Daca venerabilul cititor al randurilor de fata va fi avut bunavointa sa-mi citeasca mica, patetica pledoarie din editorialul de pe verso, unde pledam pentru trecerea de pe ecranul TV pe suport de hartie a dialogurilor culturale din cele mai consistente emisiuni, va intelege de ce salut si acum, la volumul 5, precum la toate celelalte, ideea lui Stelian Turlea de a reuni anual in carte interviurile si confesiunile din Ziarul de duminica*.
Vreo 70 de nume prinse-n "insectar" intre 14 mai 2004 si 20 mai 2005, de cele mai diferite varste, profesiuni, caractere si calibre. Patapievici si Maya Simionescu. Denisa Comanescu si Sorana Coroama-Stanca. Thomas Ciulei si Adriana Babeti. Matei Calinescu si Alexandru Solomon. Mircea Martin, Jean-Louis Servan-Schreiber, Cornel Ungureanu si Marin Gherasim, dar si Solomon Marcus, Simona Noja, Ion Vianu si Marian Popescu. Tudorel Urian, Serban Foarta, Silviu Lupescu, dar si Florin Oncescu, Viorel Marineasa ori Gabriel Strempel... Naucitor amestec, nu-i asa?
Stiti ce se intampla aici? Avem pur si simplu "castigul intelectual" pentru invitatii unei televiziuni alternative. Din nefericire, nici unu la suta din toate aceste nume nu sunt familiare micilor noastre ecrane. Daca am calcula intr-o saptamana TV minutele la stiri si orele de talk show acordate oamenilor din zona Becali, Dragomir, Sechelariu, Guta&Co. si le-am transforma - pur exercitiu de imaginatie - in dialoguri cu, sa zicem, Iustin Marchis, Andrei Plesu, Stefan Caltia, Teodor Baconsky sau Matilda Caragiu, cred ca am fi oleaca mai optimisti, mai puternici si mai siguri pe lume. Nu credeti? Astfel incat, la pledoaria pentru hartie din editorial, raspund acum, invers, cu o pledoarie pentru micul ecran. Asta, ca sa nu mai spun de insolita prezenta in volum a unor personalitati precum Mihai Barbulescu, seful catedrei de istorie antica si arheologie de la Universitatea din Cluj, cu afirmatii de-o gravitate lesne de imaginat intr-o Romanie unde, la Sarmisegetusa pasc oile, iar zilele trecute s-a observat cum risca s-o ia la vale ditamai cetatea de scaun a lui Stefan cel Mare...
Cu neputinta, fireste, de rezumat Antememorii 5. Fiecare cititor al sumarului va opta pentru unele nume, va adnota si va extrage pasaje potrivit afinitatilor si interesului profesional. Strict subiectiv, asadar, eu imi ingadui sa semnalez: 1) "nivelul de cele mai multe ori lamentabil" al studentilor de la Facultatea de filosofie de azi (Ion Bansoiu); 2) justa mutatie de accent ceruta de Mircea Martin, de pe vechile teme ale istoriografiei noastre (continuitate, unitate etc.) pe traditia europenitatii: "Noi am discutat problema identitatii cu privirea intoarsa mereu spre un trecut cat mai indepartat, evident din nevoia de legitimitate, nu contest acest fapt. Acum insa cred ca este momentul sa ne aplecam asupra acestor traditii de europenitate, sa vedem cat de viabile sunt ele si sa incercam sa ne raportam la vecinii nostri in primul rand"; 3) "Acum, in America domneste in universitati un fel de ideologie amestecata, un soi de neomarxism in care s-a injectat psihanaliza lacaniana, de constructie derrideana s.a.m.d." (Matei Calinescu); 4) Relatarea Denisei Comanescu de la targul de carte de la Madrid, organizat in parcul Retiro: "M-am gandit ca un asemenea targ si-ar gasi locul potrivit si la noi, in parcul Herastrau", parca a prevazut ce se spune ca se va intampla cu Bookarestul in vara lui 2006; 5) existenta Societatii Romane de Antropologie (ideea lui Vintila Mihailescu), cu precizarile Smarandei Vultur, o grupare de cercetare care ar avea nevoie de mediatizare intensiva; 6) nu am stiut ca Serban Foarta este capabil sa nu iasa cate doua luni din casa! 7) excelenta propunere a lui Viorel Marineasa de a se face un film TV despre (dupa) epopeea lui Ion Gavrila Ogoranu din Brazii se frang, ca si - adaug eu - despre toata rezistenta anticomunista din muntii Romaniei anilor ''50. De notat, in fine, cazul Placinteanu - Lica Gheorghiu din evocarile Soranei Coroama-Stanca (216 s.u.), figura lui Misa Oigenstein (fratele lui Leonte Rautu) in amintirile lui Ervant Nicogosian (343) si intregul capitol confesiv dedicat lui Nicolae Serban Tanasoca, unde faptul ca fratii Tanasoca erau reprezentantii firmei Dodge (Chrysler) in Romania sau faptul ca Gregory Peck era nepotul unui aroman Gregorios, se impletesc cu pasaje ametitoare precum acesta: "Ma bantuie si astazi mirosul trandafirilor din casa de la Peris, mireasma fanului seara, savoarea painii calde, abia scoasa din cuptor. Si mai era Lascu, un ciobanesc urias...". Dupa care vine 1946... Si totusi: "Rudele si prietenii din Grecia ma intreaba uneori cu malitie: a meritat sa plecati din patria stramosilor vostri, Elada, si sa va impamanteniti in Romania? (...)Tot mai constient - pe masura ce imbatranesc - de forta legaturilor cu Elada, sunt tot mai convins de adevarul repetat insistent de Victor Papacostea, parintele meu spiritual, ca vocatia noastra, a aromanilor, este stravechiul ideal crestin si european al solidarizarii tuturor popoarelor intre care suntem risipiti si de care ne simtim atasati cu totii prin indestructibile relatii umane, de o complexitate unica."
*) Antememorii 5. Interviuri si confesiuni, Editura Fundatiei Pro, 2005, 383 pag.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
