acele persoane. Erau internate in diferite aziluri debătrini.
M-am gindit că o fi un fel de acoperire. Am verificat. Nu era. Imiluasem ţeapă.
Aş fi putut să le lichidez pe toate, dar nu avea nici un rost. Eraudoar nişte moşi decrepiţi, intr-o clinică, fără pază.
Imi luasem ţeapă, insă din acel moment aveam deja o misiune şi oprimă victimă.
L-am găsit pe hacker in 3 zile. Inchiriase o cameră la un hotel dincentru. Se distra cu trei piţipoance. Nu-i ajungea una. Ghinionullor.
Am consumat patru gloanţe. Trei bijuterii pentru doamne. Pentru el,glonţul a fost de intimidare. I-am zburat cocoşelul. I-am explicatcă nu are nevoie de el pe lumea cealaltă.
Plingea. Nu se putea mişca şi nici nu putea vorbi, il legasem şi iipusesem şi un căluş. Ca să il ajut, i-am sfirtecat pantalonii şii-am indepărtat cu grijă resturile organelor genitale.
Am aşteptat lingă el şi m-am prefăcut că ii cint ceva la vioară. Defapt cintam doar pentru mine, pe corzile mele interioare. Măliniştea. Intr-un fel cred că-l liniştea şi pe el, se oprise dinplins.
Am cintat aproape o oră, din Beethoven, pină i s-a scurs totsingele.
Am numit acel an "Anul Beethoven".
A trebuit să interpretez diferite partituri, in funcţie desituaţie, pentru tot felul de persoane. Pentru acele scursuri careimbolnăveau organismul şi aşa slăbit al umanităţii.
Imi plăceau peştii, poponarii,tirfele, mardeiaşii de cartier, hoţii de buzunare, casierii debănci, dealerii de droguri. Erau cele mai jalnice şi pateticeexemplare.
Nici măcar nu aveau demnitatea sămoară in linişte, fără plinsete şi rugăminţi.
Apoi a urmat o intimplare care a avut o mare importanţă in viaţamea. Mi-a adus şi o mare saisfacţie, m-am bucurat ca un copil cind,folosind o coardă de vioară, am decapitat o japiţă.
O curvă ordinară.
Am cunoscut-o intr-un cazinou. Lucra acolo.
La inceput am crezut că nu mă remarcă nimeni.
Eram acolo să văd secretele norocului. Invăţasem la şcoală cănorocul este orb.
La cazinou am invăţat că oamenii sint orbi. In special cei carejoacă.
Cu toate astea am aflat că şi ceilalţi pot fi orbiţi. Cei care seuită. Supraveghetorii, in special.
Ea a fost prima care m-a remarcat. Făcea parte din specia celoratenţi.
Ca să vezi, nu eram chiar atit deinvizibil cum credeam, mai erau oameni care mă puteau vedea. Darn-a fost cazul să imi iau precauţii in plus.
După ce am venit vreo două ori pe tura ei, pusese deja ochii pemine. Văzindu-mă atit de atent şi judecind după sumele relativ micipe care le jucam, işi făcuse probabil ginduri că nu am venit săcaut norocul intimplător.
M-am hotărit să o abordez. Am invitat-o la o cafea şi după citevaguri ne-am dat seama că ştiam destule unul despre celălalt.
Eu ştiam că ea vrea să fure cazinoul şi că are o metodă.
Ea ştia că eu am venit să fac acelaşi lucru şi că am suficientădeterminare. Am băut cafeaua şi la despărţire impărtăşeam o soartăşi o aventură.
Detaliile le-am pus pe masă la eaacasă. N-am făcut şi sex, cu toate că nu era o partidă ce meritarefuzată.
Planul ei era simplu. La ruleta la care era crupier, venea un anumedomn, un miliardar rus, care juca sume mari de bani.
Ruleta era măsluită, cu siguranţă bila era controlată cu un sistempe bază de magneţi.
N-ar fi avut de unde să ştie asta, era probabil un secret binepăzit de cazinou, dar observase comportamentul ei in timpuljocului. De obicei, cind rusul miza sume mici ciştiga. Avea defiecare dată şansă. Parcă ghicea de fiecare dată numerele, ca şicum bila avea o atracţie fatidică pentru ele.
