Episodul 2. Luca
Tovarasul Luca, redactorul-sef nou-venit, se facea auzit din capatul coridorului lung, pacanind cu tocurile pantofilor, cu mai mult de doua minute inainte sa se iveasca, si tot o surprindea pe secretara nepregatita, cu toaleta neterminata. Imbracat parca anume in negru din cap pana-n picioare, dadea buzna peste femeile de serviciu speriate, dadea cu cornul in usile zabrelite ale birourilor - la secretariat singura usa deschisa, singura lumina. Fiti atenta, doamna - bossuletul s-a oprit sufland greu ca un taur intaratat, in fata secretarei, destul de aproape ca sa-i simta mirosul coloniei indoielnic-frantuzesti. De astazi facem un nou regulament! La unsprezece toata lumea in redactie, la unsprezece douazeci sedinta de sumar! Cine nu e pregatit pentru sedinta de sumar are un avertisment, si la trei avertismente i se scade zece la suta din salariu! (doamna, ametita de un asemenea debit verbal descatusat brusc intr-o lume inca linistita, subliniaza silabele ascutite din vorbirea sefului cu inclinari motaite din cap, ca ale unei papusi) Dumneavoastra intelegeti, doamna, sau trebuie sa vin dupa ce va treziti? Lasand intrebarea fara raspuns bossuletul intra in biroul majestuos, cu masa lunga pe laturile careia se insiruiau cinci sase scaune de oaspeti cu turul tapitat maro pe un picior elegant cu filet - scaunele rotative nu-i mai plac nici ele, de cand i se pare ca nu-l mai asculta nimeni, cei cu care sta de vorba ori se intorc cu spatele ori se lasa in sus-in jos - numai in dimineata aceasta pe tov. Luca au inceput sa-l supere scaunele.
Un perete intreg al biroului erau geamuri uriase spre un Nobody's Land, care fusese terenul ADP-ului, acum era folosit de pastorii de capre. De la distanta nici nu se vede ce face barbatul acela marunt in boschetii teposi, inca primavaratici, neimbracati in flori si frunze. Se intelege ce facea abia cand insfaca o foaie de ziar si o indeasa sub fund. Luca se apleaca periculos in afara, cu toata partea de sus a corpului prin ochiul de geam deschis, parca ar fi vrut sa vada ce ziar folosea boschetarul acela pentru sters la cur. Si-a luat imediat seama si s-a intors in scaunul elegant rotativ, care dintr-o miscare usoara ca un tic se intorcea spre peretele din spate, cu o pata mai inchisa cenusie in locul unde, pana in 1989, statuse poza tovarasului.
Ziarul a mostenit birourile Agentiei Rompres, asta nu trebuia sa se uite.
In spatiul inghetat al Agentiei, unde se criogenizau relicvele comuniste, cu toate sansele de a iesi la pensie din acelasi loc de munca in care intrau tineri-pusti, tov. Luca n-a facut multi pureci. Dupa excursia aceea de pomina, un tur al manastirilor de pe valea Prahovei cu autobuzul firmei, la intoarcere pe la Ciolpani, un camion a intrat in plin pana spre mijlocul autobuzului. Amandoi soferii au murit pe loc, fetita unei colege, o pustoaica de vreo sase ani, pe scaunul de langa sofer in autobuz, a murit in drum spre spital. Culmea e ca soferul nici n-ar fi vrut sa plece cu autobuzul spre Bucuresti pe seara, ar fi zis sa ramana la Comana, unde parintele sfintise autobuzul - tovarasii de la Agentie au dat indicatia sa porneasca, sa nu piarda serviciul de a doua zi. Pe urma, cand camionul a intrat in autobuz, minute in sir nimeni nu l-a mai vazut pe tov. Luca, rompresistul cel mai mare in functie care se afla in excursie. A iesit si el printre ultimii, dintr-un loc adapostit la coada autobuzului, fara nici o zgarietura. Tot el i-a adus la Bucuresti cu trenul pe cei care nu avusesera nevoie de spital. La Ramnicu Valcea au plecat altii sa se ocupe de raniti, iar pe tovaras l-au trimis corespondent in provincie.
