Ceva relativ nou - anunturile matrimoniale prin Internet - si ceva vechi de cand lumea: conflictul dintre generatii (mai ales cand ele fac parte din aceeasi familie) constituie punctul de pornire al acestei comedii romantice, care "arunca" pe ecran nici mai mult nici mai putin de patru protagoniste cu farmec si talent: Diane Keaton, Mandy Moore, Lauren Graham si Piper Perabo. Inevitabil - prin genul filmului - pe parcurs apar si ceva barbati, dar rolul lor se incadreaza mai curand la sectiunea "ceva albastru" sau "ceva imprumutat". Toate accentele intrigii cad pe reactiile eroinelor in fata scopului final, suprem si ineluctabil: casatoria, devenita problema nr. 1 intr-o familie cu trei fiice si o mama singura, care le-a construit viitorul cu atata prevedere, incat nu admite nici o abatere de la harta atent jalonata a bunelor ei intentii. Daca doua dintre ele s-au casatorit, deci au trecut onorabil peste obstacolul decisiv (iar scenariul mult prea simplist nu prevede in schema si personajele sotilor lor, pe care ii zarim pentru cateva secunde la o nunta sau la o petrecere), mezina este singura ramasa "desperecheata" in viziunea mamei sale. Drept pentru care vajnica mama gaseste de cuviinta sa dea un anunt pe internet si sa-i intalneasca ea pe candidati, pe care ii supune unui tir de intrebari necrutator si unei evaluari vizuale intransigente. Printre handicapati si ciudati, printre autisti si personaje cu resturi printre dinti, se iveste - ca in filme - si un arhitect tanar, burlac, cu planuri grandioase, tinuta atletica si ochi albastri, pe care mama il repartizeaza spontan fiicei drept partida ideala. Faptul ca fiica insasi intalneste intamplator un chitarist sensibil, dulce, protector si tandru - iar atractia dintre ei e reciproca - nu reprezinta decat un detaliu neinsemnat in planurile mamei de a-i pava fiicei drumul spre altar. Si asa, intriga filmului e gata. Confruntarile mama-fiica sunt cand de gheata, cand cu scantei, cele doua surori (jucate de Lauren Graham si Piper Perabo cu dragalasenie, dar conturate de scenaristi absolut sumar si insuficient) asista neputincioase la circul familial, iar potentialul socru al mezinei apare in usa mamei tocmai cand aceasta ii marturisise timid fiicei ca viata ei sexuala a fost total arida si lipsita de imaginatie. Cu ceva mai multa atentie la logica si firescul replicilor, cu mai putina dorinta a scenaristilor de-a spune totul, pe nerasuflate, Because I Said So ar fi fost mult mai rezonabil si convingator, intrucat pune degetul pe o rana inepuizabila - mamele sufocante si copiii ramasi dependenti de cordonul ombilical si la maturitate. Incarcat insa cu mult prea multe detalii nesemnificative, feminist intr-un fel de-a dreptul iritant (aluziile la orgasm sunt si exasperante, si stangaci construite), filmul face greseala de-a nu exploata creativ o foarte ofertanta distributie feminina si de-a o pune pe Diane Keaton, una dintre cele mai mari actrite ale generatiei ei si o prezenta intotdeauna inteligenta si rafinata, in posturi de-a dreptul ridicole, trecand-o de la minunatele gaguri verbale de altadata la cele burlesti, precum caderea cu fata in tort sau discutiile pe marginea modelului bikinilor (in care Diane are, de altfel, curajul sa se arate si sa ne arate ca e inca foarte OK...).
Asa vreau eu!/ Because I Said So. Productie SUA, 2007. Regia: Michael Lehmann. Cu: Diane Keaton, Mandy Moore, Gabriel Macht, Tom Everett Scott, Lauren Graham, Piper Perabo, Stephen Collins. Premiera: 13 iulie Distribuit de: MediaPro Distribution.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
