Mitocanul cazon este un mitocan la fel ca toţi ceilalţi, darcare, în plus faţă de varianta civilă, poartă uniformă şibeneficiază de ordine şi regulamente militare. În armată el îşigăseşte mediul ideal de viaţă, prosperitate şi satisfactie.Corecţiile comportamentale posibile în viaţa civilă sunt anulate deambientul cazon al ierarhiei stricte, de disciplina şiregulamentele specifice acestei onorabile şi inevitabileinstituţii. Pe mitocanul cazon ţn varianta mioritică îl putemadmira în toată splendoarea sa în cărţile poştale interbelice,comuniste sau postdecembriste.
Mitocanul cazon este un personaj extrem de sensibil la mediulînconjurător. Îi simte imediat pe cei ce nu sunt de aceeaşi teapăcu el, drept care automat îi diferenţiază fie în stăpâni, caretrebuie seduşi, prin linguşire cu orice preţ sau, dimpotrivă, înegali sau în subalterni, ce se pot oricând transforma în rivali.Sedus iremediabil de miresmele puterii, mitocanul cazon va fiîntotdeauna de partea puterii sau alături de cei care deţinputerea. În prezenţa superiorilor în grad şi funcţie el va afişaspontan o erecţie impecabil de sinceră şi servilă. În exersareaacestei atitudini, mitocanul cazon va exploata fără nici un scrupul(moral sau etic) extrem de generoasele şi inventivele regulamentemilitare, care pot acoperi cu o aură de respectabilitate, rigoareşi chiar de firesc orice tip şi orice dimensiune a linguşelii. Maimult decât regulamentele, ierarhia militară, împreună cu un codrigid de comportament permit mitocanului cazon să-şi etaleze fărănici o limită înclinaţiile pupincuriste, oricât de libidinoase.Acestea vor fi aplicate doar în beneficiul şefilor ierarhici,pentru a fi imediat convertite într-o căprărie dictatorială,nemiloasă şi gălăgioasă, în cazul, evident, al bicisnicilor săisubordonaţi.
Mitocanul cazon n-ar fi el nici mitocan şi nici cazon cu adevăratdacă n-ar avea nemăsurate pretenţii de onorabilitate, văditdisproporţionate în comparaţie cu dimensiunile şi aspectul moral alfiinţei sale. Falsa modestie devine în cazul său un blazon cu atâtmai greţos, cu cât este afişată insistent şi cu o ipocrităostentaţie. De aceeaşi agresivă modestie se leagă şi repetataenumerare sau detaliere în faţa subordonaţilor, care nu au nici oşansă de a se eschiva, a incomensurabilelor sale fapte de arme, deînţelepciune, de bunăvoinţă, de cultură, de... Prozelitismul său înmaterie de înţelepciune începe, de obicei, cu un avertismentsănătos, de tipul "Vă scot eu mucii din cap". Cabotinul în uniformăapare astfel mult mai feroce decât varianta civilă, deoarece elpoate exploata din plin avantajele disciplinei militare, care îlsalvează de orice contrareacţie de bun simţ.
Năprasnica dihotomie şef/subordonat se regăseşte şi în mitocănescultratament aplicat străinilor/autohtonilor. Mitocanul cazon selimitează doar la limba natală nu datorită propriei şi congenitaleisale neputinţe şi puturoşenii, ci dintr-un fervent patriotism,niciodată umbrit. De altfel străinătatea şi străinii, fie aceştiapurtători de uniformă ca şi el, îi provoacă instantaneu mitocanuluicazon o dublă reacţie: pe faţă şi în prezenţa superiorilor, el vaaborda o politeţe stângace sau chiar o libidinoasă curtoazie; pe laspate şi mai ales în faţa unui confortabil auditoriu autohton,subordonat lui, nu va uita niciodată să îi bârfească dispreţuitor,suculent şi doct. Vor fi invocate drept argumente tot ceea ce naţiasa are mai bun şi mai valoros în raport cu profilul prăpădiţilor destrăini, care fie nu au istorie, fie sunt proşti, îngâmfaţi,inculţi şi etern preocupaţi doar de propriul interes.
În situaţia în care poate juca un rol proeminent, nimic nu-lsatisface mai mult pe mitocanul nostru cazon decât paradele şiceremoniile militare. Acestea parcă ar fi fost special inventatepentru a satisface apetitul grandomanic al mitocanului cazon. Prinurmare orice oportunitate festivistă va fi exploatată doct, perfectregulamentar şi până la limita ridicolului. A saluta sau a fisalutat în poziţie de drepţi, a da sau a primi raportul, a zbierasentenţios o comandă onomatopeică, a executa cât mai băţos cupuţinţă mişcări rituale, iată tot atâtea ocazii pentru generareaunor orgasme megalomanice. A face paradă în public, subacoperământul obligaţiilor regulamentare, acompaniate desigur cu ofandosită reţinere, reprezintă pentru mitocanul nostru momente deabisală glorie interioară, nestânjenită de posibilele expresiiperplexe, contrariate sau ironice, care ar putea fi sesizate înrândul audienţei. În fond suntem în armată, unde totul trebuie săse desfăşoare ca la carte.
În fine, domeniile în care orice mitocan cazon excelează, prindefiniţie, sunt femeile şi băutura. Ambele preocupări suntindisolubil legate de proiecţia unei agresive virilităţi, fără decare mitocanul nu se poate nici defini şi nici accepta pe sine.Conform universalei doctrine a mitocăniei cazone, unica şi supremaraţiune a oricărui chef este să bei mult, crunt de mult, până laatingerea celor mai inimaginabile praguri de nesimţire, beţiecuantificabilă în cantităţi cât mai impresionante de băutură(detaliile privind ordinea îngurgitării şi sorgintea lichidelorfiind esenţiale în relatarea ulterioară a evenimentelor). În ceeace priveşte femeile, acestea nu pot abordate decât din perspectivaa două utilităţi: a fi f.... şi/sau bătute, funcţie de situaţie. Înrest, la cratiţă. Ambele activităţi însă, musai trebuie prestate cusimţ de răspundere şi cât mai des cu putinţă. Deşi nu este misogin,pentru că aceasta nu se potriveşte cu imaginea de macho de caremitocanul în uniformă face, potrivit tradiţiei, enorm de mult caz,el nu ştie a face dragoste, ci doar sex, mult şi des, de preferinţăadulteric, sau cel puţin aşa trebuie să rezulte din poveşti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
