Juliana Halle se trezi prima şiintră in bucătărie. Işi incălzi o oală de apă, o turnă in ligheanulcu smalţul pleznit in buză şi se puse să se spele. Aduna apa incăuşul palmelor unite şi şi-o lipea de corp, intinzând-o cuplescăituri şi stropi. Se săpuni cu pase alerte, fricţionându-şibine corpul, se clăti şi apucă prosopul inroşindu-şi pielea. Traseapoi pe ea hainele de zi pregătite dinainte pe spătarul unui scaunşi trecu să facă erzaţul de cafea. Lăsă ibricul să dea de două oriin clocot, umplu o ceaşcă şi se aşeză la masă. Cu scrumiera infaţă, luă de pe bufet pachetul de Carpaţi fără filtru, rebusulFlacăra şi creionul. Doar aşa inţelegea să inceapă o nouă zi. Sorbidin ceaşcă şi se uită la ceas. Era deja şapte. Târziu! Maică-sa,Adel, mai dormea. In schimb, căţeluşa Medi nu mai avea răbdare. Seinvârtea printre picioarele mesei uitându-se din când in când laJuliana, cu ochi intrebători. Femeia işi aprinse o ţigară, suflăfumul şi deschise rebusul. Căută unde ajunsese şi ciocăni uşorhârtia cu vârful creionului citind prima definiţie. Completăpătrăţelele şi o luă de la capăt.
Când să termineprimul careu al zilei, uşa bucătăriei tremură incet şi se deschise.Adel intră cu ochii cârpiţi de somn şi se indreptă spre chiuvetă.Işi făcu toaleta matinală şi se aşeză tăcută la masă cu o ceaşcă infaţă. Puse şi ea intre buze o ţigaretă, pufăi de câteva ori, seinvineţi intr-un acces de tuse şi se intinse după revista ei decuvinte incrucişate. O scoase din teanc şi răsfoi apatică.Rezolvase toate paginile. Nu mai era nimic de făcut, decât săaştepte următorul număr, pe care il va aduce poştaşul abia peste osăptămână. Se impăcă cu gândul şi işi legumi in tihnă cafeaua şitutunul. Juliana o privi lung peste marginileochelarilor.
- Te-ai trezit,mamă? Bine. Că acuşi se termină piaţa. Mergem?
-Mergem.
Juliana terminărebusul, cafeaua şi a doua ţigară, apoi ieşi in hol să-şi iasarafanul. Reveni in bucătărie după plasa de aţică şi ieşi iar săse incalţe. Căţeluşa trepida de bucurie, zgâriind uşaapartamentului. Adel se pregăti şi ea.
- Hai să te ajut,mamă, cu pantofii.
- Mulţumesc. Uite căam ajuns şi eu ca maică-mea. Să nu mai pot singură nici să-mi innodşireturile.
- Ei, lasă, lasă!Nu-i vorba că... Dar ne grăbim! o menajă fiica.
Cele trei doamne,Adel, Juliana şi Medi, porniră spre piaţă. Căţeluşa inainte, mai sărupă zgarda, bătrâna in urmă, păşind mărunt, iar Juliana intre ele,trăgând cu ambele mâini să rămână impreună. Plasa goală se legănagrea in mâna osoasă a maică-sii.
Ajunseră la hala delegume şi fructe, târguiră cartofi, ceapă şi ardei capia, aşteptarăca Medi să flirteze in pustiul raionului de brânzeturi şi lactatecu un alt fox-terrier şi apucară spre casă. Ar mai fi vrut şi ouăşi chiar nişte tacâmuri de pui, dar la acea oră era imposibil sămai prindă. Cotiră spre tutungeria de pe 6 Martie şi se apropiarăcurioase de mulţimea strânsă in faţa magazinului. Juliana grăbi eade această dată pasul. Nici ţigări nu se mai găseau? Se gândi că,in cazul acesta, se va intoarce a doua zi la bişniţarii din piaţă,care vindeau ţigaretele furate direct de pe banda de producţie şiscoase din fabrică de muncitorii cu burţi umflate doar la ieşireadin tură. Şi totuşi, ce era cu bulucul acela adunat ca niciodată laintrarea debitului de tutun? Incă departe, Juliana văzu două arouride miliţie oprind in spatele oamenilor şi auzi un individ răcnindin portavoce din miezul vălmăşagului "Stimaţi cetăţeni, tovarăşi,inapoi! Fiţi oameni de omenie, inţelegeţi odată! Aici..." darcontinuarea se pierdu in vociferările celorlalţi.
- Mamă, ţine-o tu peMedi! Eu mă duc să văd ce se dă acolo! se repezi Juliana inainte şise strecură in mulţime.
Bătrâna işi infăşurăde câteva ori cureaua de piele pe mână şi privi cu frică spre Medi.Căţeluşa se trase spre iarbă cu tot cu Adel, işi indoi picioareleposterioare, se aplecă de fund şi porni să-şi facă nevoile,indiferentă la agitaţia din jur.
Juliana işi făcu locin faţă şi nu-i veni să-şi creadă ochilor. Vitrina debitului, plinăpână ieri cu pachete goale de ţigări, mostre ingălbenite de soare,sprayuri răsuflate, piepteni de plastic copţi de căldură şi altenimicuri, se umpluse cu fleici suculente etalate in coşuri denuiele, jamboane ce se lăfăiau in culori naturale, nu imitaţii dincarton gipsat, cârnaţi şi alte bunătăţi, care trase in maţ, careatârnate indecent prin cârlige. Până şi firma cu litere cojitepictate pe sticlă fusese inlocuită cu un panou de lemn cuornamentaţii interbelice şi numele măcelarului, proaspăt şi aurittrecut pe el. Juliana rămase năucită. Era primul pas. Ceilalţiajunseseră la al doilea şi revendicau furibunzi exponatele dingeam. Omul cu portavoce se auzi din nou, de această dată ajutat demiliţienii care incepuseră să imprăştie lumea.
- Tovarăşi! Vă rog!Nu inţelegeţi! Aici nu e măcelărie! Adică e, dar... Cum să zic...Facem un film, filmăm, tovarăşi!
Şi, intr-adevăr, dincămăruţa magazinului ieşiră câţiva actori in costume de epocă,privind speriaţi in toate părţile. Cei de afară amuţiră câtevasecunde, apoi vociferările incepură şi mai aprig. Se făcură simţiteşi bastoanele de cauciuc ale miliţienilor, care mai mult inteţirăfocul protestelor.
- Vă rog eu! pârâiregizorul. Se poate? Turnăm un film dedicat vieţii lui Paul Celan!Celan! Păi se poate, tovarăşi? Ruşine!
- Bine, bine! cedămulţimea. Şi dup-aia ne daţi?
- Tovarăşi! Văjur... regret... ştiţi, le avem pe inventar, le-am imprumutat şinoi, nimeni nu se atinge...
- R-aţi ai dracu deintelectuali! răbufni un pensionar cu bască şi se indepărtă dinghemul de oameni cu spatele inainte. Stai, tovarăşe miliţian, nuda, că plec!
Mulţimea se sparse.Juliana se desprinse şi ea.
- Ei, ce a fost? işidesfăşură Adel cureaua de pe mâna albăstrie.
- Deh, alte vremuri, o să vezila televizor. Haideţi acasă.
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