Nu mai stiu cine ni l-a trimis din nou in capitala, se vede ca avea mai multe vieti ca pisica. Cu degetele infrigurate tasteaza numele lui Alice, care ramasese pentru el ceva aproape impersonal, o parola de calculator Mac, dupa ce o cautase prin Anglia si se convinsese ca legatura era definitiv rupta.Alice fusese preferata intregului an de la arhitectura, il alesese totusi pe el, il urmase si in provincie la post, cand a inteles ca lui i se deschidea o cariera in capitala, cu drumuri toata ziua in tara-afara, toate gagicile pe langa el... Dupa un an de zile nebinecuvantat cu un copil, Alice a plecat fara nici o explicatie la Londra, Luca stie sigur ca a plecat neinsotita. A mai incercat sa dea de ea, s-o caute si pe internet si pe telefonul de la casa parintilor - s-a lecuit dupa ce Televiziunea l-a trimis corespondent la Londra. In ziua plecarii s-a rupt de grupul de ziaristi, pentru o investigatie pe cont propriu. Ametit de trenul regional cu locuri in picioare, a coborat pe strazile coplesite de o multime colorata, cu totul impotriva prejudecatilor noastre despre englezi. Intr-o zi de decembrie mai degraba uscata, pe scarile cladirilor si in vitrinele magazinelor niste insi fara varsta zdranganeau la chitari cu un aer de drogati. S-a ascuns intr-una din cabinele sticloase cu cinci sase carti de telefon cat un Grand Larousse - exclus sa gaseasca ceva. A urmat prima betie de bere a lui Luca, in orasul acela in care lumea parca nu iesea din casa pentru altceva decat pentru bere si fotbal.
Bossuletul se hotarase in fine sa nu mai umble dupa cai verzi pe pereti, sa se treaca pe hartia aceea prin care toti angajatii si angajatele fara pereche se "angajau", pana la sfarsitul lui 200X, Anul sobolanului, sa isi gaseasca perechea. Se pusese chiar in capul listei candidatilor la insuratoare, semnand apasat, aproape sa gaureasca hartia. Semnase in fine angajamentul si domnisoara Rebeca, careia ii trebuise cam mult ca sa accepte ca tovul n-o s-o ia pana la urma de nevasta. Cand Luca a venit peste noi teleportat de patronatul din Moldova, nu se putea sa nu apara nemultumirea printre cativa care aspirau la fotoliul directorului, care s-ar fi ales chiar acolo la cimitir, unde l-am inmormantat pe batran. Luca nici nu avea, spun gurile rele, alte studii decat prostologia curs prelungit, fiind din punctul acesta de vedere om de moda noua. Majoritatea personalului l-a acceptat dupa vreo saptamana, cand a tinut o sedinta cu toata suflarea, cu soferul, femeile de serviciu, toata lumea. Cu orice probleme o sa va rog sa veniti la mine, usa mea e tot timpul deschisa, cam asta era ideea. Nu mai auzisem un discurs atat de democratic, si vocea sparta a bossuletului o auzeam pentru prima data. Usa aceea capitonata, intr-adevar, a inceput sa nu se mai inchida decat dupa-amiaza, vreo ora cat dura teleconferinta cu patronatul. Luca le-a cucerit cu democratia lui mai ales pe femeile de serviciu, care au inceput sa inventeze pretexte pentru a se perinda prin biroul unde nu calcasera in zece ani, cu peretele adumbrit de urma tabloului tovarasului. Nu se stie cand a fost dat jos din perete (raposatul director trebuia sa faca asta, peste el nu intra nimeni!), in orice caz fata de serviciu care a primit liber la curatenie se jura ca urma aceea intunecata e ceva in zid de nu se curata.
