Pictorul Vasile Pop Negresteanu traieste rastignit pe doua lumi: Tara Oasului si Bucuresti. S-a nascut in nordul tarii si se intoarce permanent in acel spatiu, din care isi trage seva toata arta sa. Interviul de mai jos a fost realizat cu cateva luni in urma, dar credem ca marturisirea artistului nu a fost nicicand mai bine venita decat acum.
- V-am auzit vorbind despre dimensiunea religioasa a artei dvs. Este un aspect caruia ii conferiti o atentie deosebita?
- Dimensiunea religioasa a artei mele este chiar continutul ei - pictura e importanta prin ceea ce reprezinta, dar are si valoare in sine. Nucleul tematic al lucrarilor mele se constituie in jurul fiintei umane, al chipului omenesc, al expresiei si al frumusetii lui expresive.
Un chip pe care-l vad ca pe o cununa ce duce cu ea amintirea lui Cronos si a civilizatiilor care au lasat semne pe acest Pamant. Si apoi omul are relatia cea mai directa cu Dumnezeu. Dimensiunea religioasa a creatiei mele se concretizeaza indeosebi in omul din Oas, cu toata zestrea lui materiala si spirituala, omul integrat perfect in peisajul in care l-a semanat Dumnezeu.
- Stiu ca in momentul de fata pictati o biserica in Negresti Oas, localitatea dumneavoastra de bastina.
- Intr-adevar, este vorba despre un impunator lacas de rugaciune, construit cu mari sacrificii si cu multa perseverenta si pe care am acum onoarea sa-l invesmantez. Am realizat deja pictura iconoclasului si jumatate din pictura altarului (introducand masiv structuri, elemente si o cromatica specifice Tarii Oasului) in tehnica frescei, un mestesug vechi, care vine de la inaltimea marilor maestri. Dimensiunea religioasa a artei mele rezida si in respectul fata de valorile umane, inchinate direct sau indirect Creatorului. Trebuie sa simti, sa auzi, sa vezi culoarea cum plange sau canta, in functie de felul in care stii sa o pui intr-o relatie armonioasa pe un suport, prin diverse materiale si tehnici. Abia cand simti sonoritatea si poezia culorilor, cuvantul care le-a zamislit, poti spune ca ai fost inzestrat cu darul creatiei. Orizontul de semnificatii al culorilor este o taina dumnezeiasca. Pot eu insa revela frumusetea ascunsa a lumii, vazutul si nevazutul, sugerand diverse stari sufletesti in pictura mea? Nu stiu. De fapt, nu stiu exact care este dimensiunea religioasa a artei mele si am fixat doar cateva puncte in demersul materializarii gandului meu. Am si nu am puterea de a ma privi si de a ma intreba de ce sunt aici, stiu si nu stiu de ce fac ceea ce fac, incotro imi indrept existenta prin semnele subiectale si prin culorile din pictura mea, cred si nu cred ca merit acest dar divin al jocului cu semne sacre. Stiu si nu stiu multe lucruri despre mine insumi.
- Ce inseamna sa faci pictura de biserica?
- Inseamna sa fii pictor, sa stii in ce lume traiesti, sa fii constient de valoarea celui care te-a solicitat sa pictezi. Pictura in biserica implica un limbaj aparte si o dimensiune interioara bine precizate, elaborate de-a lungul multor secole de arta crestina. Pictura de biserici exprima un continut precis si unic - cu scheme iconografice -, un mod clar de organizare a spatiului plastic. Toate acestea nu se poate sa le pricepi fara o pregatire, o inzestrare duhovniceasca minimale sau fara o cultura teologica si, mai cu seama, artistica solida. Pe de alta parte, chiar daca pictezi in biserica, subiectul e totusi subiect, iar pictura trebuie sa ramana pictura. Prin amandoua pecetluiesti cuvantul lui Dumnezeu in timpul in care traiesti. Caracteristicile locului in care se picteaza sunt si ele unice.
Pictura realizata in bisericile ortodoxe dupa 1990, sau chiar incepand din 1970, moment in care eu insumi am inceput sa constientizez ceea ce vedeam, a cunoscut o anumita evolutie, dar una foarte controlata. Pictorii care lucreaza in biserici sunt destul de multi, o buna parte dintre acestia avand studii superioare de pictura, dar mai toti sunt legati la maini si la picioare de pretentiile dogmatice ale reprezentantilor bisericii. Totusi, unii au reusit sa creeze in spatiul bisericii ortodoxe ansambluri si valoroase din punct de vedere artistic, si ancorate in contemporaneitate. Pot sa-i pomenesc aici pe Gheorghe Popescu, Costin Ioanid, Ion Grigore, Vasile Carp, Viorel Nimigeanu sau pot aminti propunerile de sinteza plastica in structura artei bizantine ale pictorilor V. Grimalski si N. Gheorghe. V-ati intrebat vreodata cum ar arata picturile lui Teofan Grecul, Andrei Rubliov sau Toma de la Suceava daca acestia ar picta in timpul nostru?
- Pictura dv. mai are o sursa importanta: folclorul. Dumneavoastra insiva ati ramas un osean autentic, nu vreti sa renuntati la acest statut.
- Am adus in trupul si sufletul meu fondul etno-folcloric specific locului in care m-am nascut. Am vazut lumina zilei intr-un univers foarte colorat, luminos si viu, asemanator tapuriturii - o explozie sonora a sufletului oseanului. M-a fascinat cum se poate construi si reconstrui sunetul pe cetera si fluier,
m-au fascinat instrumentele pe care le-am auzit si vazut si carora m-am straduit sa le patrund tainele, prinzand astfel puteri magice, reusind sa simt si, in final, sa transmit sonoritatile tapuriturii.
Toate cele pomenite reprezinta pentru mine o monumentala mostenire asezata in masuri stravechi. Oamenii din Oas
m-au invatat ca viata si arta sunt o ingemanare intre credinta, minte, inima si mana. Dupa cum tot ei m-au invatat sa vad, sa simt, sa dau viata culorii ca mod de sfidare a timpului.
- Cand nu pictati, cum va petreceti timpul?
- Incepand cu intrarea mea in atelier in jurul orei opt (sunt rare zilele cand depasesc aceasta ora), dimineata este alcatuita din exercitii la fluier si cetera. Chiar daca nu stiu sa cant atat de bine pe cat mi-as dori, aceasta indeletnicire imi da sansa de a-mi aminti de momentele din copilarie in care am vazut si am auzit aceste instrumente intr-o atmosfera dumnezeiasca. Apoi citesc, ma informez despre ce se intampla in lumea cultural-artistica... Merg la putine vernisaje, dar sambata si duminica vizitez toate expozitiile. Tot in momente rare, ma mai intalnesc cu prieteni, cu colegi de breasla, cu scriitori, dar, cel mai adesea, sunt un singuratic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
