Chiar aveam nevoie sa stiu cum isi ascundeau piratii comorile, dar n-am aflat mare lucru, de fapt n-am aflat nimic. Citeam cu Dan, Vittorio si Paul cam tot ce se putea despre pirati, daca stau bine sa-mi amintesc de unde ne venise nebunia asta, nu era nici de la vreun film, nici de la vreo carte veche descoperita de Dan, el era cu cartile vechi. In curtea lui locuia un scriitor batran a carui poza am vazut-o in manualele pentru clasele mai mari, era mandru ca-i era vecin si statea de vorba cu el, pe noi nici nu ne baga in seama, si pe deasupra ii mai dadea si carti vechi. Oamenii pe care ii stiam noi nu erau atat de faimosi sa intre in cartile de scoala. Dar carti vechi mai gaseam, matusa mea, sora mai mare a tatii, care sedea pe aceeasi strada cu noi, avusese un munte de carti pe care le-a dat in dreapta si-n stanga cand auzise ca nu e bine sa tii in casa tot ce publicasera burghezii aia dinainte, si ca unii au ajuns la parnaie pentru-un fleac ca asta, nimic nu intelegeam, dar ea mi-a spus ca-n casa ei intra multa lume, unii nu vin decat sa vada ce-a strans nasul meu, sotul ei, de pe unde a umblat sa descopere gazul natural, si alta treaba n-au decat sa bata toba cui trebuie si cui nu trebuie si te trezesti ca navalesc peste tine intr-o noapte aia-n haine de piele care n-au somn, sa intrebe de ce atatea carti nemtesti, ce-o fi scriind in ele, si pana sa le spui, te salta,
ei, tanti nasa, cum o sa te salte, protestam eu, le dai un pumn intre ochi, cum m-a invatat unchiul pe mine, de se duc cat colo,
bine, o sa tin minte sa fac asa, dar pana atunci am dat toate cartile,
pe toate, pe toate, am insistat eu,
mai sunt cateva, le-am indesat intr-o lada mare in camara, la ce-ti trebuie,
asa, vreau sa citesc,
uita-te acolo, am pastrat numai carti in romaneste, dar cred ca mai sunt si gramaticile de latina, astea chiar or sa-ti placa.
Cu astea l-am dat gata pe Dan, invatam pe de rost povestile scurte de acolo, ce-a facut nu stiu ce imparat roman, ce-a facut nu stiu ce general, cum s-a latit imperiul, de unde venea constructorul podului peste Dunare, cum era obiceiul nu stiu carui popor cucerit sau nu si alte alea, faceam in asa fel sa le pot spune la vreo lectie in clasa, mergea sau nu mergea, sau in vreo discutie, sa ma dau mare, era ca un fel de intrecere intre noi, care stie mai multe, de oriunde. In ladoiul ala am gasit si niste carti din care nu-ntelegeam nimic, le duceam cu ghiozdanul cate trei, cate patru, erau grele, la anticariatul din centru si le schimbam pe carti de aventuri, batranelul care-mi primea cartile mi-a bagat pe gat Ceapaev, dar nu mi s-a parut grozava, Ceapaev ala se avanta navalnic in fruntea cavaleriei sale si se trezea in mijlocul trupelor adverse, fara sa-l fi urmat careva, mie mi se parea ca n-avea strategie deloc si nici mitraliora lui, de care ar fi trebuit sa ma-ndragostesc, nu-mi placea de fel, am preferat cartile lui Fenimore Cooper si altele cu indieni, pana am descoperit cartile cu pirati, atat ne-a fost si mie, si gastii. Mai ca uitasem fasciculele cu Submarinul Dox, pe care le-a devorat pe ascuns toata clasa, le gasisem tot in ladoiul matusii, submarinul era plin de aventuri trasnet prin toata lumea, stafii, vanatori de capete, monstri, dar parca ceva nu se lega, pe cand istoriile cu pirati erau chiar reale, cutare strabatuse marile, gasise comori si pe urma fusese facut nobil de regina Angliei, existau documente, asta chiar le-ntrecea pe toate, nici nu mai tineam cont ca spintecase multimi de oameni nevinovati la viata lui ori vanduse negri la greu. Ne-am facut niste harti desenate cu mai multe culori, dadusem nume numai de noi intelese strazilor pe care locuiam, casele noastre erau insemnate cu litere nascocite, sau din alfabetul grecesc, te cruceai nu alta, daca ar fi aflat oamenii mari ne-ar fi snopit in bataie, de teama c-or sa-i trimita pe ei la parnaie pentru asa-zise comploturi impotriva statului, dar parca nu ne era de ajuns, trebuia sa avem si o comoara pe care s-o ingropam undeva, am deliberat indelung unde-ar fi cel mai bine si am ales un camp de la marginea orasului, unde puteam ajunge usor toti, in apropierea unui palc de salcami, nu departe de o linie ferata, Elvis cel cu sapte frati, care statea nu departe, ne daduse asigurari ca nimeni nu sapa acolo, nici nu baga plugul, nici n-au de gand sa construiasca, asa c-o sa ramana ascunsa comoara noastra o suta de ani. Am fost siguri de asta.
