Inurmă cu vreo douăzeci de ani, intr-o duminică insorită, am plecatdin Minsk spre Katyn. Cu o zi inainte, imi exprimasem tranşantopinia privind un fals istoric desenat pe o hartă a celui de-aldoilea război, hartă văzută la Muzeul de Istorie: trupele sovieticeerau poziţionate dincolo de Bucureşti in data de 23 august 1944.Spusesem că nu e vorba de o problemă politică sau militară, ci deuna emoţională: tatăl meu făcuse frontul şi ştiam unde se afla inacele zile. Probabil spre a mă ideologiza un pic, a doua zi am fostdus la Katyn, pe un drum al armatelor româno-germane spre CotulDonului şi Stalingrad. Aveam să inţeleg, nu-i aşa, mai bine ororilelor.
Pas cu pas, vremea insorită alăsat locul uneia mohorâte, astfel incât la Katyn stătea să plouăşi albul mestecenilor dăduse intr-un gri sufocant. Era cred in 1988şi, deci, despre crimele sovietice de la Katyn nu se vorbea nicimăcar in şoaptă. La Katyn am fost dus să văd ororile războiului.Cătunul din pădurea de mesteceni - de la şoseaua ce ducea spreSmolensk, până la monument erau vreo 6-7 km pe care orice vizitatortrebuia să-i parcurgă pe jos: nicio maşină, niciun autocar nu aveavoie să intre pe drumul străjuit de "miresele albe", cum le numeşteŞukşin. Monumentul, pentru care artistul luase Marele Premiu Lenin,era cu adevărat impresionant: Artistul refăcuse fiecare casă - arsăde către trupele germane, intregului cătun i se dăduse foc după cesătenii fuseseră impuşcaţi - prin ceea ce rămâne după un incendiudintr-o casă de lemn: hornul şi poarta. Hornul era din marmură,poarta din piatră. In centru, un dreptunghi din marmură. In treicolţuri erau plantaţi mesteceni, in al patrulea ardea o lumină.Simboliza faptul că in Bielorusia fiecare al patrulea locuitorpierise in război. Din când in când, un dangăt slab, parcă venitdin unduirea mestecenilor, te infiora.
Mi s-a spus că toate armatelecare au incercat să cucerească Rusia au avut acelaşi traseu deretragere şi că pe drumul Smolesnkului cimitirele sunt istoriisuprapuse: peste soldaţii napoleonieni erau ingropaţi cei ai luiHitler.
Acum, peste trupurile ofiţerilorpolonezi impuşcaţi de sovietici in 1940 s-a prăbuşit avionulprezidenţial.
Istoria, in marile ei tragedii,se intoarce mereu pe acelaşi drum.
Viaţa, viaţa noastră, se petreceexact ca istoria, intorcându-se pe acelaşi drum spre a repetaaceleaşi greşeli, aceleaşi drame şi, din când in când, chiaraceleaşi tragedii. Ireparabile!
CONSTANTINSTAN(n. 28 iulie1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) aUniversitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentruromanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO,Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" SatuMare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalismcultural.
Este prezent de la primul numar,saptamânal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul deDuminica".
Este presedintele sectiei Proza aAsociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
