O intrebare de o luciditate emotionanta si de o franchete exemplara ce vine din partea uneia dintre cele mai cunoscute ceramiste din Romania. O intrebare-program ce i-a insotit aproape 40 de ani profesia pentru care palmaresul prezentat in acelasi catalog este elocvent prin distinctiile care il incununeaza: premiul Salonului National de Arta din anul 1990, premiile Uniunii Artistilor Plastici in anii 1994 si 2005 sau premiul intai la Bienala de ceramica a Portugaliei din 1991.
Desi a debutat expozitional in 1975 si a continuat asiduu sub semnul aceleiasi intrebari, biografia artistei pune in evidenta avantul creativ din anii '90, cand expozitiile personale devin aproape anuale si succesivele premii obtinute sunt dovada recunoasterii valorii lor. Aceasta observatie contine o frontiera temporala ce se suprapune cu limita a doua epoci politico-istorice, dintre care una este in desfasurare, iar precedenta, aproape refulata in subconstient de majoritatea conationalilor, isi dezvaluie caracterul opresiv si in felul cum ea s-a reflectat in biografiile artistilor vremii.
Aceasta trecere este sesizabila in biografia Eugeniei Pop doar la nivelul ritmului prezentarilor expozitionale, fiindca sub aspect artistic cercetarile de dupa 1989 le continua in mod armonic pe cele de pana atunci.
Natura a explorarilor in profunzime la nivel ideatic, ce vine parca din contactul cu calitatile fenomenale si simbolice ale materialului predilect de lucru, de extractie primordiala - lut, caolin - arhetipalul humus, Eugenia Pop ne ofera cheia accesului spre partea de lume cercetata prin titlurile expozitiilor sale, ce provin din acelasi palier al arhetipurilor: Calea (1995), Ouroboros (1996), Sfera (1997) ... Un modelaj direct, aproape fara instrumente, intoarce timpul spre epocile de inceput ale istoriei, sarace in fapte consemnate, dar impregnate de o intensa spiritualitate convertita in forme esentializate la care modernitatea, asemenea sarpelui Ouroboros, s-a intors in ultimul secol. O spiritualitate evident sincretica, pe care Eugenia Pop o descopera in anii '90 in antropozofia lui Steiner, cel care a concretizat in concepte hiperbolice un sens al existentei descoperit de artista din reintruparea lumii prin modelaj.
Una dintre figurinele desprinse din galeria tematica dezvoltata de artista in aceste decenii reprezinta o metaforica heraldica pentru profesiunea sa de credinta, un autoportret compozit: o broasca testoasa cu aripi, pe spinarea careia un calator in chip de axis mundi poarta in jurul pieptului sarpele Ouroboros neinlantuit - semn al unei intelepciuni inca precare.
Spirit critic in termeni autoreferentiali, salvat de extreme de un umor rafinat, Eugenia Pop "mantuie" personajul punandu-i cap de vultur: privirea din inalt (cu sensurile simbolice incluse) este cea izbavitoare...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
