În Colecţia Strada Ficţiunii, bestseller, a Editurii Allfa au apărut la sfârşitul anului trecut două volume interesante semnate de Valerio Massimo Manfredi*). Manfredi este un scriitor foarte cunoscut la noi. S-a născut la Modena în 1943, este de profesie arheolog, specialist în Antichitatea greco-romană. A predat la mai multe universităţi de prestigiu din Italia şi din străinătate şi a publicat numeroase articole şi studii în jurnale academice şi reviste de profil. Scrie şi lucrări de ficţiune: a publicat douăzeci şi două de romane, care au fost distinse cu premii literare importante şi care s-au vândut în peste douăsprezece milioane de exemplare în întreaga lume. În prezent, este profesor de arheologie la Universitatea Bocconi din Milano. A predat şi a ţinut conferinţe la cele mai prestigioase instituţii ştiinţifice italiene şi din întreaga lume. A condus, de asemenea, importante expediţii arheologice şi săpături în multe localităţi din zona mediteraneană. Colaborează ca specialist în istorie antică la revista Panorama şi cotidianul ”Il Messaggero”. A publicat numeroase articole, studii şi romane. În limba română au apărut trilogia „Alexandru cel Mare”, „Faraonul nisipurilor”, „Ultima legiune”, „Akropolis”, „Împărăţia dragonilor”, „Tiranul”, „Talismanul Troiei”, „Armata pierdută”, „Oracolul” şi „Idele lui Marte”. Trilogia „Alexandru cel Mare” a fost tradusă în treizeci şi opt de limbi şi publicată în şaizeci şi două de ţări. Drepturile de ecranizare au fost cumpărate de Universal Pictures. Romanul „Ultima legiune” a fost ecranizat în regia lui Doug Lefler, avându-i în distribuţie pe Colin Firth şi Ben Kingsley.
Cele două romane despre care scriem în acest număr al „Ziarului de duminică”, traduse din limba italiană de Radu Gâdei, îl au ca erou pe Odiseu – Ulise: Numele meu este Nimeni - Vol. 1 Jurământul; Vol. 2 Întoarcerea.
Celebrul scriitor de profesie arheolog revine şi pe piaţa românească cu acest roman care este „o biografie imaginară a celui care a fost şi va rămâne unul dintre cele mai puternice simboluri ale naturii umane“ – Odiseu. Pe insula Itaca, băiatul Odiseu ascultă poveştile regelui Laertes despre expediţia argonauţilor, despre uriaşul Hercule, despre lupte şi aventuri în lumi misterioase, guvernate de zei. Peste ani,. Odiseu, războinicul care nu crede în puterea sabiei, ci în forţa cuvântului, va participa la grozăvii de neînchipuit pentru muritori.
Odiseu este, spre deosebire de majoritatea regilor ahei, un bărbat care pune preţ pe înţelepciune şi vorbă, nu pe forţa fizică. Are darul vorbirii, ca atare e singur, pentru că toţi cei „care au un dar sunt singuri”. Ca să evite măcelărirea între ei a regilor şi prinţilor ahei adunaţi în Sparta să se înfrunte pentru obţinerea mâinii preafrumoasei Elena, Odiseu le propune un jurământ – să fie lăsată Elena să-l aleagă pe unul dintre ei, iar ceilalţi să promită nu doar că vor accepta alegerea, dar şi că vor sări oricând în ajutorul fericitului devenit soţul celei mai râvnite femei. Elena este însă răpită de Paris peste câţiva ani şi jurământul începe să-şi facă efectul. Toate încercările de a evita războiul sunt inutile. Regii ahei se îmbarcă în mii de corăbii şi acostează pe ţărmul Troiei pe care o asediază. Însă zeii se împart, unii de partea troienilor, alţii de partea aheilor, încât învingătorul întârzie să se arate, iar războiul continuă, cu toate ororile sale, ani la rând. Zeii „nu vor să se termine războiul, ci îşi doresc ca acest joc mortal să continue. E distracţia lor.”
„De multe ori, din învălmăşeala bătăliei, din vacarmul asurzitor al bronzului şi al membrelor sfărâmate, răzbătea cântul unui poet” – să fie rapsodul care va spune povestea peste veacuri?
„Războiul a continuat ani întregi. Toţi ne-am schimbat. Nu cred că deveniserăm mai buni sau mai răi: eram doar altfel. Şi pentru că toţi trecuserăm prin schimbări asemănătoare, mai mult sau mai puţin, diferenţele dintre rămăseseră aceleaşi ca la începutul războiului.”
Iar când războiul troian se încheie, după zece ani, mulţumită vicleniei lui Odiseu care închipuie calul troian de lemn plin de războinici ahei, iar cetatea înfloritoare este distrusă, Odiseu şi oamenii lui îşi încep lungul drum spre casă, presărat de nenumărate primejdii. „Eroul trece cu dibăcie peste toate obstacolele, dar mânia zeului Poseidon îl face să plătească un preţ cumplit: viaţa camarazilor lui. Rămas singur, fără nicio corabie, cu sufletul pârjolit de dorul de casă şi apărat numai de prezenţa discretă a zeiţei Atena, Odiseu reuşeşte să ajungă în Itaca, însă încercările care îl aşteaptă depăşesc până şi cel mai crunt coşmar.” „Ştim multe despre aventurile lui Ulise. Şi totuşi, citim acest roman urmărind cu sete firul evenimentelor, ca şi cum n-am şti nimic.” – scria L’Osservatore Romano . Blestemat de ciclopul mâncător de oameni Polyfem, căruia i-a scos ochiul, Odiseu rătăceşte aproape zece ani pe mare ca Nimeni – numele spus odiosului ciclop. Îi descoperi acum isteţimea, îndărătnicia, perseverenţa.
Aceasta este una dintre marile calităţi ale romanului: captivează, deşi cunoşti subiectul. A doua este refacerea uimitoare, în amănunt, a vieţii aheilor acelor vremuri. A treia este stilul: orice împrejurare este descrisă cu artă, începând cu „pământul (care) a băut şuvoaie de sânge”.
Un amplu roman care poate fi citit cu folos.
*) Valerio Massimo Manfredi - Numele meu este Nimeni - Vol. 1 Jurământul; Vol. 2 Întoarcerea. Editura Allfa. Traducere din limba italiană de Radu Gâdei
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
