Ma imbracasem frumos, mama imi calcase pantalonii lungi,
te tai in dunga lor, glumea,
imi trecusem de cateva ori temator mana peste dunga, nu m-am taiat defel, dar parca simtisem un fior electric, imi innodase o cravata maro ingusta si scurta, croita dintr-o curea de piele, camasa era alba, spre deosebire de a fratelui meu, in patratele mici albastrii, si ne plictiseam asteptand momentul plecarii, care se tot amana, nu stiu ce ruda nu venise,
ma duc afara sa ma joc, am spus,
mama s-a uitat lung la mine,
ai grija sa nu te murdaresti,
ma duc si eu cu el, a strigat fratele meu mai mic,
tu ramai in casa,
ba ma duc, ba ma duc si eu si s-a luat dupa mine.
N-aveam ce face in curte, pe deasupra ma mai si enerva frate-miu, unde ma intorceam, era in spatele meu, oriunde scotoceam, isi baga si el nasul, zicea ca numai asa invata, daca sta langa mine si face ce fac si eu, dar acum nici macar n-avea ce sa invete, pentru ca nu faceam nimic, asa ca am iesit pe strada, pe maidanul din apropiere se stransese gasca mea, trei baieti cam de-o seama, fuseseram mai multi, dar doi se mutasera de curand in alt cartier, iar Sandu murise chiar in toamna aceea, se zgariase la picior intr-un cui ruginit si facuse tetanos, Doamne, ce frica ne-a mai fost atunci. Invatam la scoli diferite, asa ca nu era nicio plictiseala cand ne vedeam, chiar daca nu bateam mingea, aveam ce povesti si scorneam tot felul de jocuri, alteori doar stateam intr-un loc, trancanind si dand la rastimpuri cu piciorul in smocurile de iarba, mai nimeream si cate-o piatra, asa ni se desprindeau pingelele, tot la doua luni duceam pantofii la cizmar, calca si tu mai atent, mama, dar n-am fi spus nici batuti care-i cauza. Asta faceam si atunci, unul dintre noi vazuse cu parintii un film, ne povestea ce plictiseala fusese, o fata pe care n-o lasa ai ei sa se marite cu cine vrea si izbucneste razboiul si ea lucreaza la un strung, in timp ce el moare pe front si ea intalneste alt baiat, aiureli, cateva pupaturi, astea mai treaca-mearga, in rest nu tinea minte sa mai fi fost ceva, si atunci a aparut la coltul strazii Gore si dupa el se tarau cei doi batausi cu minte putina pe care-i prezinta peste tot drept pajii lui si ne-a fost clar c-o sa urmeze un scandal.
Oriunde apuca sa se duca, Gore nu se tinea decat de distrus, dar nu prea aveai cum sa i te impotrivesti, umbla mereu cu niste chei prinse pe degete si cand lovea nu te mai ridicai, mai avea si-un briceag cu o lama cat palma de lunga de care era bine sa te feresti daca nu voiai sa ajungi spintecat la spital, si cat era ziua de mare nu facea decat sa bata strazile, era inscris la o scoala, dar sunt sigur ca in catalog in dreptul numelui lui nu erau decat gramezi de absente, repeta an dupa an, ditamai magadaul de aproape cincispe ani si era cu mult in urma noastra cu clasa, nu-l dadeau profesorii afara din mila pentru taica-su care se-ntorsese diliu de pe front, tara un picior si mergea cu o carja, se dilise si mai rau la stabilizare, cand pe sacii cu bani cu care spera sa-si cumpere o casa a primit de nu-i ajungea nici pentru o stofa englezeasca, oricum asta nu se dadea decat pe puncte, traia acuma din pensie si din ce mai primea ca paznic la cate-o fabrica, dar voia sa-si vada fiul scolit, obisnuia sa-l snopeasca in bataie cand afla ca nu se duce la scoala, odata l-a snopit atat de rau cu carja ca a zacut vreo saptamana in spital, are si acum niste cicatrici hidoase in dreptul unei urechi, dupa asta Gore a lipsit cum s-ar spune pe bune si a tot continuat s-o faca, dar se ferea de tac-su, care de obicei nu-l gasea, de furie ca nu dadea de el batranul intra in prima carciuma si se facea pulbere si dupa aia de multe ori se lua la bataie cu te miri cine sau spargea ce era prin jur si-ajungea la parnaie pentru cateva luni, unde era si-acuma, lumea zicea ca judecatorii stiau ca facuse ceva in razboi si nu-l ardeau prea tare.