Cind insă juca o sumă importantă, intotdeauna pierdea. Şi defiecare dată, ca un făcut, bila se aşeza in căsuţa de lingă numărulpe care paria domnul.
Mi-am dat seama imediat ce aveam de făcut.
Trebuia doar să pariez rar, diferite sume mici, urmărind numaiculoarea sau paritatea numărului pe care punea miliardarul.
In momentul in care paria o sumă consistentă, nu trebuia decit săfac acelaşi lucru, dar să mizez pe culoarea opusă sau pe numărulalăturat. Dacă ne ieşea figura de 3 ori, eram bogaţi.
Deloc, chiar deloc complicat. Pină să se prindă ăia de şmecherie,incasasem deja banii şi mă pregăteam să o şterg dincazinou.
Mă aşteptam să nu fie chiar aşasimplu cu partea asta. Nimeni nu pleacă dintr-un cazinou cu aproape3 milioane de coco. Adică nu un nimeni aşa ca mine.
Intr-o astfel de instituţie eştiun anonim atita vreme cit n-ai cine ştie ce bani in buzunar. Cindpierzi foarte mult, eşti o adevărată vedetă, eşti cea maiimportantă persoană.
De multe ori eşti lăsat săciştigi, fiindcă in lumea cazinourilor jucătorii impătimiţi sintcunoscuţi. Ei pot pleca mai grei cu unul, două milioane intr-oseară, fiindcă a doua zi vor pierde acolo dublu sautriplu.
Un nimeni ca mine, cu rucsaculplin de bani, este dintr-o dată la fel de cunoscut ca şi unmilionar adevărat.
Numai că ei ştiu că un astfel depersonaj nu mai revine.
Mă aşteptam la asta şi pregătisem totul pină la capăt. O retragereglorioasă.
Ca să pot ieşi cu banii dincazino, altfel decit pe uşa principală unde probabil m-ar fiaşteptat gorilele, pregătite să mă convingă să mai stau puţin şi săjoc, urma să las banii la baie, intr-un coş de gunoi.
Ea prelua pachetul, ne intilneam după, şi plecam fericiţi inPolinezia.
Deşi nu mă aşteptam să fie chiar aşa uşor, a fost. Nici n-a fostnevoie să scot pistolul.
Şi cu toate că mă gindeam că va fugi cu banii, nu a făcut-o. Destulde ciudat, aş zice.
Am luat impreună avionul pină la Jakarta. De acolo am schimbat douăchartere pină pe o insulă din Tahiti. Apoi un vaporaş ne-a debarcatpe o insulă de lux, pe care o inchiriasem in prealabil. De fapt ea,că ea era cu planurile.
De altfel tot drumul pină acolo m-a omorit cu planurile ei şi cuviitorul măreţ care ne aştepta. Se gindea că banii nu aducfericirea şi că lingă un om de incredere ca mine viaţa oferă maimult. A inceput chiar să-mi facă avansuri.
Nu m-am tras inapoi. Imi plăcea. Nu tocmai bine pentruafaceri.
Ajunşi pe insulă, mi-am dat seama că raiul nu e intotdeauna ominciună. Am inceput să beau, păpuşica imi gingurea laureche.
Era minunat, aş fi putut abandonatotul, dacă plăcerea asta ar fi fost de durată. Erau aproape 20 depersoane, alese pe sprinceană, special să ne facă să ne simţim cain paradis.
M-am simţit aşa pentru citeva ore. Dar minunile nu sinteterne.
In orice caz, am trăit clipe de vis. O seară perfectă. Am băut, amascultat muzică, am dansat, am făcut baie in lagună, noaptea.
Cerul era de o limpezime nemaivăzută. Pe cer pluteau milioane denuferi, in apa lagunei luminau milioane de stele.
Am făcut dragoste peste tot. In mare, in nisip, pe şezlonguri.Briza bătea şi imi incerca şi mai tare punctelesensibile.
