Colectia Cartea de pe noptiera, ingrijita de Ioana Parvulescu, la Editura Humanitas, a ajuns in cativa ani una dintre cele mai prestigioase si mai cautate de cititori. Recent, a trecut de numarul 100.
Cu acest prilej, editura a publicat si Povestea unei colectii in care, pe langa informatiile despre toate volumele aparute, Ioana Parvulescu traseaza istoria colectiei, asa cum a trait-o ea, cu metamorfozele ei, cu reactiile si sugestiile publicului. Intre numerele 12 si 17 au aparut, pe langa prezentarea cartii de la pagina 2, si citatele scoase pe coperta. De la nr. 18 au aparut date despre scriitor si opera, iar prezentarea cartii a trecut pe coperta a patra. De la nr. 59 a fost introdus Sfatul criticului sau Observatia criticului, precum si datele despre traducatori.
Desi in mod coplesitor colectia reuneste traduceri din literatura straina, au aparut si cativa romani - Mircea Cartarescu, Mihail Sebastian si Radu Albala - care s-au aflat in topul vanzarilor. Unii dintre autorii tradusi au fost la Bucuresti, la lansarea cartilor lor: Torgny Lindgren, de pilda. Altii, ca Martin Page sau David Foenkinos, si-au exprimat bucuria de a face parte dintr-o colectie cu un asemenea nume. In sfarsit, altii si-au exprimat totala admiratie: "Privind in urma catre cele o suta de carti pe care le cuprinde pana azi, iti dai seama de un adevar care n-a fost, poate, evident pana acum: Cartea de pe noptiera este cea mai buna colectie romaneasca de format poche din ultimii zece ani. N-a ocolit nici violenta, nici erotismul, dar nu si-a facut din ele un blazon. A mizat insa mereu, contra curentului, pe subtilitate, pe rafinament, pe tandrete, pe artistic mai presus de orice." (Mircea Cartarescu). Ioana Parvulescu isi doreste sa ajunga cu "Cartea de pe noptiera" la cifra 1001.
Prezentam in acest numar si in urmatorul ultimele aparitii din aceasta colectie.
Ulrich Plenzdorf - Noile suferinte ale tanarului W. Textul acesta a fost mai intai piesa de teatru si a fost jucat in Berlinul de Est in 1972. Personajul principal este intruchiparea rebelului, a celui care se opune instinctiv lipsei de libertate din sistemul in care traieste. Fuge de acasa, asculta rock si jazz, poarta blugi si plete. Probabil ca, un an mai tarziu, in 1973, publicarea cartii, care a intampinat oricum mari dificultati, nu s-ar fi facut daca Plenzdorf n-ar fi avut un trecut rosu. Tanarul W - a carui poveste exista in trei ipostaze (carte, piesa de teatru, film) - a avut un succes imediat. Traducere din germana de Andrei Anastasescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