Pe noi, Gore ne urmarea cu inversunare. Totul incepuse mai demult, in primele zile ale verii, cred ca era in prima zi in care bateam mingea pe maidanul de langa mine fara sa ne mai gandim la scoala, care avea sa revina peste trei luni, urlam ca descreieratii,
da, ba, pasa mai iute,
nu-l lasa sa treaca,
da-i la gioale,
formasem doua echipe, una din trei si alta din patru, dar nu era o problema, pentru ca in cea din trei erau fratii Ghionea, mai mari ca noi si bineinteles mai puternici, dar nici noi nu eram rusinea lumii, il aveam pe Sandu, singurul care facea antrenament cu o echipa pe stadionul adevarat, eram convinsi ca intr-o zi o sa joace fotbal ca lumea.
In infierbantarea meciului, unul a tras un sut atat de puternic ca mingea a zburat peste strada si s-a oprit in ruinele ramase de la bombardament, unde nu ne placea niciunuia sa umblam, niste ziduri pe sfert in picioare, multe incaperi care dadeau dintr-una intr-alta prin arcade in pereti, nu prin usi, de parca ar fi fost un palat, din loc in loc in planseu se cascau spre intunericul subsolului gauri lasate de bombe, scarile nu mai aveau balustrade, beciul era enorm, pe toata intinderea casei, se adunasera in el ploile fara opreliste pentru ca nu mai exista farama de acoperis si probabil nu se mai scurgeau nicaieri, se formase acolo o balta de noroi, zoaie, mortaciuni care puteau de-ti intorceau matele pe dos si peste toate crescusera in aproape zece ani buruieni cat omul, otetari si duzi albi, asa am descoperit toate scarboseniile de acolo, ademeniti de parfumul dudelor. Acuma cineva trebuia sa se duca sa caute mingea, toti ne codeam, am tras la sorti si a cazut necazul pe mine, am trecut strada, am sperat degeaba ca mingea sa se fi oprit in curte, am intrat in ruine, dand la o parte buruienile mari si panzele de paianjen, atent unde pun piciorul, sa nu patesc ca data dinainte, cand alunecasem pe trepte pana in buza beciului si ma manjisem cu o pasta maronie care putea de mi se intorcea stomacul pe dos, cand am reusit sa ies, toti baietii au zis sa ma car sa ma spal ca put prea tare si le vine sa verse,
precis ai intrat intr-un cacat care sta acolo de la razboi, a fost de parere Fane,
n-are cum sa fie de la razboi, am protestat eu,
are, n-are, mi-a strigat Fane, cara-te de langa noi ca ne faci sa boram,
iar acuma era cat pe ce sa alunec din nou, m-am redresat la timp, tot nu vedeam mingea, am intrat in incaperile inlantuite si invadate de pomi si tufe, atent la gaurile din planseu m-am lasat pe vine, sa privesc pe sub tulpini, dar nu vedeam mingea, am mai facut cativa pasi, mai mult de-a busilea, ma taram in genunchi cu bagare de seama sa nu mi-i zdrelesc in vreo aschie de caramida, sau sa nimeresc in vreun rahat, sau sa dau peste vreun sobolan mort, incepusem sa-l injur pe-ala care sutase aiurea si dintr-odata m-am trezit in fata unor bocanci de soldat, mari, vechi, prafuiti, cum vazusem prin filme, m-a apucat groaza, m-am intrebat o clipa ce sa fac, nu puteam da inapoi, am ridicat privirile incet, in bocanci erau varate niste picioare acoperite de pantaloni de doc murdar, cum poarta mecanicii de locomotiva, pantalonii erau legati la brau cu o sfoara groasa in loc de curea, m-am linistit, nu era soldat, care n-ar fi putut fi decat unul sovietic, doar astia mai stateau in oras la atatia ani de la terminarea razboiului si auzisem ca sunt duri si cruzi, te spinteca doar pentru ca le stai in cale, mai sus nu stiu in ce era imbracat, pentru ca atunci m-a speriat cu vocea lui dogita Gore,
asta cauti, ma intreba, si-mi arata mingea pe care o tinea intr-o mana.
Pe atunci nu stiam ca-l cheama Gore, il vedeam prima oara. Am dat din cap, revenindu-mi brusc, ridicandu-ma in picioare si dand s-o iau.
Nu cred, a spus, mingea asta e a mea,
ba nu e, am strigat eu,
ce spui Frant, a zis el, era cu un cap mai mare decat mine, i-ar fi fost usor sa ma dea de-a berbeleacul cu un singur pumn, dar eu stiam bine ca e mingea noastra si nu puteam sa i-o las doar ca i se nazare lui, stii tu cine locuieste aici, m-a intrebat,
nu intelegeam ce vrea sa spuna,
nimeni, i-am zis,
eu nu sunt nimeni, ma cheama Gore si locuiesc aici, a raspuns,
ba nu locuieste nimeni aici, au murit toti la razboi, toata strada stie asta, nici macar n-au avut rude, am spus eu cu hotarare,
asa o fi, dar acuma m-ai gasit pe mine aici, adica eu locuiesc aici si tu ai dat buzna sa iei chestia asta care mi-a tulburat somnul si care se confisca.
Primul lucru care mi-a venit in cap sa i-l spun a fost ca n-are niciun drept si cand a ras i-am zis ca suntem sapte afara si-o sa-l caftim bine, si iar a ras,
sapte, a intrebat, numai atata, m-am speriat cumplit, a mai zis, uite ca-ti dau mingea si fac si pe mine de frica, dar data viitoare am sa iau altceva si asa am sa fac mereu,
n-ai niciun drept, i-am strigat eu, in timp ce intindeam mana dupa minge, nici macar nu stai pe strada noastra,
si el a intrebat iar ceva aiuritor, in timp ce ridica mana cu mingea cat mai sus, sa n-ajung la ea, oricat as fi sarit, cine a bagat regula asta,
toti, am spus eu,
ia sa vad care sunt aia toti si a pornit inaintea mea spre strada, mergea repede, fara sa se uite in jos, de parca nu i-ar fi fost teama ca poate sa cada in subsol sau mai facuse exact drumul asta mai inainte, abia ma tineam dupa el, si cand am iesit in strada a intrebat
a voastra e mingea
si au strigat toti in cor, fericiti c-o gasisem, le-au cazut fetele cand le-a spus ca se confisca, pentru ca i-am stricat somnul, si pana sa ma dezmeticesc sa le spun ce-mi spusese si mie, l-au si inconjurat, nu se astepta la o reactie atat de rapida din partea lor,
nu esti de pe-aici, i-a zis unul din fratii Ghionea, care se postase cel mai aproape de el si se vedea ca e la fel de inalt, dar mai plin de muschi,
stau cateva strazi mai incolo, a zis Gore,
n-ai cum sa ne confisti mingea si nici in castel n-ai voie fara sa te lasam noi, a spus al doilea frate Ghionea,
dupa cum vezi, am fost, fara sa va cer voie, a zis Gore,
e voie doar pentru riverani, a spus primul Ghionea,
si ai face bine sa uiti aiureala aia cu confiscatul si sa ne spui c-a fost o gluma, a mai spus al doilea Ghionea,
daca iti vrei binele, a continuat primul, Gore a ras,
da-ne mingea, a spus al doilea Ghionea, batranul a dat o groaza de marafeti pe ea,
fratii isi luau vorba din gura din ce in ce mai repede, ca in na-ti-o tie, da-mi-o mie, obligandu-ne pe toti sa ne intoarcem privirile de la unul la altul, ametisem de-a binelea, atunci Gore a intrebat, facand pe naivul,
unde scrie ca-i a voastra,
si-n urmatoarea clipa a scapat mingea din mana strigand de durere, Sandu, care era in spatele lui, il intepase cu un briceag in fund, totul se petrecuse atat de repede ca nu vazusem nimic, habar n-aveam ca Sandu are un briceag si are atata curaj sa-l si foloseasca, Gore il privea cu gura cascata, si-a frecat cu palma turul pantalonilor, s-a uitat la ea, era manjita de sange, cand am vazut sangele am simtit ca mi se face rau, dar continuam sa ma uit ca fermecat, Sandu isi inchidea briceagul si-l vara tacticos in buzunar,
zi multam ca nu te-am intepat mai adanc, a zis Sandu,
iar primul Ghionea ridicase mingea de jos,
acum ai face bine sa te cari, a continuat el,
Gore n-a mai zis nimic, a dus doua degete la tampla in semn de salut sau de impuscatura si-a plecat. N-a mai aparut toata vara.