Am cautat o cutie veche pe-acasa, ceva care sa se potriveasca scopului, sa arate vechime, n-am gasit niciunul nimic, sau nici n-or fi cautat, sau i-or fi repezit parintii sa-si vada de treaba, sa nu mai intre in cine stie ce dandana, tot matusa de pe strada mea a fost salvarea, am gasit in camara ei un maldar de cutii de cafea sau de ceai de dinainte de razboi, patratoase sau dreptunghiulare, cu urme de rugina, excelente mi se pareau, mai ales scrisul in limbi straine si-n mai multe culori, aveam de ales, am varat vreo trei cutii in san, sa nu ma vada matusa, noroc ca nu erau prea mari, si-am sters-o acasa, asteptand sa ma vad cu gasca. N-a strambat niciunul din nas, au fost pareri diferite ce cutie sa alegem si pana la urma am ales una cu negru si galben care avea pe doua laturi desenata o chinezoaica zambind, iar pe alte doua, ramuri de cires langa o pagoda, nu se putea alegere care sa sugereze mai bine drumul pe mari al unor corabii cu pirati. Ce sa ascundem in ea a prilejuit o alta disputa, pana la urma am pus fiecare pretul unui bilet de cinematograf, eram cinci insi, se stransese o avere, am apasat capacul, fiecare a luat la rand cutia, s-o incerce daca e bine inchisa, daca nu se desface usor, daca se aude ceva cand o scuturi, aiureli, pe urma am pus-o in ghiozdan si-am plecat spre campul indicat de Elvis cel cu sapte frati, am sapat ceremonios cu briceagul o groapa adanca, si atunci Vittorio si-a dat seama ca lipseste ceva, un indiciu asupra comorii, in toate cartile pe care le citisem scria despre asta,
ce indiciu, am intrebat,
o harta, a zis Elvis,
nu mai avem cum s-o facem, a spus Dan,
si am sapat deja groapa, a adaugat Paul,
cel mai bine ar fi sa lasam un document cu semnaturile noastre, s-a gandit Dan,
si cu ce-l scriem, n-avem nici toc, nici cerneala, am spus eu,
am eu un stilou, a intervenit Paul,
e bun si ala, desi nu scoate litere groase, ca penita de toc,
il scriem sau nu, a intrebat Elvis, ce ne tot cacaim atata,
eu zic sa scriem doar data si numele noastre de pirati, a spus Vittorio,
cu asta am fost de acord cu totii,
si sa semnam cu sange, am strigat eu,
cum sa semnam cu sange, s-a speriat Elvis,
cu buricul degetului, ca analfabetii, a precizat Paul, putini pirati stiau carte,
lasa asta, am priceput, dar cum adica cu sange, a insistat Elvis,
ne crestam un deget, a spus simplu Dan,
eu nu suport sangele, nu ma crestez, a spus Elvis,
ete, fleosc, unde-ai vazut tu pirat care sa nu fie in stare sa-si cresteze un deget, l-am intrebat,
nu ma crestez si gata, a spus Elvis,
treaba ta, o sa fie numai comoara noastra, a spus Paul,
dar am contribuit si eu, s-a plans Elvis,
toti pentru unul si unul pentru toti, cunosti deviza, a fost cat se poate de solemn Dan,
pai, vad ca ma excludeti,
nu te excludem, iti facem o concesie, am zis eu, e si comoara ta, dar n-o sa ai voie niciodata s-o deschizi primul, doar cei care au semnat au voie,
de acord, a soptit Elvis, privindu-ne pierit cum ne impungem un deget, sa iasa o picatura de sange, cu care ne manjim buricul degetului si apasam pe foaia cu patratele de matematica rupta dintr-un caiet, scrisesem data pe ea si numele noastre de pirati. Am desfacut pe urma cutia in care ascunsesem comoara, am impaturit hartia si-am aruncat-o inauntru, am asezat capacul la loc, am pus cutia in groapa si-am acoperit-o cu pamant. Am batatorit bine pamantul deasupra, toti cinci, pe rand, am scos o brazda de iarba din alta parte si-am pus-o peste pamantul batatorit, n-ai fi zis ca acolo a scormonit cineva,
e bine, am intrebat,
era mai bine sa punem un bolovan deasupra, poate fi mai greu miscat, a zis Dan,
cauta tu un bolovan greu, am zis,
nu e pe nicaieri, s-a trezit Vittorio,
atunci lasam asa.