Aveam obrazul umed. Aproape căvedeam luna lăcrimind şi de undeva din larg, de pe un vas decroazieră, curenţii de aer aduceau acorduri de pian.Beethoven.
M-am trezit cu capul greu, a doua zi după prinz, singur pe toatăinsula. A durat 45 de zile pină m-au găsit. Afacerile astea cuinsule de inchiriat merg destul de greu.
Ea imi spusese că rezervase insula pentru 7 zile. Plecase insă adoua zi dimineaţa, cu toţi banii. Probabil nu-i plăcea Beethoven,dar urma să am eu grijă de asta.
Am găsit-o in 49 de zile. Destul de greu şi cu multă şansă.
Pentru a fi sigur că ii pare rău, i-am interpretat la vioară celenouă simfonii ale lui Beethoven.
In timp ce era legată şi avea trupul plin de lipitori.
După aceea am invăţat-o să cinte. Am ales ceva mai greu, cintatulpe o singură coardă.
Cu toate că era foarte subţire, un mi, coarda a rezistat pină lafinal.
Cind capul i s-a rostogolit, ochiiei se măriseră ca intr-un extaz absolut.
Beethoven are o mare calitate,impresionează oamenii pină la moarte.
Ar mai fi multe de povestit despre mine. Din păcate, viaţa mea nuinteresează.
Sint un om fără importanţă. Cel puţin aşa crede lumea. Nu am trezitniciodată bănuieli.
Nici măcar cind am inceput să fur din magazine.
Cu toate că ştiu că magazinele au camere de luat vederi, pe minem-au ignorat complet.
Nu inţeleg a cui să fie vina. Am trăsături proeminente, am ochiiverzi, sint inalt, am 84 de kg.
Mă consider un bărbat atrăgător, atit pentru femei, cit şi pentrubărbaţi.
Şi totuşi nimeni, niciodată, nu mi-a oferit ceva de băut intr-unbar.
M-am hotărit să mă schimb. Să nulas lumea să mă copleşească.
Eu am să mă schimb, eu voi dorilumea şi lumea mă va dori pe mine.
Eu mă voi schimba şi lumea se vaschimba impreună cu mine.
Aveam un scop. Mi-am făcut şi un plan. M-am hotărit să-l pun inaplicare.
Am hotărit să profit de avantajulmeu. M-am gindit că, fiind atit de banal, pot intra fără problemeintr-o bază militară.
Nu am nevoie de prea multe lucruri: haine potrivite, o scrisoare derecomandare şi un ID fals.
E simplu.
Acţionezi ca la carte.
Iţi pui ţigara in colţul gurii şite duci la barieră ca un şmecher. Paznicul ştie că urmează să vii.Pentru asta trimiţi inainte scrisoarea de recomandare. Ceva degenul că organizaţia Smart Intelligence, afiliată MinisteruluiApărării, trimite un cadru pentru specializare in strategii deluptă.
Adică un nimeni trimite un nimeni să inveţe un nimic.
Se intimplă mii de cazuri de acest gen, atit de multe incit nimeninu mai pierde timpul să le verifice.
Paznicul te roagă să-ţi scoţi ochelarii de soare, se uită la tine,nici măcar nu te vede bine. Zilnic vede sute de cadre militareintrind sau ieşind.
Tu eşti doar alt fraier, nu are chef să piardă timpul cu tine, areun telefon important de dat, tocmai şi-a adus aminte că trebuie săo sune pe Maxine.
Iţi zice că trebuie să stingi ţigara, apoi ridică bariera. Nu-ipasă cituşi de puţin de tine.
Accesul tău intr-o bază militară de maximă securitate tocmai s-aefectuat.
Eram mindru de mine in clipele acelea. Mă gindeam că perioada meade anonimat se incheiase. Deja imi vedeam portretul-robot pemonitoarele tuturor agenţiilor de securitate din toate statelelumii. Fumam dintr-o ţigară şi eram pregătit să merg in nemurire.Aşa mă bucuram inainte să invirt cheia şi să apăs butonulroşu.
Va urma
Fragmente din romanul in curs deapariţie la Editura Tracus Arte
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
