Ziarul de Duminică

Prieteni din irealitatea imediata

Prieteni din irealitatea imediata
17.12.2008, 17:59 29

Mi s-a intamplat si la New York si doar engleza mea scalciata l-a convins pe om ca nu sunt un vechi prieten al lui din copilarie, coleg de munca la un atelier de tinichigerie din Austin. "Dar ce asemanare uluitoare! Sigur, cu insemnele timpului pe fetele noastre. Ai si mersul lui. Toti nervii mei, daca intelegi ce spun, mi-au dat semnalul ca esti Chuck!"
Dupa care urmeaza scuze, dar parca insul nu e cu totul convins. Si, daca am profita de ocazie, ne-am putea imprieteni imediat cu cel ce are atatea sentimente pentru cineva care ne seamana intr-atata, incat l-a facut sa tresara si sa ne abordeze. Daca l-am invita la o cafea, am schimba numere de telefon. Ar suna chiar in seara aceea sa te intrebe daca nu cumva nu s-a inselat de fapt, doar ca esti pus pe glume, totdeauna ai fost un smecher.
Mai zilele trecute, in apropierea autogarii din Bistrita, intr-o dimineata rece de noiembrie, am vazut un barbat cu gulerul ridicat care se straduia sa descifreze, prin parbrizul inghetat, pretul unei masini oferite la vanzare. Pana la urma a fost obligat sa se lase pagubas. "Ti-ai cumparat masina?" l-am intrebat eu amuzat. S-a intors spre mine si s-a luminat la fata. "Nu, am vrut sa vad doar cat costa. Tu ce mai faci. Ti-ai lasat barba. Dar iti sta foarte bine cu ea", a tinut el sa ma asigure. Am barba de vreo treizeci de ani. Apoi isi aduse brusc aminte de ceva: "Asculta, tu stii cumva ce mai face Victor? L-ai vazut in ultima vreme?". "Nu prea..." Era prea tarziu sa mai dau acum inapoi. "Daca nici tu nu l-ai vazut, inseamna ca s-a intamplat ceva cu omul acesta", spuse el sincer ingrijorat.  
O astfel de intamplare totdeauna ne binedispune. Numai faptul ca declara cineva ca ne cunoaste face sa ni se para si noua cunoscut. Realitatea se pliaza cumva si pe cealalta parte avem alti prieteni. Afara era mai putin frig, timpul pana la plecarea autobuzului zbura, muntii din zare se luminau aratandu-si cocoasele albastrii brazdate de prima zapada. Ne-am despartit dandu-ne mana. Avea o palma grea si aspra, placuta la strans. M-a urmarit cu privirea si eu am regretat nu gluma pe care o facusem, ci faptul ca nu-l cunoscusem cu adevarat.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO