Opinii

Unu la mana: Te duci si te urci in avion. Nu mai pierzi nervi in fata ambasadei germane si nopti in fata aleia italiene. Nu mai trebuie sa te invite Picasso personal ca sa mergi la Paris sa vizitezi Centre Pompidou. Doi la mana: Pleci tu, dar vin si ei. Curiozitatea occidentala este "safe", pentru ca e in granite UE. Vezi numarul crescator de grupuri si indivizi din Vest care vin la vernisajele celor trei bienale romanesti. Trei: Ei nu mai sunt atat de departe si atat de perfecti. Noi nu mai suntem exotici-sovietici sau barbari-mineri. Patru: Desi primarul, guvernul, bancherul si ministrul culturii asta iti spun zilnic, nu mai trebuie neaparat sa te muti la Berlin ca sa ai o cariera internationala. Cinci: Pentru ca bunurile se misca mai usor, iar industriile culturale sunt la moda (ca si lista miliardarilor), spatiile independente au cam murit (entuziasmul si utopia s-au cam epuizat) ca sa lase loc dezvoltarii pietei de arta (galerii, colectii, bani). Sau, ma rog, s-a dezvolat pana a venit criza... Sase: Acum e mult mai bine.

 

Nu sunt neaparat de acord ca integrarea europeana a facut artistii romani mai vizibili, ci cred ca operele unora dintre ei i-au facut mult mai prezenti in Vest decat inainte. Nu cred in regionalizari, in sintagme de genul "the new countries", cred mai degraba in valoarea unei opere, indiferent ca e vorba de un film, o carte, un spectacol. Nu cred ca opera lui Filip Florian sau spectacolele lui Cosmin Manolescu sau filmul lui Mungiu au depins in mod evident de faptul ca am ajuns in fine in Europa. Daca e un lucru de care sunt cu adevarat fericit e ca am scapat de acordarea vizelor, chestiune extrem de umilitoare, pentru un artist in mod special. Am prieteni buni in Bosnia care inca sufera din acest motiv.

Da, am participat la Integrarea Culturala, ba chiar am zorit-o (atat cat m-au dus puterile). Nu e vorba de integrarea culturala a ROmaniei in EUropa (de asta nu e nevoie, tara noastra e parte insemnata a culturii EUropene orice-ar fi, s-ar intampla sau s-ar face), ci in UE - asta e cu totul altceva. Istoria interventiilor mele - pe care le-am considerat mereu nu doar practice, ci si artistice - e stufoasa. Dupa ce mai multi ani, ascuns intr-un anonimat ce mi se parea de bun-simt, am adus numeroase convoaie cu ajutoare copiilor si batranilor defavorizati, am hotarat - sosise si timpul potrivit - sa fac mai multe pentru cultura tarii care m-a nascut. Prin DeR-KuB e.V (www.der-kub.de), asociatia culturala nascuta in Germania la inceputul anilor '90, si prin Fundatia Mircea Florian (www.fundatiaflorian.com), nascuta in Romania la inceputul anilor 2000, am organizat numeroase actiuni culturale ce aveau ca scop - la inceput - diseminarea fenomenului cultural romanesc contemporan in spatiul european, si - mai la urma - integrarea cat mai fireasca a culturii si a artistilor din tara noastra in marea scena europeana. Nu am simtit niciodata vreo fractura in relatia artei & artistilor romani cu Europa - dimpotriva: inca dinainte de rasturnarea din '89, eram convins de sincronicitatea fenomenelor artistice din tara cu cele din lumea larga (cu limitarile de rigoare, determinate de situatia data). Stiu doar ca "strainii", fratii nostri europeni din Vest, erau surprinsi de "cat de bine, cat de proaspat, cat de viu" e fenomenul cultural in Romania. Scena artistica era si este inca mult mai deschisa lucrurilor novatoare - in vest aceasta disponibilitate s-a cam tocit sau chiar a disparut pe alocuri... Am auzit asta si atunci cand - cu ocazia festivitatilor prilejuite de Aderarea la UE - am creat spectacolul multimedia in orasul meu natal, la Satu-Mare. Invitasem din Germania o echipa de artisti si tehnicieni din domeniul laserelor si reactia lor a fost extraordinara: pur si simplu nu si-au imaginat cat de "fantastisch!!!" putea sa fie un astfel de eveniment pe pamant romanesc.

 

Nu cred ca efectele integrarii culturale se vad de pe o zi pe alta. Anumite forme de colaborare si finantare pentru film functionau dinainte (Eurimages), cam de cand ne pregateam sa ne integram, si au avut efecte benefice. Dar, e drept, dupa 1 ianuarie 2007 s-au petrecut si lucruri concrete: de pilda, pentru cinema si audiovizual, s-a deschis accesul la programul Media, care finanteaza filme in diferite faze de productie. Da, cred ca cineastii romani sunt acum mult mai vizibili in Europa, dar asta nu are neaparat legatura cu integrarea, cat cu succesul individual al anumitor filme si cu revirimentul unui anumit fel de a face cinema. Mai cred ca, datorita unei promovari insistente si inteligente din partea ICR, filmele si cineastii romani circula si sunt prezenti la tot felul de ocazii, inclusiv in fata publicului romanesc. Cat priveste documentarul, de cand exista asociatia DocuMentor si de cand ea s-a "integrat" in European Documentary Network, da, se vad rezultate, cum ar fi organizarea unei sesiuni Discovery Campus la Timisoara in septembrie 2007, sau participarea documentaristilor romani la Targul din La Rochelle, in iunie 2008. Europa documentarista a devenit mai mica si mai accesibila.

 

In ceea ce priveSte artele vizuale, integrarea i-a oferit in primul rand artistului roman posibilitatea de a calatori, impreuna cu lucrarile sale, in tarile comunitatii europene, fara viza. Acest fapt a condus la o crestere a numarului de participari ale artistilor romani la expozitii de grup, simpozioane, bienale de arta, workshop-uri, festivaluri media, tabere de creatie internationala. Efortul a fost in primul rand unul individual. A rezultat o diversificare a relatiilor de colaborare, cooperare europeana si, implicit, o crestere a vizibilitatii artei si artistilor romani. Participarea activa a artistilor din Romania in contextul arealului artelor vizuale contemporane contribuie la modelarea unei identitati culturale locale-europene-globale. In momentul de fata, pe plan national, se impune ca o necesitate corelarea factorilor de decizie din cultura (administratie, Uniunea Artistilor Plastici, fundatii, galerii particulare) pentru orchestrarea unor strategii si politici culturale viabile, realizate de profesionisti ai domeniului, care sa ofere un cadru legislativ si un discurs coerent de relationare si integrare a artelor vizuale romanesti la fenomenul artelor vizuale europene.