"Dex"-ul amendeaza tautologiile ca greseli de limba, dar le absolva atunci cand alaturarea termenilor subliniaza o calitate sau o actiune; iar acest ultim sens poate fi atribuit titlului expozitiei Privat/Personal, deschisa de Radu Pulbere la Muzeul de Arta din Cluj-Napoca.
Titlul acesteia putea sa insemne si dubla promisiune a unei incursiuni insotite de o recunoscuta sau nu delectare voyeuristica in intimitatea unuia dintre artistii clujeni cu o marcanta ascendenta a vizibilitatii publice nu numai datorita constantelor prezente pe simeze, ci si implicarii sale in fundamentarea actualei universitati de arta clujene. Parcurgerea expozitiei demonteaza acest posibil scenariu, chiar daca el poate continua pe o falsa pista datorita unor lucrari avandu-i protagonisti recognoscibili la o privire atenta pe fiul si sotia artistului. Discursul unificator al traseului propus prin gruparea in subteme a lucrarilor dispuse in cele patru sali din aripa de onoare a palatului B‡nffy este insa unul dramatic, decelabil si prin factura cromatica, de contrast, a tablourilor. El se refera la o dimensiune a existentei redata poate mai nuantat de englezescul "privacy", pe care suntem tentati sa-l asimilam autohtonului "privat", dar acest "false friend" serveste in mai buna masura discursul de fond al expozitiei, care este unul dedicat solitudinii, insingurarii. Astfel, ceea ce parea o buna ocazie de intruziune in particularul unei existente ale carei detalii puteau fi acum savurate devine prilejul-surpriza al unei sedinte de autoanaliza sui-generis.
E greu sa nu empatizezi in mijlocul suitei de tablouri infatisand siluete feminine solitare, surprinse in ipostaze ce evoca, fie prin vestimentatie, fie prin gesturi, ambiante ce ar putea fi doar ale intimitatii daca expresiile lor nu ar contine semnele unei tensiuni tradate de un rictus, de o privire goala sau de incordarea unei posturi. Ipostazele insingurarii sunt ilustrate de alte personaje, cu chipul ascuns de contre-jour-uri violente, surprinse in conversatie la mobil sau in claustrofobe cabine telefonice, ai caror pereti transparenti, acoperiti de haotice graffiti-uri, sugereaza caracterul tensionat al dialogurilor purtate acolo.
Poate ironic, oricum semnificativ, atunci cand apar cupluri acestea sunt surprinse in somn, sugerand un univers limitat la propriile frontiere biologice. In aceasta succesiune de figuri umane, suita de tablouri monocrome ce evoca in aceeasi maniera a contrastelor maxime o ambianta urbana excedata de tehnologie, sufocata de automobile, tahicardica in ritmuri, poate fi diagnosticul ce exprima simptomatologia.
Reprezentarile cvasi-fotografice, cu decupaje drastice, dau expozitiei un caracter de reportaj-analiza al unei problematici ce depaseste dimensiunea personala, fiind semnificativa la nivel social.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
