REPORTAJ/ Clubul de Proză s-a reluat

3 feb 2010 Autor: Constantin Stan

Vezi galeria foto Fotografii realizate de Iftimie Nesfantu

Edmund Hillary, primul om care a ajuns pe cel mai inalt munte al lumii, a fost intrebat care e cel mai eficient mijloc de a nu ingheţa de frig la 7-8.000 m. El a răspuns: "Să nu te opreşti din dârdâit". Probabil că şi sub influenţa frigului acestei ierni, găsesc tot felul de situaţii in care imi vine in minte sfatul lui Hillary.

România in intregul ei pare gata oricând să incremenească sub frigul polar al neputinţei guvernanţilor, noi inşine ca români suntem pe cale, sau asta mi se pare mie, de a impietri lipsiţi de reacţie. Să nu se inţeleagă că sunt adeptul agitaţiei de dragul agitaţiei, a făcutului doar de dragul de a face ori de a nu avea complexul vinovăţiei că stăm degeaba. Dar, când totul pare a se prăbuşi in jurul tău, orice bună intenţie, tradusă mai târziu intr-o acţiune, este de preferat ridicării din umeri. Asistăm la prăbuşirea pieţei revistelor culturale, observăm cum pas cu pas prestigiul scriitorului român e in cădere liberă, iar locul producţiilor de valoare este luat de subcultură.

Invaziei kitsch-ului in toate domeniile nu i te poţi opune decât intr-un singur fel: să te delimitezi de el fie prin arătarea lui cu degetul fie, pur şi simplu, intorcându-i spatele. Adică profesionalizand actul de cultură. Un astfel de act impune intâlnirea cu publicul doritor şi preţuitor de cultură. care nu este chiar atât de mic precum lasă să se creadă adepţii manelizării, show-ului care albeşte minţile. Doar că acest public este mai discret in manifestări, retractil la colectivisme şi mult mai puţin agresiv in a-şi impune opiniile.

De la aceste considerente am plecat când am imaginat Clubul de proză "La formarea ideilor". Această denumire a purtat-o şi un cenaclu pe care l-am susţinut acum câţiva ani cu tineri aflaţi la inceputul drumului lor in literatură. Le-am spus la prima intâlnire "nu ştiu câţi dintre voi vor deveni scriitori, poate niciunul, dar dacă vor ieşi câţiva buni cititori, atunci inseamnă că nu ne-am pierdut timpul degeaba". Un bun cititor face, in opinia mea, pentru o cultură, tot atât cât un bun scriitor. Reluând ideea, mi-am propus nu un cenaclu - care are menirea indeobşte de a găsi şi a promova talente -, ci un club, un club profesionist de lectură şi dezbateri, dialoguri pe teme arzătoare ale prozei contemporane, ale rostului literaturii in zilele noastre, ale viitorului, dar şi prezentului şi trecutului literaturii. Prima intâlnire a clubului, desfăşurată, aşa cum se vor desfăşura lunar toate intâlnirile noastre, onorant, in Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române, a propus o structură care vrea să pună in lumină prozatorii bucureşteni. Fac aici o paranteză: secţia de proză de la Bucureşti numără 300 de membri, fiind o forţă atât cantitativ, cât şi calitativ. Din păcate, puţini sunt cunoscuţi cu adevărat, prea puţine se fac pentru ei. Este vorba de acea posibila impietrire de care vorbeam: de ani buni, cu obstinaţie, se cam cultivă, prin premii, traduceri, invitaţii la Festivaluri şi simpozioane, aceleaşi şi aceleaşi nume de câtre Uniunea Scriitorilor. Impresia nu e numai una jenantă, sunând binişor a spirit gregar, ci şi o falsă icoana a sărăciei literaturii române.

Inchid paranteza şi continui spunând ca au fost prezentati şapte autori cu ultimele lor producţii editoriale, cu nimic mai prejos decât cei răsfăţaţi de foruri, reviste, insituţii etc., că Denis Dinulescu ne-a oferit, cu sprijinul a trei actori, fragmente, care au cutremurat sala de râs, din viitorul său roman, că au fost semnalate două debuturi exceelnte, că două tinere prozatoare au stârnit discuţii aplicate privind nu numai resorturile prozei, ci şi felul in care se realizează o lectură in public.

Intr-un viitor pe care ni-l dorim cât mai apropiat, ne propunem să ne organizăm ca un club: cu statut, cu cod de onoare, cu un loc unde să ne putem desfăşura activităţi zilnice de club (de club de proză!), să edităm o revistă şi să organizăm un Festival de Proză la Bucureşti. Am inţeles că nu ne putem baza tocmai pe conducerea breslei in demersurile noastre. Dacă nu e, nici nu trebuie. In schimb, am văzut că ne putem baza pe cei ce s-au inflamat de idee. Si nu sunt deloc puţini. Sperăm să treacă ferul ăsta instiuţional, să se dezmorţească un pic (inclusiv spiritele) şi să fie primăvară şi pe uliţa prozatorilor profesionişti din Bucureşti!

CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.

Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de Duminica".

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine