In sfarsit, s-a produs! Precedata, anul acesta, de un concert (cacofonic, adesea) de proteste, contestatii, acuzatii, retrageri, recuzari si refuzari, Gala Premiilor UNITER s-a mutat, pentru prima oara de la nasterea ei, in 1992, din Bucuresti, in Capitala culturala europeana a anului 2007 - la Sibiu. Chiar daca unii se vor fi gandit (pacatos) ca era mai bine sa se mute in cealalta Capitala ocazionala a Europei, adica la Luxemburg, Gala a supravietuit cu succes, sub marele cort ridicat in centrul Sibiului, temperaturii cam scazute la vreme de seara...
...dar si profetiilor sumbre privind soarta ei si a laurilor pe care ii pune in joc. Mai putini, la actuala editie, prin eliminarea de pe lista distinctiilor a Premiului pentru critica (in urma retragerii in bloc a "concurentilor" la aceasta categorie, din motive pe care nu are sens sa le mai insir aici), dar la fel de ravniti ca si pana acum. Ba chiar, se poate spune, mai ravniti ca oricand, dovada reactiile zgomotoase pe care le-a starnit anuntarea nominalizarilor. Dar, cu bune si rele, cu multumiti si nemultumiti, cu veseli si incruntati, Gala Premiilor UNITER ramane (secondata de Festivalul National de Teatru) cel mai rasunator eveniment al vietii teatrale romanesti din decursul unui an. Desigur, o pondere insemnata in interesul extraordinar pe care il trezeste acest moment special revine laturii sale "glamoroase": Gala e transmisa in direct de televiziunea publica la o ora de audienta maxima, premiantii isi primesc trofeele din mana unor personalitati de marimea intai, provenite nu numai "din breasla", ci si din lumea culturala larga (la propriu si la figurat, adica nu doar autohtona), ba chiar si din alte "lumi", precum, spre exemplu, cea diplomatica, iar ecourile serii se prelungesc un numar considerabil de zile in paginile mai tuturor ziarelor si revistelor, fie ele de mare tiraj ori de mica altitudine. Pe scurt, in seara cu pricina esti "vazut" mai abitir decat intr-o stagiune intreaga de truda nestiuta la un rol, la o mizanscena, la un decor... Dincolo de aspectul acesta exterior - si care poate parea usuratic, dar care, pentru niste fiinte ce se hranesc, precum plantele, aproape numai cu lumina (fie ea si lumina artificiala a reflectoarelor), este literalmente vital -, dincolo, asadar, de dimensiunea lor mondena, Premiile UNITER au, pentru artisti, o semnificatie mult mai adanca si mai grava, pentru ca sunt singurele distinctii profesionale de amploare natinala; cu alte cuvinte, le sunt acordate artistilor de catre colegii lor de meserie. Fara indoiala, procedura in sine a nominalizarilor poate fi amendata; este, fara indoiala, susceptibila de ameliorari; a produs de-a lungul timpului, fara indoiala, accidente mai mari sau mai mici, omisiuni sau supralicitari egal de regretabile, nedreptati si deviatii de gust; fara indoiala, ierarhia pe care o stabilesc distinctiile nu e absoluta - si nu e nici macar indiscutabila. Fara indoiala. Cu toate acestea, insa, Premiile UNITER continua sa fie nu doar un reper, oricat de relativ, al cotei valorice a teatrului romanesc, in ansamblul sau.
La aceasta editie, Gala, prezentata, ca de obicei, de actorul Ion Caramitru, presedintele UNITER si initiatorul evenimentului, si "organizata" artistic, tot ca de obicei, de regizorul Cornel Todea, a mai avut si alte particularitati (anomalii, le-ar spune altii): in juriul de premiere, alcatuit initial din actrita Valeria Seciu, regizorul Ion Cojar, scenograful Mihai Madescu, criticul si dramaturgul Andras Visky si subsemnata, a fost cooptat, din cauza demisiei in ultima clipa a penultimului membru, ziaristul Nicolae Prelipceanu, component si al juriului de nominalizari, solutie "de criza", dar perfect plauzibila; la doua categorii (Cel mai bun regizor si Cel mai bun actor in rol secundar) au concurat la premiu numai cate doi "candidati", in urma retragerii, din felurite motive, a celui de-al treilea combatant; in fine, din ratiuni a caror expunere nu-si are locul aici, Premiul Criticii, decernat de vreo opt ani incoace de Biroul Sectiei romane a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru (AICT) in cadrul Galei, nu a mai fost acordat acum. Sunt, toate acestea, semne de boala ale organismului viu care e teatrul? Poate ca da, poate ca nu. Viitorul foarte apropiat ne-o va spune.
Deocamdata, sa ne bucuram ca Gala Premiilor UNITER a fost, poate, un prilej de reflectie (calma sau iritata, dar, pana la urma, reflectie) pentru toata suflarea teatrala romaneasca si mai ales ca a fost, cu siguranta, un prilej de bucurie pentru premianti. Iata lista lor: Debut: Cristian Grosu pentru rolul Graham din spectacolul Purificare de Sarah Kane, Teatrul National din Cluj. Teatru radiofonic: Portretul doamnei T de Ana-Maria Bamberger, regia artistica Attila Vizauer. Cea mai buna actrita in rol secundar: Rodica Mandache pentru rolul Adel din spectacolul joi.megaJoy de Katalin Thuroczy, Teatrul Odeon. Cel mai bun actor in rol secundar: Sorin Leoveanu pentru rolul Anchetatorul din spectacolul Crima si pedeapsa dupa F.M. Dostoievski, Teatrul Bulandra. Cea mai buna scenografie: Dragos Buhagiar pentru scenografia spectacolului Elizaveta Bam dupa Daniil Harms, Teatrul Bulandra. Cea mai buna actrita in rol principal: Andreea Bibiri pentru rolul Grace din spectacolul Purificare de Sarah Kane, Teatrul National din Cluj. Cel mai bun actor in rol principal: Marius Stanescu pentru rolul Hamlet din spectacolul Hamletmachine de Heiner Muller, Teatrul Odeon. Cel mai bun regizor: Radu Afrim pentru regia spectacolului joi.megaJoy de Katalin Thuroczy, Teatrul Odeon. Cel mai bun spectacol: Elizaveta Bam dupa Daniil Harms, Teatrul Bulandra, regia Alexandru Tocilescu. Premiul de excelenta: Festivalul International Shakespeare. Premii pentru intreaga activitate: actorul Csiky Andras, actrita Valeria Seciu, scenografii Radu si Miruna Boruzescu, regizorul Lucian Giurchescu si criticul Doina Modola.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