La sfarsitul ei, fratii Ghionea s-au mutat in alt cartier si la vreo saptamana Sandu s-a zgariat in cuiul ala ruginit, a facut tetanos si-a murit si la alta saptamana dupa aia a reaparut Gore, insotit de doi tampiti despre care am aflat ca-i prezinta peste tot drept pajii lui si care nu stiu decat sa se bata, nimic altceva. Jucam si atunci fotbal, dar nu mai aveam mingea din piele a fratilor Ghionea, ci una prapadita de cauciuc. L-am recunoscut doar eu pe Gore, ceilalti nici nu-i retinusera mutra, si in fata mea s-a oprit,
te bucuri ca ma vezi, nu-i asa, m-a intrebat,
dar nu i-am raspuns nimic,
ai vazut ce-a patit ala care s-a dat la mine, eram in ceata, Gore a insistat, ala cu briceagu a mierlit-o pentru ca a dat in mine, ce nu-ntelegi,
aiurea, am spus, a facut tetanos,
dar Gore insista,
iti spun eu, v-au tras in piept ca pe niste mucosi, a mierlit-o ca a ridicat mana,
ne uitam toata gasca la el si nu-l credea niciunul si eu cu atat mai mult, Sandu fusese prietenul meu cel mai apropiat, ii cerusem nasului meu sa-l salveze, sa-l duca la un doctor nemaipomenit pe care il stia el, dar mi-a spus ca tetanosul e mortal si in timp ce ma gandeam cum se chinuise bietul Sandu, Gore a mai zis ca de-acum trece cand vrea muschii lui pe strada asta si ia ce vrea muschii lui din ce avem noi, si daca se impotriveste vreunul, il cocoseaza bine pajii si daca tot mai are ceva de zis, il linisteste el, Gore, de tot,
s-a inteles, ne-a intrebat,
cred ca ne daduseram seama cu totii ca e nebun de-a binelea si n-avea rost sa-i raspundem altfel decat se astepta el,
ia sa vad mingea asta, i-am aratat-o, e un cacat, a zis, sa va stergeti cu ea la cur, nu-i de mine si a dat un sut ca era sa ne sparga geamul casei cu ea, dupa care a plecat.
Revenea cand ti-era lumea mai draga si de fiecare data vreunul dintre noi ramanea fara ceva, am pierdut o bata strunjita pentru turca, un zmeu, un pui de catel, un fluier, un arc cu sageti si o ascutitoare. Cu asta chiar nu pricepeam ce vrea sa faca, daca tot nu se duce la scoala.
