A fost (si inca mai este) o tema foarte ofertanta a literaturii si a filmografiei SF din ultimele trei decenii. Inainte chiar de aparitia computerelor, a lumilor virtuale si a robotilor inteligenti, diversi vizionari literali profeteau prin anii '70 si '80 ai secolului trecut ca, fie benevol, fie ca urmare a unei conspiratii, spre sfarsitul veacului XX, fiinta umana va fi aservita intru totul masinilor ganditoare. Desi pare o utopie cyber-punk, specifica curentelor de gandire post Flower Power, radacina conceptului este mult mai veche.
Puternic influentat de calatoria sa in Noua Zeelanda, un taram aspru, virgin, exotic si de neinteles pentru un aristocrat britanic, scriitorul Samuel Butler publica, in 1872, romanul Erewhon (nume dat de transcrierea inversa a cuvantului nowhere - nicaieri, in engleza - si anagramarea lui w cu h). Pentru a explica mai bine ciocnirea violenta dintre civilizatia europeana si cultura locala, Butler a apelat la o poveste alegorica. Trei capitole din Erewhon, stranse sub denumirea de The Book of the Machines, povestesc despre darwinismul tehnologic si anticipeaza cu multa precizie revolutia hi-tech. In plus, aceste masini capata constiinta, ele lupta pentru propria independenta si ajung sa se indeparteze din ce in ce mai mult de omenire. In momentul in care supun umanitatea, transformand oamenii in sclavi, intre cele doua entitati nu mai exista nicio cale de comunicare si de intelegere, precum a fost cazul si intre armata britanica si triburile indigene din Noua Zeelanda. Publicat sub pseudonim, mult prea avangardist pentru epoca in care a aparut, romanul Erewhon nu s-a bucurat de succes la public si a fost repede uitat de critici.
Insa, 20 de ani mai tarziu, pe la 1900 si ceva, scriitorul, filosoful si eseistul spaniol Miguel de Umanumo scria nuvela Mecanopolis in care avea sa preia intreaga tematica a lui Butler, sa-l crediteze si sa-l faca cunoscut in intreaga lume pe acesta din urma. In 1963, un tanar jurnalist american realiza un reportaj despre dunele de nisip din preajma orasului Florence din statul Oregon, SUA si despre modalitatile ingenioase prin care fermierii de aici s-au luptat cateva zeci de ani si, in cele din urma, au invins seceta si nisipul, realizand dintr-o pustie arida o localitate infloritoare. Documentandu-se temeinic pentru acest articol, tanarul jurnalist a inceput sa aiba viziuni la nivel macrosocial asupra a ceea ce inseamna din punct de vedere psihologic aceasta transformare, asupra modului in care un mediu de viata aspru influenteaza personalitatea oamenilor. Pentru ca era pasionat de science fiction, Frank Herbert a mers mai departe, inchipuindu-si legaturile subtile dintre un imperiu feudal galactic (Commonwealth-ul lui Butler) si o planeta-desert, locuita de oameni darji, cu o educatie spartana si o vointa de fier, care au un ideal profetic colectiv: transformarea planetei intr-o gradina a Edenului. Doi ani mai tarziu, in 1965, aparea Dune, poate cel mai complex si mai influent roman SF scris vreodata. Un roman plasat intr-un univers in care omul supus de masini a pornit si a castigat "Jihadul Butlerian", lupta impotriva masinilor ganditoare.
Din motive obiective, in luna aprilie a acestui an, am stat intr-un loc izolat vreme de doua saptamani fara internet. Chestia asta m-a durut mult mai tare decat afectiunea pentru care ma aflam acolo. Mi-am dat seama ca, pentru generatia mea, razboiul este pierdut. Iar toti tinerii care vin in urma mea se nasc deja sclavi ai masinilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
