In vreme ce icoanele pictate de el sunt, de fapt, ecranele televizoarelor si display-urile computerelor. La 31 de ani, Ciulache continua sa simta ca el este investit cu o misie sacra. Sa arhiveze la modul cel mai concret imaginile acestei realitati virtuale ce ne macina visul cu ochii deschisi. Altfel spus, sa nemureasca secunda si sa osifice pixelul. Apoi, sa construiasca, dupa puterile sale, o institutie sistemica a vremelnicului. O efemeroteca a timpului nostru induiosator de durabil (si, intre noi fie vorba, tot atat de nesigur!).
Expozitiile sale anterioare (No Signal, Retinal-Seductie, Personal computer si ultima, in mai anul acesta, Scrambled Channel) evoca, toate, fara nicio exceptie, clipele de gratie cand artistul are nostagia mediilor expirate, pe care se straduieste sa le resuscite. Precum un demiurg al clipei. Antenele sale parabolice "prind" cele mai bizare programe, de la cadre fixe, cortine de emisiuni si anunturi de revizii tehnice, pana la simboluri si grafeme specifice telecivilizatiei ochiului. Acelea cu care, de regula, fiecare dintre noi scrutam lumea de dincolo. "Imaginile sunt ca niste flash-uri; cateva secunde de realitate pe care am vrea sa o traversam cat mai repede; aceasta este doar preparatia pentru ceea ce va urma. De aici inainte, pentru fiecare incepe o realitate proprie" - isi sugereaza artistul continutul "fisei de post" personale. Ce te faci insa dupa ce informatia a trecut de tine, s-a dus, s-a atomizat? Cum o mai aduci inapoi? Florin Ciulache reuseste, printr-un truc inteligent, sa dea "Paste" si sa comande manual un "Print screen" artistic. Spre aducerea aminte si, mai ales, placerea noastra.
"Primul iconar laic al societatii mediatice romanesti", cum il numeste curatorul galeriei H'Art, intra acum* pe Yahoo!Weather si ne face praf orice prognoza catastrofala asupra vremii (sau a vremurilor?). El ne propune sa nu mai iesim in curte, sa nu mai privim cerul cu ingrijorare, sa nu mai pierdem timpul si energia cu micsorarea spatiului (prin calatorie!), ci sa ne cercetam mai intai de toate pe noi insine. Cu luare-aminte. Fiindca, asa cum spunea Seneca, "nu clima trebuie s-o schimbam, ci sufletul nostru". Intelese astfel, tablourile lui Ciulache - cuprinzand detaliile cele mai fine, adica norii, simbolurile pentru fulger, curenti de aer, ploaie sau furtuna, pentru soare si temperaturile date in Fahrenheit si Celsius, toate intr-o cromatica minutioasa - nu sunt altceva decat radiografiile noastre de suflet. Fisele noastre de sanatate.
Traim intr-o societate a semnelor, impanata de icons. Dar refuzul lui Ciulache de a pipai natura poate fi citit si intr-o cheie ironica. Orice aprehensiune, orice pre-viziune apocaliptica se reduce, de fapt, la modul fundamental cum vedem lumea in care traim (remarcabil, in acest sens, este un tablou ce reprezinta distributia curentilor de aer si variatiile termice pe harta Europei, ca o com-Uniune Europeana).
Florin Ciulache se tine departe de turbulentele metafizice ale timpului. El se multumeste doar sa "sanctifice" starea vremii, prin imortalizarea artistica a unui sir de toane ale acesteia. De aceea, totul e de inteles in aceasta expozitie. Fara umbrela.
Cum ar veni, adica, din apocalipsa de probe, apocalipsa se amana!
*) Florin Ciulache, Apocalipsa se amana, pictura, H'Art Gallery
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
