Pamantul isi face evolutiile cosmice printre pericole majore pe care, in viata noastra trepidanta, poate ca nu le constientizam. Or, daca o facem, suntem tentati, din comoditate, sa le dam prea putina importanta. Nu toate sunt legate de raul facut naturii de mana omului - desi riscul unui razboi atomic ramane in continuare prezent, ca o amenintare sumbra la orizont, iar incalzirea planetei, cu efectul de sera consecutiv, incepem s-o punem tot mai strans in relatie cu urmarile unei explozive activitati industriale. Multe pericole au cauze pur naturale si, asa cum au lovit acest leagan al omenirii in decursul erelor anterioare, e foarte posibil sa-l loveasca din nou.
Cercetari recente leaga balansul Pamantului pe orbita si variatiile ivite in inclinarea axei sale de unele dezastre care se citesc in resturile fosilizate. Dr. Jan van Dam de la Universitatea din Utrecht (Olanda) este tentat, de pilda, sa descifreze destinul mamiferelor in evolutiile climatice aparute pe parcursul ultimilor 22 de milioane de ani. Fosilele de rozatoare studiate de el in zona centrala a Spaniei marcheaza astfel curba unei descendente finalizate prin extinctia speciilor respective, iar procesul acesta pare sa fi depins de efectele variatiilor astronomice asupra climatului terestru. Au putut fi depistate doua cicluri caracterizate prin scaderea accentuata a temperaturilor globului: unul (de 2,4 milioane de ani) determinat de variatii ale orbitei Pamantului, celalalt (de numai 1,2 milioane de ani) corespunzand unei perioade de modificari ale axei planetare. In cadrul acestor intervaluri temporale, conditiile de viata - habitat, vegetatie, hrana - s-au schimbat atat de mult, incat fauna a putut fi afectata in mod dezastruos. Cu ritmul lor biologic scurt si rapid, rozatoarele lovite in plin de valul schimbarilor climatice ne ofera exemple convingatoare de extinctie a unei intregi serii de mamifere existente candva pe planeta.
Nu doar speciile animale sunt in pericol de disparitie sub incidenta unor astfel de catastrofe naturale majore. Lumea vegetala are si ea de suferit, iar inainte de toate, speciile create si cultivate de om. Existenta acestora depinde intr-o infinit mai mare masura de mentinerea constanta a conditiilor speciale ce le-au determinat aparitia. De la grau si pana la fructele de livada, nenumarate soiuri vegetale poarta amprenta profunda a agricultorilor, fie anonimi, presarati de-a lungul istoriei, fie cunoscuti, in cazul experimentatorilor contemporani. Munca lor inspirata si tenace e, de asemenea, amenintata de schimbarile brutale ale mediului, iar savantii ne previn ca ne aflam deja la inceputul unui nou ciclu din categoria celor amintite deja de Jan van Dam. Un ciclu poate chiar mai complicat decat cele precedente, fiindca importantele modificari suferite de climatul terestru in ultimele trei milioane de ani fac dificila orice predictie in privinta viitorului.
Pe langa asemenea situatii de periclitare globala, mai actioneaza apoi si factori de risc cu arie mai limitata, dar cu efecte la fel de distrugatoare pentru diverse varietati de plante carora omul, cu sentimentul jenant ca rezultatul acesta nu este strain de managementul sau deficitar, le contabilizeaza periodic disparitia. "La sfarsitul secolului al XIX-lea, in Statele Unite cresteau 7.000 de varietati de mar. Astazi, 6.800 dintre acestea sunt tot atat de disparute ca si dinozaurii", constata Cary Fowler, secretarul executiv al trustului Global Crop Diversity. Cifrele sunt extrem de semnificative pentru ceea ce se intampla aproape pe neobservate in contemporaneitatea noastra, dar si ca semnal necesar pentru trezirea unei constiinte a responsabilitatii fata de lumea vie inconjuratoare.
Din fericire, ideea conservarii soiurilor de plante cu valoare agricola isi face loc tot mai tenace in mintea omului de azi. Un proiect ambitios apartine norvegienilor si consta dintr-o "banca de seminte", menita sa puna la adapost speciile vegetale cultivate si recoltate pe intregul glob pamantesc. Un fel de bunker sapat in stratul de permafrost al unei insule din arhipelagul Svaldbard (la 1.000 km de Polul Nord) si prevazut cu pereti de beton armat de un metru grosime. La adapostul sau, materialul genetic depus de diverse tari interesate urmeaza sa petreaca in siguranta trei-patru decenii, inainte de a fi relansat in circulatie in caz de catastrofa terestra sau sa fie inlocuit cu mostre genetice proaspete, pentru
a-si continua cursa. Pastrarea puterii de germinatie a semintelor timp de milenii este exclusa, dar in felul acesta, prin insumarea unor perioade mai scurte, plantele protejate au sansa de a-si transmite genele mai departe, iar omenirea si-ar salva milenarele investitii de inteligenta si talent depuse intru crearea soiurilor ce produc recoltele actuale ale planetei. O veritabila "Arca a lui Noe", menita sa transfere viitorului materialul necesar reinsamantarii paradisiace a unui eventual infern aparut pe Pamant.
Constructia acestui proiect in valoare de trei milioane de dolari va dura mai multi ani, dar semintele simbolicei "pietre de temelie" au fost deja depuse de primul-ministru al Norvegiei, Jens Stoltenberg, in cadrul unei ceremonii oficiale. Cu acel prilej solemn, politistii inarmati aveau misiunea de a proteja inalta personalitate nu de atentate politice, ci de un eventual atac prin surprindere al ursilor polari. Pana cand vreo catastrofa climatica ar scoate din cursa si aceste mamifere, "rozatoare" de carne, ursii albi vor ramane sa asigure gratuit paza depozitului mondial de seminte. Conservarea genetica in sine, dincolo de usile blindate ale adapostului subteran, cade, tot ieftin, in seama temperaturii scazute din strafundurile muntelui arctic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
