"Gde Buharest" - apărut în zilele astea - este o carte ciudatăchiar şi pentru mine. De unde un roman cu un personaj - Saproşkinov- rus, cu o acţiune ce pare a se desfăşura la Moscova?
Am văzut Moscova numai în câteva zile de delegaţii ca jurnalist,nu ştiu limba rusă (am făcut un an, în clasa V-a, rusa şi unsemestru la Filologie de slavă veche), nu am prieteni în zonarusească Am însă, fără îndoială, o mare admiraţie pentruDostoievski, Cehov şi Tolstoi, pentru Gogol, Lermontov şi Esenin.Pe unii dintre ei i-am recitit în atâtea rânduri, încât ştiu pasajepe dinafară!
Unei întâmplări îi înţelegi greu rostul. Mintea se chinuie anide zile să-i dea un sens, deschizând cercuri care după ce devinfoarte largi încep iarăşi să se retragă spre centrul de unde auradiat, devenind atât de mici încât se confundă cu locul în care aiînfipt vârful compasului! Cred că aşa s-a întâmplat şi cu povesteade la care a plecat "Gde Buharest".
Se petrecea cu un an înaintea evenimentelor din decembrie 1989.Mi s-a dat ca sarcină să însoţesc un ziarist sovietic. Nu ştiupentru ce! Nu ştiam ruseşte, nu fusesem de curând în URSS ca să sespună că aş avea ceva obligaţii (cum era cam mare sărăcia,jurnaliştii străini erau plasaţi în cârca unuia român care să sedescurce cu "protocolul" în deplasările acestuia, pentru că dindiurna pe care ţi-o dădeau abia de-i puteai oferi o masă la vreocantină a partidului!).
În Bucureşti, m-am descurcat, neînsoţindu-l de exemplu la masă,pretextând un telefon urgent de dat sau primit. Urma să plecăm înţară. Am decis că Satu Mare e un loc foarte bun: aveam mulţi amiciacolo, horinca e bună în zonă, oamenii deschişi la inimă şi minte.Rusul meu - care, de altfel, ştia bine româneşte - era un russadea: bea bine, era vesel, cânta bine şi vocal şi la chitară, ştiaEsenin pe dinafară. L-am plimbat prin zonă, la "Mondiala" s-aorganizat şi o parada a modei pentru el, iar la hotelul "Dacia"(fost "Panonia") s-au derulat câteva seri cu palincă, slană,cântece şi recitări la care nici amicii sătmăreni nu s-au lăsat maiprejos în faţa oaspetelui.
La întoarcerea în Bucureşti, l-am depus la hotelul partidului delângă Arcul de Triumf şi am dat să mă grăbesc spre casă: era ziuafratelui meu şi, deşi era târziu (avionul decolase cu întârziere dela Satu Mare), voiam măcar să apuc să-i zic la mulţi ani. Adevărulne bagă deseori în bucluc: când a auzit rusul meu motivul pentrucare îl las singur, n-am mai scăpat de el: nu şi nu, să-l iau cumine la ziua fratelui meu.
Am cedat rugăminţilor lui. La fratele meu, veselie şi limbidezlegate, ca la orice sărbătoare care dura de ceva ore. Aşa căs-au întretăiat Esenin şi Eminescu ("Doina", evident), perestroikaşi socialismul francez, Basarabia şi al doilea război mondial,amintiri de la Moscova şi din Bucureşti. Toate, desigur, într-ovoroveală fără nimic tendenţios, vindicativ, politic, pigmentată devotcă, icre, sărmăluţe, fripturi făcute de cumnată-mea. Veselia şidestinderea asta de câteva ceasuri aveau să îmi iasă prinpiele!
CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) estelicenţiat al Facultăţii de Filologie (1974) a UniversităţiiBucureşti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul"Gerda". Cărţile de proză i-au fost premiate de ASPRO, AsociaţiaScriitorilor din Bucureşti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista"Luceafărul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul număr, săptămânal, cu rubrica"Reportaj", în "Ziarul de Duminică".
Este preşedintele secţiei Proză a Asociaţiei Scriitorilor dinBucureşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