Tovarasul a pierdut si sustinerea femeilor dupa ce ne-a adus-o pe domnisoara Rebeca - instalat in functie de mai putin de o luna, privit inca cu suspiciune de batrani, isi mai permisese sa angajeze secretara de la el din Moldova, o capra raioasa care ramasese cu pielea de taranca care inca o manca, de trebuia sa-si suflece bluza de firma si sa se scarpine bine pe burta, cu unghiile ojate fara sa le fi curatat inainte. Pe urma trebuia sa-si descalte si pantofii, sa-si descalece degetele, ca omul care a pus prima data un pantof in picior. Se aseza in fata calculatorului si incepea sa isi intoarca piatra inelului de pe mana stanga (o piatra uriasa in forma de sfera Rubik), pana reusea sa o aduca la o culoare uni-forma. Normal ca nimeni nu trebuia sa vada asemenea scene, asa ca dupa instalarea domnisoarei (ea nici n-avea casa in Bucuresti, asa ca se instalase in biroul bossuletului cu toata garderoba) usa capitonata s-a inchis pentru cea mai mare parte a timpului, cu o hartie prinsa la clanta pe care dumneaei scrisese cu carioca verde Dont disturb (fara apostrof pentru ca ar fi fost prea de tot obraznicia), ca la hotel unde in felul acesta e prevenita femeia de serviciu sa nu intre sa stranga lenjeria pana nu termina domnul cu doamna. Doamna dadea nas in nas cu femeile de serviciu dimineata, la spalator, unde isi facea o toaleta sumara.
Am crezut ca am pierdut-o pe Rebe dupa ziua aceea de pomina in care Luca isi descoperise dulapul cu colectiile lui de ziare (stranse de generatii, din anii saptezeci) indesat cu cateva zeci de perechi de pantofi. Atunci n-a facut decat s-o faca pierduta intr-o redactie supraaglomerata, la Politici, unde ramasese cucoana mare obisnuita sa o serveasca toata lumea. Nu stiti ce mi-a facut domnisoara, incepe sa povesteasca Dorel, soferul Redactiei. Ma trimete sa-i aduc de la bufet o portie de fasole. Eu stiam ca dumneaei vrea fasole uscata, asa de-al dracu' i-am luat fasole din ailalta, bete, pastai. Vin frumos cu mancarica la casoleta, i-o pun pe birou, fac pasi spre usa - nu apucasem sa ies cand aud in spatele meu, Futu-te-n gura de prost, ce mi-ai facut! Imediat s-a auzit si masa aia de placaj sarind din loc, don'soara daduse cu pumnii in ea, de draci ce avea, si tot sosul, fleosc pe bluza ei eleganta de firma. Nici nu m-am mai aratat pe-acolo, decat tarziu, dupa-amiaza, cand incepea sa plece redactorii, dumneaei imbracata numai intr-un maiou, avea inca botul lung, si bluza se usca pe radiator. Din cauza mea ratase un interviu la televiziune, ca n-a avut bluza sa se imbrace. Acuma, sa fi fost si duduia mai de treaba ar fi gasit printre colege s-o imprumute una cu o bluza, dar daca ea era asa de acritura...
I-am mai dat de urma Rebecai printr-un show de televiziune, purtatoare de vorbe ale unui politician de lume noua, instruit ca si ea la cursul scurt. La televiziunea baskanului era tot ea, dar cu parul vopsit blond si frizat artistic, cu unghiile la maini curatate si fara oja aia stridenta. Clar ca nici unul din tampitii din redactie nu ii intuise potentialul de dezvoltare, acum ii mai ramanea sa ajunga si prima doamna, doar mai avusesem una urcata de la coada vacii. Poate-i trimiteti si pantofii aia la vila la Corbeanca, si-a permis o gluma Dorel, si bossuletul a ranjit inghetat. Asta era soarta lui, sa le piarda pe toate. Luca inchide ochiul de geam si se intoarce la calculatorul care a raspuns greu la parola Alice...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
