Basel, Elvetia, iunie 2008, 60.000 de participanti, cifra de afaceri de sute de milioane de euro... Par, dar nu sunt, repere ale recent incheiatului campionat european de fotbal... Alimentat de aceleasi impulsuri atavice ale posesiei si competitiei, generand descarcari emotionale poate la fel de intense si transferuri transfrontaliere ale unor sume ce le depasesc de cateva ori pe cele vehiculate in lumea sportului rege, un alt eveniment a captat un larg interes cu cateva zile inaintea lui Euro 2008.
"In vestiare..."
Supranumit de New York Times "olimpiada lumii artelor" si apreciat de Le Monde ca fiind "cel mai important targ de arta al lumii", Art Basel a atras la a 39-a editie peste 60 000 de participanti intr-o competitie in care sunt puse in joc cele mai bune opere de arta disponibile pe piata, cele mai inovatoare modalitati de a le pune in valoare, cele mai variate trick-uri de marketing, resursele financiare si, nu in ultimul rand, rezistenta fizica si psihica individuala. Considerat "cel mai vast muzeu temporar al zilelor noastre", Art Basel aduna elita mondiala a artelor plastice, fie ca este vorba de cei mai in voga artisti ai momentului, de directorii unor mari muzee ale lumii, de galeristi renumiti, de curatori ai celor mai cunoscute bienale sau de notorii critici de arta. Lor li se alatura sofisticatul public al colectionarilor de arta care sosesc la Basel din toate continentele, de cele mai multe ori adusi de jett-urile personale, pentru a-si spori prin noi achizitii colectiile, pentru a cumpara o piesa cautata fara succes in alte parti, pentru a descoperi noile talente, a detecta trendurile in formare sau, pur si simplu, pentru a face o investitie rentabila.
Evenimentul are ca punct central Targul de arta la care sunt selectate, in baza unui set de criterii stabilit de organizatori, cele mai prestigioase galerii de arta ale lumii, anul acesta fiind "cernute" din cele peste 1.000 de cereri de participare in jur de 300 de galerii care au expus operele a peste 2.000 de artisti. Calitatea lucrarilor este exceptionala si acopera perioada cuprinsa intre debutul secolului XX (de exemplu Egon Schiele, 1,7 mil. $) si anul in curs. In paralel, evenimentele conexe promovate de aceiasi organizatori fac din Art Basel un soi de Art Babel aiuritor prin incredibila oferta de prima mana ce blocheaza discernamantul si capacitatea de optiune a celui pus sa aleaga in mai putin de o saptamana intre zecile de evenimente propuse. Sub umbrela unor generice ca Art Lobby, Art Film, Public Art Projects, Art Unlimited, Art on Stage, Art Statements, Artists in Dialogue, Art Magazines, Art Basel Conversations, acestea se desfasoara pe o suprafata incredibil de extinsa, dominata de cea mai inalta constructie din Elvetia, turnul complexului expozitional din Messeplatz, la al carui etaj secund se afla si centrul de presa ce anul acesta a acreditat peste 2.300 de jurnalisti din lumea intreaga.
Si pentru ca optiunile vizitatorului sa fie insotite si de frustrarile legate de propriile posibilitati fizice a caror incercare determina renuntari inevitabile, concomitent sunt deschise si alte targuri de arta satelit, pepiniere pentru marele targ: Liste, Volta, Balelatina, Design Miami/Basel, Print Basel etc.
"Pe gazon..."
Competitia incepe chiar din vasta Messeplatz, piata in jurul careia se circumscriu pavilioanele expozitionale avand dimensiunea unor terminale de aeroporturi, cu cele zece opere de arta monumentale reunite sub genericul Public Art Projects. Ludicul, ingredientul mai vastului concept de loisir caruia operele de for public par a-i raspunde in ultimii ani, genereaza senzatii fizice la propriu prin opera austriacului Thomas Baumann. Acesta a conceput o instalatie generatoare de valuri in fantana existenta, facand ca apa sa ajunga si sa ude trecatorul neatent la "evolutia mediului" a carui aparenta eminamente statica in operele clasice e doar o amintire desueta. In registrul mai grav, o alta lucrare avand aceleasi trimiteri la interactiunea lumii industriale cu mediul natural apartine artistului american Roxy Paine (Galeria Jablonka, pret 1,4 mil. $) care a realizat din peste 7.000 de tevi metalice un expresionist, prin contorsionarea maladiva, copac amintindu-l pe cel din "Godot"-ul lui Purcarete de la Sibiu. Rasturnata, piesa de 12 metri chestioneaza asupra raportului nefiresc dintre lumea creata de om si natura care da semne tot mai evidente de nervozitate, in raport cu expansiunea tehnica, invitand la meditatie asupra "radacinilor" aduse acum in pozitia superioara.
