Nu cred ca avem interesul de a privilegia o asemenea conotatie. In stadiul actual, ne revine mai degraba obligatia tactica de a recupera functia critica a “intelectualului public”. Forta sa de a pune pe agenda teme de interes obstesc si de a face, prin intermediul diferitelor scenarii posibile, cat mai multe “fandari” inspre negura viitorului proxim. Admit ca stam prost si la capitolul “vulgarizare” a culturii inalte, desi respectiva tehnica este singura menita sa potenteze valoarea de utilizare a cunostintelor sectoriale. Si unica metoda gratie careia putem capta energia politica de care fiecare domeniu are nevoie pentru a se dezvolta. Nu poti contribui la cristalizarea cutarui spatiu cognitiv - sa spunem urbanistica sau ecologia - pana cand publicul larg nu e convins, cu argumente simple si tari, de urgenta unor actiuni adecvate.
Si totusi, prima noastra problema e de gasit in amonte: insusi rostul intelectualului in societatea deschisa trebuie restabilit, dupa acesti ani de confuza tranzitie intre doua sisteme opuse. Usurinta cu care consumatorii (pasivi sau activi pe forumuri) au digerat, bunaoara, campaniile calomnioase impotriva principalelor figuri intelectuale ale Romaniei dovedeste ca publicul nu vede in intelectual un spirit necesarmente independent si, de aici, un aliat obiectiv al demnitatii sale. Prejudecata ca nu exista spirit critic autonom, ci doar manipulari sau actiuni promotionale a relaxat progresiv resortul constiintei civice. In comunitatea noastra mercantilizata, gandirea libera e reflex “pretuita” doar ca marfa. Gresit. Gandirea libera e ceea ce ne ramane dupa ce vindem si cumparam tot ceea ce devine obiect de schimb. Daca nu (mai) credem in independenta intelectualilor publici, ne putem lua adio de la patriotismul constitutional, de la drepturile substantial exercitate si de la salutara fertilitate a dezbaterii despre drumul nostru comun.
E drept ca intelectualii publici se pot insela, intrucat nimeni nu sufera de infailibilitate. E adevarat ca multi fac dovada unui suparator narcisim vedetistic. Sau ca dosesc uneori, in sertar, contracte de mercenari. Exista totusi destule personalitati publice care cultiva responsabilitatea efectiva: isi expun ideile de dragul unei Romanii civilizate, urmaresc ameliorarea aranjamentelor democratice si cauta sa devina ei insisi mai buni. Obstinatia acestora e insa teribil de frustranta atata vreme cat prea putini dintre semenii lor le ofera solidaritatea morala de care au nevoie pentru a-si continua lupta cu inertia - si ineptia - fiecarei zile.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