Ne-am strans in cerc, am batut palmele una peste alta, cum vazusem ca fac muschetarii, convinsi ca gestul nu le poate dauna piratilor, si am plecat spre oras. Din cand in cand ne intorceam sa vedem locul de la distanta, aproape ca nu mai distingeam unde ingropasem comoara.
La vreo saptamana sau doua, am trecut pe-acolo, sa vedem cum mai arata locul, eram ca niste criminali care se intorc la locul faptei, asa citisem. De la distanta ne-am prins ca ceva nu era in regula, adica langa salcamii pe care ii stiam in apropiere, in loc sa fie o intindere de iarba, cum o lasasem, erau vreo doua musuroaie proaspete si neacoperite, ne-am grabit intr-acolo, semnul pe care-l lasasem disparuse, la fel si cutia cu comoara, cel care sapase nu nimerise de la inceput locul, dar pe urma daduse de cutie, probabil facuse totul in graba si de teama sa nu fie prins nu mai pusese pamantul la loc. Ne-am uitat lung unul la celalalt, banuindu-ne, dar pe urma am stat sa ne gandim ca stiam cam tot ce facuse fiecare in zilele trecute, doar sa nu se fi dus noaptea dupa comoara, dar nu ne venea sa credem, nici nu ne-ar fi lasat ai nostri, doar Elvis cel cu sapte frati lipsise de la scoala, bolnav, pe deasupra era si cel mai aproape de camp,
ce va uitati asa, a zis Elvis, doar n-oti fi vrand sa dati vina pe mine,
am avea de ce sa dam vina pe tine, a intrebat Paul,
dar eu m-am uitat in ochii lui si l-am intrebat direct, ai luat-o tu sau nu,
esti nebun, a zis,
ai luat-o tu sau nu, am intrebat din nou, e mai bine sa spui decat sa te banuim toata viata,
si Elvis cel cu sapte frati, cel mai mic dintre toti, adica al optulea, a clipit de cateva ori des si pe urma a inceput sa planga,
ma temeam c-o sa ma excludeti, mi-ati zis ca n-o sa am voie s-o deschid niciodata primul si am vrut sa vad ce simti cand dai de-o comoara,
si-ai luat-o, am spus eu,
n-am luat-o, am pus-o la loc, dar n-am mai pus si iarba deasupra, cand m-am intors a doua zi s-o vad din nou, nu mai era, l-am intrebat si pe frate-miu mijlociu,
cum adica l-ai intrebat, s-a mirat Dan,
ii spusesem si lui si a vrut neaparat sa fie de fata cand am dezgropat-o prima oara,
i-ai spus de comoara noastra, a strigat Dan,
da, ce-am facut rau, a intrebat Elvis printre sughituri,
i-ai spus de comoara noastra despre care nimeni altcineva n-avea dreptul sa stie, a strigat Dan din nou,
si eu am frati, a spus Paul, si nu le-am zis nimic,
si eu am frati, s-a grabit Vittorio, dar nu le-am spus nimic,
si eu am un frate, si nu i-am spus,
si eu am o sora, chiar mai mare, dar tot nu i-am spus, a adaugat Dan,
toate astea s-au intamplat pentru ca n-ai participat la juramantul de sange, a tras concluzia Paul,
sigur asta a fost, am dat cu totii din cap,
in mod normal, ar trebui sa te pedepsim, a spus Paul, cunosti pedepsele, iti taiem o mana, sau pe amandoua, sau sapam o groapa mare, acolo unde a fost comoara si te acoperim cu pamant, ce alegi,
Elvis era de-a dreptul ingrozit, tremura,
nu stiu ce-a fost cu mine, dar nu-mi puteti face una cu asta,
de ce nu, am intrebat, crezi ca n-avem dreptul,
Elvis s-a codit sa raspunda,
crezi ca n-avem dreptul, l-am intrebat din nou, de data asta eram la un pas de el, si l-am apucat de guler,
lasa-ma in pace, a strigat Elvis, nu ma puteti pedepsi, pentru ca n-am luat eu comoara,
dovedeste, am spus toti intr-un glas,
n-am cum, a baiguit Elvis,
atunci o sa te exilam, a dat sentinta Dan.
Pe loc am fost toti de acord, era de departe mai bine decat sa-i taiem o mana sau sa-i taiem limba sau sa-l ingropam, il exilam si-l excludeam de la orice alt joc de-al nostru, cate zile om avea, si inainte sa mai apuce sa protesteze, ca la un semnal, ne-am intors toti patru pe calcaie, l-am lasat acolo si-am pornit spre oras, nu ne mai interesa nici comoara, nici petecul de hartie iscalit cu sangele nostru, nici cine le luase cu adevarat, chiar daca asa se incheia si viata noastra de pirati.
Din volumul in pregatire la Editura Leda
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