Hall 1, pe al carei fronton este inscris genericul Art Unlimited, da cu adevarat seama de totala degranituire a artei si a expansiunii sale la scara si mijloace industriale. Aproape din orice pozitie, privirea este atrasa de gigantica sculptura poleita cu platina Oval Buddha, de inspiratie manga, a artistului japonez Takashi Murakami, vanduta de Galeria Blum & Poe cu suma de 8 mil. $. Dincolo de orice consideratii conceptuale sau financiare, frapeaza perfectiunea tehnica a operei expuse si persista intrebarea cu privire la mijloacele tehnice capabile sa realizeze un asemenea obiect. Tot aici expune si elvetianul Thomas Hirschhorn, care din 2003 s-a autoexilat din tara natala din motive politice, o instalatie cu latura de 18 metri realizata din cartoane si deseuri intitulata Hotel Democracy. Lucrarea (300.000 $, Stephen Friedman Gallery) exprima amaraciunea intelegerii faptului ca mecanismul democratic ramane unul confuz, redat de cele 44 de camarute, pe doua etaje, in care fiecare personaj se afla in cautarea propriului adevar, totul intr-un haos descurajant si sordid.
Pentru ca particula Unlimited sa isi apropie sensul maxim posibil, in acelasi pavilion este plantat un vagon de calatori fabricat in anii revolutiei culturale chineze si transformat intr-o art-instalatie de artistul Qiu Anxiong. Ferestrele au devenit ecrane pe care ruleaza filme alb-negru din perioada ultimei jumatati de secol, reale sau fabricate de propaganda comunista, constituind un mesaj despre memorie, uitare si caracterul fictiv al istoriei. Mie, acest "ready-made upgradat", al carei pret simbolic de 400.000 $ reprezinta doar costul transportului sau pana la Basel, imi aduce aminte de vagonul fantomatic in care au fost semnate armistitiile cu Germania din 1918 si 1940, aluziv la continua ascensiune a Chinei spre statutul de superputere mondiala.
Din pavilionul Hall 1 trecerea in pavilionul ce gazduieste marile galerii se face printr-o punte transparenta, deasupra careia sta scris (intamplator?) cu uriase litere de cristal Built for crime. Urmeaza inimaginabilul: Gogosian, Michael Werner, Marlborough oferind un triptic de Francis Bacon, estimat la 80 de milioane, Yvon Lambert, Ileana Sonnabend si alte sute de galerii a caror structurare babilonica este salvata doar de calitatea exceptionala a operelor expuse. O privire sumara prin toate acestea ar epuiza mai multe numere din revista noastra....
"Echipa Romaniei"...
s-a "calificat" in finala de la Art Basel, fiind alaturi de Polonia, Slovenia si Rusia singurii reprezentanti din Est admisi. Revenind cu nuantarea enuntului, trebuie sa precizam ca participarea romaneasca s-a materializat in prezenta artistilor individuali sau reprezentanti de galerii la diversele categorii de evenimente organizate. Merita semnalat si faptul ca majoritatea artistilor provin din anturajul Galeriei Plan B din Cluj, o institutie de mare vizibilitate, acum, in plan international.
La sectiunea Art Statements, dedicata artistilor tineri, a fost invitata galeria bucuresteana Mihail cu proiectul artistului clujean Ciprian Muresan. O instalatie murala cu fotografii realizate dupa textele preluate din volumul Orbirea de Elias Canetti, aplicate fragmentar in maniera graffiti pe diverse ziduri din Romania si recompuse acum in spatiul expozitional. Intrebandu-l pe dl. Mihai Nicodim, reprezentantul galeriei, cum ajunge sensul textului, scris in limba romana, sa fie inteles de public, imi arata si micul volum, cu traducerea textului in engleza, care rezolva dilema. Cu complexul romanului persecutat, rascolit de perchezitia la sange facuta bagajelor noastre la frontiera elvetiana, il intreb daca anatema "romanului infractor" se prelungeste cumva si-n lumea artei. Ma linisteste aducandu-mi aminte ca aici doar calitatea isi spune cuvantul, operele artistilor nostri fiind cumparate cu sute de mii de dolari.
In Galeria Yvon Lambert - Paris, New York, una dintre cele mai prestigioase ale momentului, care expune si operele lui Jenny Holzer, Anselm Kieffer sau Andreas Serrano, gasim pictura aproape monocroma a unui alt clujean, Adrian Ghenie. Pe listele aceleiasi galerii apare si Mircea Cantor, prezent si la sectiunea Artist Magazines, respectiv a cartilor de artist. O gingasa asistenta din anturajul galeriei, croita dupa modelul papusilor Barbie, ne pretuieste dintr-o privire incercand sa citeasca discret ecusoanele de pe piept. Rafalelor de intrebari legate de prezenta artistilor romani aici le raspunde cu scuze pentru timpul limitat, promitand raspunsuri complete pe mail.
Intr-o galerie din Madrid, Helga de Alvear, recunoastem la limita patru desene de Dan Perjovschi, datate 2008, pretuite pe eticheta alaturata cu suma de 8.000 de euro plus TVA, la o considerabila distanta stilistica de ceea ce artistul face pe peretii muzeelor unde este invitat, incercand probabil o nuantare in cadrul expresiei liniare. Galeristul ne spune ca l-a reperat prin intermediul cartilor de autor si al publicatiilor in care desenele lui Perjovschi apar periodic si care, iata o dovada, circula in toata lumea.
