S-ar putea sa-l dea afara! Sigur, asta e, ce poate sa insemne "sa te straduiesti mai mult" decat ca pana acum ai ars gazul de pomana, ai taiat frunza la caini, ai tras mata de coada, ai consumat fara sa produci? De fapt, asta vrea sa fie "ar fi trebuit sa te straduiesti mai mult", sau "daca te-ai fi straduit mai mult, nu ai fi ramas fara slujbulita". Un fior rece, siberian, ii strabatu sira spinarii. Alunga cat putu de repede gandul acesta. Aici e ordine desavarsita, institutia, sistemul sau ce Dumnezeu o fi nu ar putea functiona in absenta unuia dintre ei. Tocmai pentru ca pe ceilalti, daca si cati or mai exista, nu i-a vazut niciodata, se simte mai in siguranta, Marfa Stanilova este suficienta, este partea si intregul totodata, iar ea nu ar putea fi nici parte, nici intreg fara el. Daca pe el l-ar da afara, asta ar insemna ca si pe ea… Ivan Mihailovici se poate gandi la multe, dar la asa ceva – niciodata! Indoiala insa il mai munci o vreme: bine, dar si el parea ca luase locul cuiva: biroul era exact ca si acum, samovarul tot racit, iar paharutul, in primul sertar, dadea semn ca abia asteapta sa-i umezeasca buza. Se lumina la gandul ca pe predecesorul lui nimeni nu-l daduse afara, nimeni nu-i spusese "dumneata, Feodor Feodorovici, ar trebui sa te straduiesti mai mult", nu, pur si simplu murise de moarte buna!
S-ar putea sa-l cheme Inaltimea Sa si sa-i frece ridichea. Pentru atata lucru nu si-ar fi racit Marfa Stanilova gura de pomana! Pai, nu s-a dus el de doua ori singur-singurel la Inaltimea Sa stiind ca a venit vremea sa-i traga un perdaf, sa tune si sa fulgere, sa-l ameninte cu gazeta de perete, cu votul de blam, cu Siberia? In lunga sa ucenicie pe langa Tovkolea, invatase naravurile sefilor. Mai intai ca unui sef nu trebuie sa-i placa ceva din ce faci tu. Esti un neispravit, un lenes, un incurca-lume, iar daca nu ar fi el s-ar duce lumea de rapa. Ce faci, faci prost si el trebuie sa indrepte, adica nu mai pune el mana sa le indrepte dar iti spune cum le-ar fi facut el sa iasa perfect. Apoi, mai invatase Ivan Mihailovici ca sefii cei mari abia cand tac, cand nu te mai vad, cand nu mai catadicsesc nici macar observatie sa iti faca sunt cel mai suparati. De aceea, uneori se ruga de Tovkolea sa-l mustruluiasca, sa-l faca cu ou si cu otet. Daca nu reusea – iar Tovkolea continua sa se uite la el ca la o absenta –, atunci facea el una boacana: sforaia in timpul sedintei, il lasa sa doarma pana pe la pranzisor, desi stia ca e asteptat la raionala de partid, ba o data i-a incurcat intentionat discursurile, astfel ca tovarasul a vorbit despre necesitatea maririi productiei de otel in fata unor prea cinstiti colhoznici, care au dat cuviincios din cap si au aplaudat cu tragere de inima la sfarsit. Numai ca Tovkolea si-a dat seama si, Doamne, ce a fost la gura lui; toate vorbele rele despre dusmanul de clasa, despre sabotori, despre tradatori si despre ce patesc toti astia s-au auzit la adresa lui Saproskinov!
Asa si cu perdaful tras de Inaltimea Sa. De zis a zis multe, l-a facut ca pe un nevolnic ce e. Ei, si, i-a cazut conciul? I-a luat cineva boii de la troica? A transpirat un pic, a putut sa ajunga la birou fara sa se tina de pereti, nu i-au cazut galoanele – nu ca ar avea, dar asa se zice! - ca a aparut la rubrica "Asa nu" a revistei satirice de perete "Ghimpele", insa Inaltimea Sa nu a avut inima aia sa-i dea vot de blam, si nici sa-l trimita, poate in semn de avansare, in Siberia. Asa ca Siberia, draguta de ea, a ramas acolo, la ea acasa, frumoasa, mandra si bogata, si fara el. Nici o paguba, si-a zis Ivan Mihailovici melancolic, si-acolo or trai oameni, si-acolo s-o gasi vreo sticluta care sa-ti aline viata, sa ti-o implineasca, si-acolo, daca esti constiincios, poti accede la functionar II, clasa III, ba chiar la mai mult, isi zisese el cand auzise ca taigaua siberiana e plina de oameni care au facut si-au dres, adica de oameni foarte importanti si foarte bine caliti. Toti cei care decretau ca au fost acolo se mandreau de cat de puternici, de eroi, de siberieni s-au intors ei. Ivan Mihailovici ii admira, ii respecta, ii ajuta sa iasa de sub masa si, uneori, chiar le ravnea caciula din blana de samur pe care le-o punea duios sub cap spre a le fi somnul mai dulce. Dar, cu toate acestea, era mai bine asa: Siberia - la dansa acasa, iar noi - aici la noi. E tare bine, de ce sa ne incurcam unul de altul? O neliniste il mai frisona cand se gandea ca, totusi, nu are stofa de erou si ca nu se va arata niciodata atat de firoscos ca ai de zic crunt: ‘Io, io, cetatene, am fost acolo, am fost, ma intelegi, in Siberia!"
Pe Ivan Mihailovici nu-l apuca prea des astfel de melancolii. Ba, ca sa fim onesti, viata nu-i fusese prea adesea tulburata de vreun gand care sa nu-i dea pace minute, ore, zile, ani, dupa cum auzea in jurul lui ca-si pierd altii timpul. Totul fusese clar, senin, neted, ca si cerul albastru de vara pe care il vedea in copilarie din otava in care se pravalea dupa doua ceasuri de cosit. La fel, dar mai putin tulburator. Iar grija sticlutei aparuse doar in urma cu cativa ani, semn probabil al batranetii. Al batranetii Marfei Stanilova (fie-i talpa iadului tovaras de veci!) care fie ca o apucase pe drumuri rele in ultima vreme si-si tragea sticluta aproape de sufletul ei, fie ca, pur si simplu, nu mai avea tinere de minte si uita unde o ascundea. Si-acum, dintr-o data, aparuse acest gand al straduintei sale care ar fi trebuit sa fie mai mare, gand ce-i tulburase oarecum viata de functionar: ori de cate ori aparea Marfa Stanilova, Ivan Mihailovici simtea un fel de fior trecandu-i pe sira spinarii. Nu era ceva profund nelinistitor, ci mai mult o curiozitate: pentru prima oara era obligat sa se uite cu atentie la ea, la Marfa Stanilova, incercand sa citeasca pe chipul, pe mustacioara, pe tunica ei ce-a vrut sa spuna. Faptul ca nu putea deslusi nimic, dar absolut nimic, il linistea, totusi, profund, iremediabil si imediat, dupa ce ea iesea din birou, sau, ma rog, se evapora, se ridica la ceruri, intra in podea, se teleporta. Dracu’ stie ce facea!
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
