Ziarul de Duminică

Orizontul secetei (II)

Orizontul secetei (II)

O lume ce parea eterna: cea a dinozaurilor

03.11.2006, 20:07 17

In cazul incalzirii globale, raul ce macina planeta actioneaza perfid, asemeni diabetului in corpul omenesc. Nu doare profund, te lasa sa crezi ca schimbarile sunt suportabile, insignifiante si oarecum sub control, ca dezastrele atmosferice reprezinta puseuri de moment ale unei naturi capricioase, ca accidentele de azi nu se vor repeta maine, sau, in orice caz, nu tot asupra mediului in care traiesti, ci, eventual, la vecini.
Ca asa a fost dintotdeauna, prin urmare nici n-ar putea fi altfel. Iar sub acest paravan anesteziant, tesut din prejudecati neclintite si din sperante fara nici un fundament, procesul avanseaza, agravandu-se, pana la nu prea indepartata rezolvare fireasca, despre care multi spun ca am avea toate motivele sa fim foarte nelinistiti.
Pentru cine doreste exemple asupra carora sa poata medita, avem unul care in geologia planetei constituie punctul maxim al unei drame de felul celei ce ne preocupa acum. Si nici macar nu e vorba de impactul Pamantului cu un meteorit urias, explicatie acceptata in stiinta pentru disparitia unei lumi colosale, ce parea eterna: aceea a dinozaurilor. Au fost rapusi si ei de efectul de sera si de diverse transformari naturale majore, intervenite in timp scurt si cu o forta teribila. Exista insa marturii mult mai vechi, pe care testele de datare a straturilor le fixeaza in urma cu 247 de milioane de ani, la limita dintre era primara si cea secundara. Un numar imens de specii detectate in straturile anterioare n-au mai putut trece "linia de grafit" care, in diferite locuri de pe globul terestru, le marcheaza extinctia, ca o linie de ferpar. Geologii si paleontologii sustin ca, atunci, Pamantul a trecut pe langa cea mai mare catastrofa din lunga sa istorie cosmica, intreaga viata nascuta trudnic pe el riscand sa dispara. Si tot dupa o incalzire dramatica a mediilor sale vitale, insa una careia nu i se poate gasi perechea in nici o alta varsta geologica. Sera in care s-a transformat atunci planeta pentru multe mii de ani a adunat sub capacul ei fierbinte atata dioxid de carbon emanat din metanul consistent al oceanelor, incat toata "suflarea", toate animalele cu respiratia stabilita pe consum de oxigen au sfarsit in moarte rapida, multe linii de evolutie fiind astfel intrerupte pentru totdeauna.
Fara indoiala, ceea ce se intampla astazi in lumea omului nu se anunta de amploarea unei asemenea catastrofe totale. Dar transformarile intrezarite in stimulii tot mai agresivi ai civilizatiei tehnologice moderne permit schitarea unor scenarii sumbre pentru viitor. Omul contribuie din plin la incalzirea atmosferei planetare. Iar lucrul acesta il simt, cu aparatura si masuratorile lor, meteorologii, marcand recorduri pentru o luna sau alta, in diferite locuri de pe Pamant. Anglia, de pilda, a fost bantuita in aceasta vara de un val de temperaturi caniculare, despre care se spune ca revin la fiecare douazeci de ani. Specialistii prognozelor afirma ca asemenea anomalii vor ajunge sa fie curente in peisajul sfarsitului de secol, repetate chiar de mai multe ori in decursul aceleiasi veri.
Ciclul natural al Pamantului se schimba vizibil, iar accelerarea modificarilor climatice va fi impusa de dublarea nivelului, deja sporit in mod alarmant, al dioxidului de carbon din atmosfera. James Lovelock, un ecologist in mare voga, marcat de sentimentul deprimant al celui ce striga in pustiu, vede deja Pamantul ajuns in pragul colapsului. Ghetarii se vor topi, nivelul apelor oceanice va creste cu zeci de metri. Orase precum New Yorkul, dar si localitati importante de pe coastele Europei si Asiei vor fi complet scufundate. La fel, intinse regiuni ce inca mai alcatuiesc geografia multor tari de pe mapamond. Dezghetarea Arcticii va duce la extinctia multor specii de animale polare, contribuind la incalzirea si mai rapida a planetei. Si tot asa, intr-un balans al efectelor generatoare de cauze prelungite in alte efecte dezastruoase, din ce in ce mai rapid. Despovarate de muntii lor de gheata, Groenlanda si Antarctica vor deveni locuri de refugiu. Fiindca tot ce nu va fi inghitit de ape va fi inghitit de desertul fierbinte. Potopul si seceta reprezinta doar in aparenta notiuni divergente, de fapt ele merg foarte bine mana in mana. In consecinta, din diverse zone amenintate, mari multimi disperate si turbulente vor porni intr-o cursa precipitata spre teritoriile mai favorizate, producandu-se astfel un usor de anticipat soc al civilizatiilor si o prabusire a culturilor reprezentate de popoarele vechi. Ale tuturor popoarelor actuale, in fond, fiindca fiecare zona geografica isi are istoria si traditiile ei, dar, intr-o apocalipsa de felul celei imaginate in perspectiva planetara imediata, putini vor fi supravietuitorii si cu greu se va salva ceva coerent din valorile materiale, spirituale si culturale crescute lent pe firul istoriei.
Un asemenea scenariu apocaliptic, construit de savanti, are calitatea de a infiora
de-a dreptul, dincolo de simpla tulburare a spiritului. Cu atat mai mult cu cat unii, de felul lui Lovelock, sunt de parere ca e deja tarziu sa mai indreptam ceva din acest proces al degradarii Terrei, pe care societatea umana l-a pornit cu inconstienta si nici nu arata vointa politica de a-l stopa. Ne-am lansat pe un tobogan abrupt, spun ei, viteza e prea mare pentru a-l parasi, asa ca o sa suportam toate consecintele acestei prabusiri. Incalzirea planetei vine nu numai cu fenomenele deja descrise, ci si cu boli scapate de sub control, cu bacterii si virusi dezlantuiti fara opreliste in noile conditii. Va fi tot mai greu sa-ti gasesti un refugiu din calea atator lucruri nebunesti care se inghesuie sa populeze viitorul copiilor si nepotilor nostri.
Desi ma preocupa asemenea avertismente, n-as vrea sa inchei intr-un spirit demobilizator. Imi amintesc ca pana si filmul lui Stanley Kramer, On the Beach, despre prabusirea Pamantului sub urmarile catastrofale ale unui razboi atomic, se termina cu un steag fluturandu-si in vantul radioactiv inscriptia: "Inca nu e prea tarziu". Putem s-o citim la modul sinistru, ca pe o ironie. Dar si ca mesaj de dezmeticire si de speranta.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO