Cei care cunosc in amanunt viata lui Edith Piaf vor fi, probabil, contrariati din cauza eludarii din scenariul acestei proaspete biografii a cantaretei franceze (semnata Olivier Dahan si prezentata in fata unui public entuziast la recentul Festival de la Berlin) a unor detalii, prezente si secvente esentiale ale vietii ei. Relatiile cu Jean Cocteau, Charles Aznavour, Yves Montand, Marlene Dietrich, Paul Meurisse ori Eddie Constantine sunt omise total sau amintite intr-o fraza pe parcursul unui film concentrat preponderent pe elemente din memoria afectiva a insusi regizorului. In plus, cel putin in prima jumatate de ora a filmului, optiunea lui Dahan (Deja mort, Le Petit poucet, Les Rivieres pourpres II) de a alcatui un puzzle de flash-back-uri si flash-forward-uri care amesteca scene din frageda copilarie si adolescenta zbuciumata a lui Piaf se dovedeste obositoare si greu de stapanit. Dahan bifeaza onest, dar de multe ori lipsit de discernamant, episoadele (impresionante, desigur) ale copilariei lui Edith, pe strada, trecuta din mana in mana - de la mama cantareata de ocazie la bunica patroana de bordel si, in final, la tatal contorsionist la circ -, perioada de cvasiorbire provocata de o cheratita cronicizata si revelatia unei surse neasteptate de castig: vocea ei singulara, neobisnuit de puternica inca din adolescenta. O data bifate insa aceste faze, obligatorii totusi pentru intelegerea datelor ce aveau sa defineasca ecuatia combustiei permanente a lui Piaf (pasiune, muzica, disperare), filmul capata un suflu neasteptat si o magie extraordinara o data cu aparitia lui Marion Cotillard, interpreta lui Piaf de la 20 pana la 47 de ani - momentul timpuriului ei sfarsit. Fiica de actori si una dintre prezentele prolifice ale cinematografului francez contemporan (are la activ 44 de roluri in filme si seriale, un premiu la Cannes, un Cesar - si alte doua nominalizari), frumoasa Marion Cotillard (Un long dimanche de fiancailles, A Good Year) reuseste, pe post de Piaf, rolul vietii ei. O metamorfoza cu totul captivanta: imaginati-va o actrita superba si tanara (ai carei ochi misteriosi si imbietori au fost comparati cu ai rebelei Edwige Feuillere, cea mai faimoasa interpreta frantuzoaica a lui Marguerite Gautier), avand 1,69 m inaltime, transformata pe ecran in celebra silueta de 1,42 m, cu un fizic ingrat, deseori chinuita de dureri atroce, cu spatele permanent incovoiat si mainile ei - atat de admirate - exprimand vulnerabilitate, neputinta, forta, gratie si pasiune. In interpretarea lui Cotillard, Piaf renaste, trecandu-ne prin destinul ei turmentat, care o asaza alaturi de damnarile altor mari artisti ai lumii: Judy Garland, Ray Charles, Janis Joplin, Billie Holiday, Frida Kahlo, Jimi Hendrix, Johnny Cash. Destinul cantaretei care spunea: "Cantecul este salvarea mea. Este o alta lume. Cand cant, nu mai sunt pe Pamant" este redat spre finalul filmului intr-un crescendo emotional in care melodrama e oarecum scuzabila, iar flash-back-urile nu mai supara, ba chiar contribuie la senzatia de vraja si inefabil, reamintindu-ne ca, pentru multi, Edith Piaf este Franta insasi. Nu demult, Spielberg ilustra, prin vocea ei, in Saving Private Ryan, crisparea soldatilor in intervalul dintre doua atacuri, sfasierea si dorul lor de libertate... Pentru portretul ei unic, memorabil, de fiinta dura, chinuita, ambitioasa, aspra, pasionala, iubind comme une grisette, suferind ca o martira, iesind pe scena cu pretul prabusirii fizice, filmul lui Dahan merita vazut de toti cei care au vibrat ascultand La vie en rose, Sous le ciel de Paris, Milord, Hymne a l'amour sau Je ne regrette rien...
La vie en rose / La Mome Productie Franta-Cehia-Marea Britanie, 2007. Regia: Olivier Dahan. Cu: Marion Cotillard, Sylvie Testud, Gerard Depardieu, Emmanuelle Seigner, Catherine Allegret, Jean-Pierre Martins, Clotilde Courau. Premiera: 9 martie. Distribuit de: MediaPro Distribution.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
