"Iata-i pe noii swingeri", mi-am zis, "cu una de mana si cu alta la telefon." Apoi am stat stramb si m-am intrebat drept: ce-i "mana" pe ei in lupta? De ce mai ies cu cineva in parc daca nu vorbesc cu respectiva persoana?
Avem o problema de comunicare: nu putem discuta cu cineva decat daca respectiva conversatie se face prin intermediul unui device - fie el telefon, camera web sau cine stie ce alte gizmo-uri si minunatii tehnologice. Comunicam azi mai mult ca oricand, spun Steve Jobs, Sergei Brin si toata floarea cea vestita de iutubi si maispeisi. Eu zic ca e doar o aparenta. Avem mai multe mijloace de comunicare, dar nu avem mare lucru de comunicat. Dar nici asta nu-i o problema, fiindca suntem ajutati cu glumite, filmulete, pozute care incing virtualul 24 de ore din 24.
E drept, distantele au disparut: poti fi in legatura cu oricine, oriunde in lume. Prietenii plecati in SUA si Canada imi "scriu" in fiecare zi: bancuri, glumite, filmulete, pozute si alte chestii dragute, cu smiley in coada si multe semne de exclamare in casuta cu Subject.
Interesant e ca despre amicii respectivi nu mai stiu mare lucru: in ce oras stau, unde lucreaza, daca au sau nu copii, daca le-a fost frica de uraganul Ike mai tare decat de Katrina sau daca ii afecteaza criza bancilor ori incalzirea globala. Nu stiu fiindca textul din mesajele noastre e textul bancurilor sau sunt cuvinte scurte precum COOL, SUPER, F TARE pe post de comentariu la vreun filmulet, pozuta, chestie etc. De fapt, cine mai scrie azi scrisori (mai stie cineva ca genul epistolar a fost candva un gen literar de sine statator?), cand noi pana si e-mailurile le trimitem fara text? Paradoxul este ca astazi, ca sa dai un e-mail, nu trebuie sa stii sa scrii: e suficient sa stii sa dai forward sau un reply in care bati, de exemplu, niste semne de exclamare.
Ne grabim si ne tampim. Iar eu constat toate aceste lucruri din postura de ipocrit perfect adaptat noii comunicari. Cu ceva timp in urma, am incercat sa provoc o corespondenta cu acte in regula cu unul dintre amicii plecati departe. I-am dat un e-mail intrebandu-l ce face, cum ii merge la job, cum s-a adaptat pe acolo pe unde e... Si ce sa vezi, mi-a raspuns printr-un mesaj lung, in care imi dadea detalii despre tot ce i se intamplase in ultimul an; mi-a trimis chiar si cateva poze. La final, zicea: "Acum e randul tau sa-mi povestesti de voi". I-am dat reply: "SUPER POZELE!!! Best, D.".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
