An după an, românii se întorc cu o pălărie de medalii de la Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva. Fix o ştire ne reţine atenţia cu această ocazie, după care nici că mai auzim despre ei. Dar nici nu-ntrebăm!
Anul trecut, echipa condusă de profesorul Alexandru Ciocâlteu (foto 1) a fost premiată pentru o tehnică de dializă care ar scoate din funcţiune actuala oribilă procedură. Noul "aparat" de curăţire a sângelui ar fi propriul organism! Dar cercetătorul, vorba aia, cercetează, nu marketizează, şi nu prea s-a auzit despre oameni de ştiinţă putred de bogaţi care să poată să-şi finanţeze singuri ideile. Vă închipuiţi poate că au curs ofertele de susţinere financiară. Aiurea! Invenţia a fost premiată şi uitată.
De ceva mai multă atenţie s-au bucurat Raluca-Ioana (foto 2) şi Jakobus Frederick van Staden (soţul ei, cercetător sud-african), care au pus la punct un dispozitiv capabil să depistezecancerulîn doar 6 minute, direct din proba de
sânge! Românca a fost asistentă la Facultatea de Chimie a Universităţii Bucureşti, bursieră a Universităţii din Pretoria, apoi conferenţiar tot acolo, iar din 2007, revenită în ţară (!), este cercetător în cadrul Institutului Naţional de Electrochimie şi Materie. Soţii von Staden au reuşit să atragă o finanţare de... maximum 26% din cât ar fi necesar pentru startul producţiei unui atât de important dispozitiv, şi asta în condiţiile în care producerea senzorului în sine, la nivel de laborator de cercetare, costă mai puţin de un euro!
Probabil mai norocos va fi Mihai Duduţă (foto 3), şi asta, pe de o parte, pentru că lucrează în cadrul unei super-universităţi, MIT, iar pe de altă parte pentru că obiectul său de activitate e în trendul unei lumi care s-a convins că, totuşi, rezervele de combustibil fosil sunt pe terminate: maşina electrică. Mai exact, Duduţă e parte a unui proiect prin care bateria electrică se va reîncărca în câteva minute în loc de câteva ore. Şi asta urmare a ideii strălucite de a schimba, cu o pompă sub presiune, lichidul descărcat electrolitic cu unul gata încărcat.
Să menţionăm în treacăt că, intrând în această cercetare, românul a amânat dezvoltarea unui proiect personal, acela de a obţine energie electrică din… steaguri! (Ceea ce ar da valenţe cu totul noi expresiei "Mi se fâlfâie"). Şi încă un mic detaliu: Mihai Duduţă are 26 de ani.
Sunt doar câţiva dintre românii cărora noi, ceilalţi, ar trebui să le fim recunoscători, să-i pomenim mereu, să-i promovăm cum putem, să ne lăudăm cu ei.
Dar…
TUDOR CĂLIN ZAROJANU(n.1956) a absolvit secţia de Informatică a Facultăţii de Matematică, Universitatea Bucureşti, cu lucrarea de licenţă "O privire matematică asupra piesei «Romeo şi Julieta»", publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani în informatică, pe toate sistemele de calcul şi în toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă: cotidian, săptămânal, lunar, agenţie de ştiri, radio, TV. A debutat editorial cu volmul de proză scurtă "Viaţa ca troleibuz" (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia "Viaţa lui Corneliu Coposu" (1996, ediţia a doua 2005), romanele "Reluare cu încetinitorul" (1997) şi "Sfârşitul lumii" (2005), culegerea de proză scurtă "Copiii asfaltului" (2007). În prezent lucrează în TVR, fiind realizatorul programului "De ce-aş citi?", şi este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, Revistei Flacăra, Adevărul şi Radio România Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
