La sfarsitul anilor '90, Iasiul incepea sa iasa din amorteala-i proverbiala si parea ca vrea sa se curete de rusinoasele bahluviuni ale mostenirii perpetuate de fesenismul glorios, prin activitatea concertata a doua grupuri de tineri artisti (Club 8 si OuTopos), cu precadere scriitori, din care s-au ales ulterior cateva nume de prima mana ale literaturii actuale.
Din Club 8 faceau parte autori deja lansati pe piata, cu volume bine primite si cu stagii destul de indelungate in gazetarie, precum O. Nimigean, Dan Lungu, Horatiu Decuble, Constantin Acosmei, Radu Andriescu sau Michael Astner. Lor li s-a alaturat apoi, pentru o vreme, Dan Sociu, cu toate ca varsta ar fi trebuit sa-l apropie mai curand de OuTopos, grupare preponderent studenteasca, de unde vor iesi in curand talente pe banda rulanta, de la prozatorii Lucian Dan Teodorovici si Florin Lazarescu la criticii si poetii Doris Mironescu, Bogdan Cretu sau Serban Axinte. Atunci tin minte ca s-a publicat in Dilema Manifestul Clubului 8 si tot atunci, la un cenaclu desfasurat in sala Bibliotecii de la Colegiul National, l-am cunoscut pe Matei Bejenaru, specialist in arte vizuale si asistent la universitate, unde preda tot felul de materii excentrice, revolutionare, scandaloase chiar, cel putin pentru intelectualitatea (atat de provinciala, vai!) din fosta capitala culturala a tarii.
Ne adunaseram acolo, in sala, pentru a pune la punct o strategie care sa faca valva si sa atraga sub aceeasi umbrela talentele veritabile, spiritele independente, nemultumite de starea culturii iesene si a institutiilor incapute pe mana fostilor securisti. Acesta fusese si motivul pentru care Matei Bejenaru acceptase invitatia.
Artistul a impartit mai intai niste pliante, ca un profesor cu lectia pregatita de acasa. Stia ca are de-a face cu oameni nepregatiti, si-si luase masuri de prevedere. A proiectat apoi niste filmulete cu imagini sordide culese din cartierele periferice, insistand pe aspectele neplacute ale mizeriei urbane, de la cladirile insalubre la cersetorii misunand prin canale. Prima secventa arata cum undeva, in strada, cativa indivizi afuma carnea pentru sarbatori, tragand succesiv la masea dintr-o sticla de plastic. La unul dintre etajele blocului din apropiere o gospodina isi agata rufele pe balcon. In jurul tomberoanelor arhipline s-a incins bataia dintre boschetari si cainii comunitari. Obiectivul se muta dupa aceea in interiorul unui apartament, in care un barbat executa atent niste complicate exercitii respiratorii. Este chiar Matei Bejenaru in carne si oase, privindu-se in oglinda din baie cu o expresie crancena, de luptator pus pe fapte mari. Intr-adevar, peste putin il vedem iar, in alt cadru, catarat pe o macara din centrul orasului si repetand intruna niste cuvinte pe care trecatorii, cetateni cumsecade, le considera lipsite de sens ("Bietul baiat!", il compatimeste o femeie cu figura blajina). Si actele de bravura culmineaza cu un performance de grup avand ca scop testarea capacitatii de rezistenta fizica si, deopotriva, sensibilizarea opiniei publice in privinta conditiilor precare de existenta in lumea moderna.
Dupa vizionarea peliculei, Matei Bejenaru ne-a vorbit entuziast despre performance si necesitatea apropierii artei de viata, explicand ca un veritabil expert fiecare fragment de film, precum si imaginile reproduse in pliante. Spre a da putina culoare argumentatiei, a mentionat drept autentica "performanta" isprava televizata a vestitei starlete porno din anii '80 Cicciolina, care nu s-a sfiit sa nasca in fata camerelor de luat vederi un baietel dragalas, numit (in spirit postmodern, fireste!) Kitsch. Dincolo de gluma, omul parea convins ca are de spus ceva lumii din jur si ca nu se va lasa descurajat de esecuri sau imprejurari ostile. Nu stiu cati l-au crezut pe cuvant, atunci. Timpul ne-a imprastiat, grupurile s-au spart, fiecare si-a vazut de propriile proiecte. Numai el pare sa fi ramas consecvent in lupta cu inertia, reusind ceea ce si-a propus: sa aduca Iasiul pe harta Europei contemporane.
Proiectele au rodit si, iata, anul trecut artistul a expus la celebra galerie londoneza Tate Modern, cu sprijin financiar de la Institutul Cultural Roman. Dintre realizarile mentionate pe toate site-urile am retinut ca, pe langa studierea aplicata a efectelor globalizarii asupra tarilor postcomuniste, in 2003, la a doua editie a Bienalei de la Tirana, ingeniosul iesean ar fi instalat "un rezervor in centrul orasului", oferind gratuit apa locuitorilor insetati, iar in 2005 a facut "un Ghid de calatorie pentru muncitorii romani ilegali, expus in 2006 la Thyssen-Bornemisza Contemporary Art din Viena, iar in 2007 la Bienala de la Praga 3 si la Galeria Posibila din Bucuresti". Fondator al Asociatiei "Vector" (in 2001) si director al Bienalei Periferic (eveniment intens mediatizat, vizibil pe intreg mapamondul), Matei Bejenaru e astazi unul dintre artistii stimati peste hotare, care a facut pentru Iasi mai mult decat toate institutiile culturale la un loc. Din partea noastra, o binemeritata reverenta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
