Edmund Hillary, primul om care aajuns pe cel mai inalt munte al lumii, a fost intrebat care e celmai eficient mijloc de a nu ingheţa de frig la 7-8.000 m. El arăspuns: "Să nu te opreşti din dârdâit". Probabil că şi subinfluenţa frigului acestei ierni, găsesc tot felul de situaţii incare imi vine in minte sfatul lui Hillary.
România in intregul ei pare gataoricând să incremenească sub frigul polar al neputinţeiguvernanţilor, noi inşine ca români suntem pe cale, sau asta mi separe mie, de a impietri lipsiţi de reacţie. Să nu se inţeleagă căsunt adeptul agitaţiei de dragul agitaţiei, a făcutului doar dedragul de a face ori de a nu avea complexul vinovăţiei că stămdegeaba. Dar, când totul pare a se prăbuşi in jurul tău, orice bunăintenţie, tradusă mai târziu intr-o acţiune, este de preferatridicării din umeri. Asistăm la prăbuşirea pieţei revistelorculturale, observăm cum pas cu pas prestigiul scriitorului român ein cădere liberă, iar locul producţiilor de valoare este luat desubcultură.
Invaziei kitsch-ului in toatedomeniile nu i te poţi opune decât intr-un singur fel: să tedelimitezi de el fie prin arătarea lui cu degetul fie, pur şisimplu, intorcându-i spatele. Adică profesionalizand actul decultură. Un astfel de act impune intâlnirea cu publicul doritor şipreţuitor de cultură. care nu este chiar atât de mic precum lasă săse creadă adepţii manelizării, show-ului care albeşte minţile. Doarcă acest public este mai discret in manifestări, retractil lacolectivisme şi mult mai puţin agresiv in a-şi impuneopiniile.
De la aceste considerente amplecat când am imaginat Clubul de proză "La formarea ideilor".Această denumire a purtat-o şi un cenaclu pe care l-am susţinutacum câţiva ani cu tineri aflaţi la inceputul drumului lor inliteratură. Le-am spus la prima intâlnire "nu ştiu câţi dintre voivor deveni scriitori, poate niciunul, dar dacă vor ieşi câţiva bunicititori, atunci inseamnă că nu ne-am pierdut timpul degeaba". Unbun cititor face, in opinia mea, pentru o cultură, tot atât cât unbun scriitor. Reluând ideea, mi-am propus nu un cenaclu - care aremenirea indeobşte de a găsi şi a promova talente -, ci un club, unclub profesionist de lectură şi dezbateri, dialoguri pe temearzătoare ale prozei contemporane, ale rostului literaturii inzilele noastre, ale viitorului, dar şi prezentului şi trecutuluiliteraturii. Prima intâlnire a clubului, desfăşurată, aşa cum sevor desfăşura lunar toate intâlnirile noastre, onorant, in RotondaMuzeului Naţional al Literaturii Române, a propus o structură carevrea să pună in lumină prozatorii bucureşteni. Fac aici oparanteză: secţia de proză de la Bucureşti numără 300 de membri,fiind o forţă atât cantitativ, cât şi calitativ. Din păcate, puţinisunt cunoscuţi cu adevărat, prea puţine se fac pentru ei. Estevorba de acea posibila impietrire de care vorbeam: de ani buni, cuobstinaţie, se cam cultivă, prin premii, traduceri, invitaţii laFestivaluri şi simpozioane, aceleaşi şi aceleaşi nume de câtreUniunea Scriitorilor. Impresia nu e numai una jenantă, sunândbinişor a spirit gregar, ci şi o falsă icoana a sărăcieiliteraturii române.
Inchid paranteza şi continuispunând ca au fost prezentati şapte autori cu ultimele lorproducţii editoriale, cu nimic mai prejos decât cei răsfăţaţi deforuri, reviste, insituţii etc., că Denis Dinulescu ne-a oferit, cusprijinul a trei actori, fragmente, care au cutremurat sala de râs,din viitorul său roman, că au fost semnalate două debuturiexceelnte, că două tinere prozatoare au stârnit discuţii aplicateprivind nu numai resorturile prozei, ci şi felul in care serealizează o lectură in public.
Intr-un viitor pe care ni-ldorim cât mai apropiat, ne propunem să ne organizăm ca un club: custatut, cu cod de onoare, cu un loc unde să ne putem desfăşuraactivităţi zilnice de club (de club de proză!), să edităm o revistăşi să organizăm un Festival de Proză la Bucureşti. Am inţeles că nune putem baza tocmai pe conducerea breslei in demersurile noastre.Dacă nu e, nici nu trebuie. In schimb, am văzut că ne putem baza pecei ce s-au inflamat de idee. Si nu sunt deloc puţini. Sperăm sătreacă ferul ăsta instiuţional, să se dezmorţească un pic (inclusivspiritele) şi să fie primăvară şi pe uliţa prozatorilorprofesionişti din Bucureşti!
CONSTANTINSTAN(n. 28 iulie1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) aUniversitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentruromanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" SatuMare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalismcultural.
Este prezent de la primul numar,saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul deDuminica".
Este presedintele sectiei Proza aAsociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
