La Muzeul National de Arta al Romaniei este deschisa o expozitie de arta grafica in care sunt reunite lucrari care au figurat in fosta colectie Anastase Simu (1854-1935), aflata actualmente in patrimoniul Muzeului Colectiilor de Arta.
La 21 mai 1910, se inaugura la Bucuresti pe strada Mercur nr. 8, sub deviza "nu numai pentru noi, dar si pentru altii" un inedit templu - la propriu si la figurat -, dedicat artelor. Era "Muzeul Simu", rodul mai multor ani de calatorii si achizitii in marile centre artistice ale Europei acolo unde amatorul si colectionarul Anastase Simu si-a desavarsit educatia artistica si si-a dezvoltat pasiunea de connaisseur.
Originar dintr-o familie de bogati agricultori din Braila, A. Simu a facut studii de drept si stiinte politice la Paris si Bruxelles, a lucrat in diplomatie si a practicat avocatura, pentru ca in a doua parte a vietii, sa se pasioneze de arta. Sustinut si de sotia sa, Elena Simu, el si-a procurat in perioada anilor 1890-1910 de la marile galerii si case de licitatii, cu precadere din Franta, nucleul constitutiv al colectiei sale.
Urmand o traditie inaugurata la sfarsitul secolului al XIX-lea de mecenatul american, aceea a initiativelor private, Anastase Simu deschidea in 1910 primul muzeu particular din Bucuresti, intr-o epoca in care institutiile oficiale (Muzeul de Antichitati sau Pinacoteca Statului) isi faceau cu greu simtita prezenta. Ideea era de a prezenta o istorie a artei romanesti si europene, intr-o cladire construita special (de arhitectul Cincu), dupa modelul Erechteionului de pe Acropole. Cele 624 de opere, prezentate intr-un catalog ce ramane si azi de referinta, erau dispuse in cinci sectiuni: sala de arta romana, arta romaneasca, Renasterea, arta bizantina si arta greaca. Alaturand originale si copii, arhitectonica si ornamentica fiecarei incaperi erau adaptate stilului abordat, iar expunerea, ce alterna criterii estetice si cronologice, amplifica prin cantitate, dar si prin calitatea exponatelor, mesajul educativ. Contemporanii au omagiat gestul lui Simu, si au laudat farmecul muzeului, calitatea lucrarilor precum si echilibrul ce caracteriza panotarea fiecarei sali in parte. Grija pentru detalii, dar si un rol considerabil in selectia operelor acestei adevarate "bijuterii" muzeistice le-a avut sfatuitorul lui Simu, unul dintre pionierii istoriografiei de arta romanesti, Theodor Cornel.
Dupa deschiderea muzeului, A. Simu a continuat sa-i imbogateasca patrimoniul, prin noi achizitii din tara si strainatate. Este astfel de notorietate corespondenta pe care a purtat-o in deceniul trei al secolului XX cu sculptorul Antoine Bourdelle, de la care a cumparat sculpturi si acuarele si caruia
i-a comandat lucrari. Constient de importanta informatiei in domeniu, a dotat muzeul cu reviste si carti de specialitate si a asigurat o documentatie specifica privitoare la artistii ce figurau in colectia sa.
La 19 noiembrie 1927, sotii Simu donau muzeul lor statului roman iar in anul urmator, primaria din Braila beneficia de o donatie similara de 30 de picturi. Interesat de propasirea artelor plastice din Romania, Simu a instituit impreuna cu sotia, in 1931, doua "Premii Simu" pentru studiul desenului, destinate tinerilor artisti si, prin testament, din 1935, alte opt premii pentru pictura si sculptura. Dupa alegerea sa in mai 1933 ca membru de onoare al Academiei Romane, alaturi de Elena Simu a alocat fonduri speciale Academiei pentru publicatii de arta, istorie si stiinte.
Dupa moartea lui Simu, la 4 martie 1935, timp de aproape doua decenii, muzeul a fost condus de un destoinic custode, in persoana pictorului Marius Bunescu, care a modernizat sistematic vechea expunere si a urmarit integrarea ei intr-un circuit cultural. Datorita planurilor de sistematizare a bulevardelor Tache Ionescu si Bratianu, inca din noiembrie 1933 se punea problema demolarii cladirii, fapt ce se implineste la inceputul anilor '60 cand, pe locul fostului muzeu, se ridica blocul de locuinte si actualul magazin Eva.
Conform catalogului (editiile din 1910 si 1937), lucrarile, laolalta pictura si grafica si separat sculptura, sunt organizate pe scoli in ordine cantitativa: romaneasca, franceza, italiana, germana, belgiana, olandeza, elvetiana, austriaca, engleza, spaniola etc. Simu avea posibilitatile materiale ale unui mecenat din Romania si nu din America si, in consecinta, numele mari ii erau mai greu accesibile. Ceea ce nu putea obtine - cu precadere in materie de sculptura si arta decorativa-, dar admira si considera util pentru expunera din muzeul sau, il comanda in reproducere. Era o practica frecventa in ambianta istorista a sfarsitului de secol XIX. O trasatura particulara o constituie prezenta masiva, alaturi de un numar relativ limitat de mari maestri apartinand secolelor XVI-XIX, a artistilor contemporani activi in jurul lui 1900.
Actuala selectie este consacrata exclusiv graficii, domeniu in care colectionarul sfatuit cu inteligenta si in buna cunostinta de cauza, cu fler si intuitie, isi releva cunostintele, gustul si rafinamentul. Simu s-a orientat spre arta autohtona si arta moderna europeana si azi, la o distanta de aproape un veac, desenele si acuarelele, pastelurile si gravurile indelung studiate inainte de a intra in colectie si-au confirmat valoarea. Mentionam portretele si schitele in conte, executate cu o linie usoara si alerta, ale sculptorului Alexandru Severin (1881-1956), un reprezentant putin cunoscut al simbolismului romanesc, cele doua proiecte decorative ale lui Apcar Baltazar (1880-1909) inspirate de basmele romanesti sau de peisajul in carbune al lui Rudolf Schweitzer-Cumpana ce aminteste surprinzator de tehnica vibrata din celebrele clichees verre ale lui Corot. Intre operele artistilor francezi semnalam acuarelele orientalistului Victor Delamarre (1811-1868), cu subiecte inspirate de Algeria sau desenele "neo-ingresti" ale lui Charles Milcendeau (1872-1919), de peisajele realiste, trasate minutios in creion de elvetianul Alexandre Calame (1810-1864) sau de lucrarile decorative, foarte moderne si cautate azi, lucrate in spirit Jugendstil ale germanului Leo Putz (1869-1940) sau cehului Alphonse Mucha (1860-1939).
Colectia Simu isi asteapta in viitor o expunere integrala si o recatalogare care sa prezinte publicului nobilul dar facut natiei romane de acest mare mecenat, care asa cum inspirat observa Camil Petrescu intr-un articol din martie 1935: "Dadea - intre lionii prezentului - impresia ca e o vechitura intarziata, el care anticipase gustul veacului prin intelegerea aratata lui Bourdelle si care a descoperit in parte pictura romaneasca".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