Rasfoind programele obtinute la intrare, aflam ca un alt artist clujean, Victor Man, aflat de multi ani in atentia unor galerii occidentale, va fi prezent in sectiunea Art Lobby cu ocazia lansarii albumului ce-i este dedicat, urmata de discutii cu celebrul curator al primei editii a expozitiei Manifesta si director al Serpentine Gallery din Londra, Hans Ulrich Obrist.
Prezenta romanesca se extinde si la targul noilor galerii de la Liste unde Galeria Plan B din Cluj expune lucrari ale artistilor Adrian Ghenie, Ciprian Muresan, Navid Nuur, Onucsan Miklos si Serban Savu. Mihai Pop, curatorul galeriei, se declara multumit de palmaresul evenimentului, mentionand achizitionarea lucrarii lui Navid Nuur de catre celebrul Rene Block, directorul Muzeului Fridericianum din Kassel. Amintind si prezenta Galeriei H'art la Volta, cu artistii Marius Bercea, Dumitru Gorzo, Gili Mocanu, Mircea Suciu, inregistrarea participarii romanesti la Basel poate fi considerata completa, daca nu cumva si actualii proprietari ai prestigioasei galerii londoneze Cristea, cu ascendente romanesti declarate, ar putea avea pretentia unei mentionari intr-o lista exhaustiva.
"In tribune"...
Am ramas uluit in ziua vernisajului rezervat presei si invitatilor speciali (categoria VIP, peste 8.000 de participanti) de furnicarul uman care umplea holul ce conducea spre pavilionul galeriilor din Hall 2. Doar ca sirurile formate pe mai multe randuri in asteptarea momentului inaugurarii erau compuse dintr-o specie umana obisnuita cu culoarele deschise de garzile de corp, evident agasata de unda de transpiratie parfumata ce se insinua in vastul lobby. Ii simti ca apartin altei specii, selectate in generatii, prin firescul cu care imbraca sacourile impecabile si poarta bijuteriile de parca s-au nascut cu ele. Le vezi privirea experta si intelegi ca acel aer de connaiseur le-a fost instilat mai intai in sange si apoi completat in cele mai bune scoli ale lumii. Sunt rare, cred, ocaziile, ca si acum, cand poti sta cot la cot cu contemporanii pe care, altfel, ii vezi doar in fotografiile paparazzilor. Deliciul zilelor de targ il fac si excentricii, nativi sau poate platiti de organizatori, cum a fost cuplul de travestiti imbracati identic in epatantele rochii magenta, rasi in cap si pomadati sau cuplul heterosexual cu vesmintele inversate. Brad Pitt, langa care am stat minute bune inainte de a realiza ce companion celebru aveam, este un obisnuit al targurilor de arta, cumparand si acum lucrari de peste un milion de dolari.
"Arbitrii"...
Art Basel este un eveniment complex la care lumea vine sa priveasca dar, intai de toate, sa cumpere. Cu toate ca la aceasta editie a fost inregistrat cel mai mare numar de vizitatori si de artisti, afacerile nu s-au ridicat la nivelul anilor precedenti, potrivit relatarilor din ziarul The Art Newspaper care apare pe durata targului, desi multi galeristi au plecat de la Basel extrem de zambitori. Dolarul slab, criza lichiditatilor si anul fara Bienala de la Venetia au facut ca multi colectionari americani sa nu treaca Oceanul si, de aceea, cumparatorii au fost in majoritate europeni. Un galerist comenta: "In anii precedenti, in prima jumatate de ora vindeam 80% din piese americanilor. Acum situatia e cu totul alta...". Cu toate acestea, potrivit aceluiasi ziar, Galeria Acquavella a vandut doua portrete de Lucian Freud cu 12, respectiv 1,8 milioane dolari, iar multimiliardarul rus Roman Abramovici a cumparat de la galeria Krugier o splendida statuie de Giacometti cu 14 milioane de dolari. Evident, acestea sunt doar varfurile tranzactiilor, cele cu sume cuprinse intre cateva mii si cateva sute de mii ramanand anonime; si aici, cred, putem include si vanzarile care au luat calea Rusiei si Europei de Est, asa cum se arata in comunicatul de presa final al organizatorilor.
Vestiar...
Am parasit Art Basel citind ultimele stiri legate de masurile de siguranta privind debutul lui Euro 2008: muzeul Kunsthaus Baselland, situat in apropiera stadionului St. Jakob Park, a inchis cu cateva zile inainte toate expozitiile pe rol, inclusiv cea a lui Dan Perjovschi. In urma cu cativa ani, suporterii au distrus o lucrare spargand geamurile muzeului.
La aceeasi ora a serii, in Messeplatz isi faceau aparitia convoaiele militare ce urmau sa intervina in cazul ca microbistii scapau fraiele. In Elvetia operele de arta sunt obiective de stat.
Pagina realizata de Calin Stegerean
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