De cum a aparut la coltul strazii, am stiut ca n-aveam cum s-o-ntoarcem si trebuia sa-l infruntam, daca fugea vreunul dintre noi, il fugarea unul dintre paji si-l aducea inapoi taras si bumbacit bine,
eu nu mai suport sa ma jecmaneasca, a spus Fane, cel cu filmul, hai sa ne facem repede un plan sa-l infruntam, eu pun mana pe un pietroi si-i sparg capul,
eu sar la gatul unuia dintre paji, a spus Gigi,
eu alerg dupa ajutor s-a bagat in fata Mugurel si Adi o sa-l tina p-alalalt paj,
de ce eu, am intrebat imediat, pot sa ma duc eu dupa ajutor, stau cel mai aproape,
ba nu poti, pentru ca la tine acasa nu-i nimeni,
astazi sunt mai multi, m-am impotrivit eu,
dar Mugurel a continuat, si n-ai cum sa aduci niste barbati care sa-i lase lati p-astia,
stiti ce nu-mi place, a intervenit Fane ganditor, ii sparg capul si-i tinem pe paji, dar tot nu rezolvam nimic, or sa ne atace din nou altadata, trebuie sa facem ceva sa-i invatam minte,
dar l-am intrerupt, daca vrem sa castigam batalia trebuie sa incepem odata si-odata,
si cum vrei sa te lupti, m-a infruntat Gigi, nu va vad pe tine si pipernicitul de frate-tu batandu-va cu adevarat,
atunci mi-am dat seama ca n-o sa facem niciunul nimic, am fi iesit jumuliti, i-am zis fratelui meu mai mic sa stea aproape si mai ca-mi dadusera lacrimile de necaz,
o sa ramanem niste cacaciosi si-o sa-i dam tot ce vrea, am zis, dar n-am apucat sa spun mai multe, pentru ca cei trei ajunsesera langa noi.
Gore ne-a intrebat care-i treaba si pajii s-au hlizit, intreband la fel,
povesteam, i-am spus,
aha, despre ce, a intrebat Gore,
un film, i-a zis Fane,
care film, a intrebat Gore,
Fane i-a spus,
ba, a strigat Gore, tu faci misto de mine, ala nu-i film, e un cacat sovietic,
asta le si spuneam, a zis Fane, am fost cu ai mei,
a, a zis Gore, dac-ai fost cu batranii se schimba treaba, astia inghit toate cacaturile, dar va spun io, ala nu-i film,
sunt si filme d-astea, nu mi-am tinut gura,
si Gore s-a uitat lung la mine,
asculta, baiatu, daca-ti spun ca e un cacat e un cacat, nu-mi umbla tu cu fofarlica, filmu ori e film, ori nu e, ai noroc ca n-am chef azi sa bat pe nimeni, altfel ai vedea tu diferenta,
i-o aratam noi, s-a bagat in vorba unul dintre paji,
Gore s-a-ntors spre el, las-o moarta, ti-am zis eu sa deschizi pliscul, si p-orma s-a-ntors catre mine,
ce face tac-tu, a-ntrebat,
nu stiam ce sa spun, eram mirat de unde stia el de tata,
te dai secretos, a zis,
dar pe bune nu stiam sa-i spun, nimeni nu-mi zisese si mie ce face,
iti spun io, a continuat, o sa-i dea vreo doispe ani si-o sa stea la parnaie cat n-a stat si nici n-o sa stea batranu meu toata viata lui,
am tacut, nu-mi dadeam seama daca vrea sa-i si zic ceva si nici n-aveam ce sa-i zic, degeaba s-a infuriat dintr-odata, impungandu-ma cu degetul aratator in piept,
nu raspunzi si te dai secretos, asta e, te dai mare, parca noi n-am sti, si ce te-ai imbracat asa fistichiu, te duci la vreo paranghelie, tot nu i-am raspuns, meriti sa platesti ca te dai secretos, scoate cravata asta,
am protestat pe loc, mi-a facut-o mama, e prima zi cand o port,
si la mine o sa fie prima zi, a spus,
nu ti-o dau, am strigat, uimit si eu de indrazneala mea,
toata gasca stia ca e imposibil sa nu obtina Gore ceva, daca-si pune-n cap,
ce spui Franz, a zis in zeflemea, poate vrei sa-l crestez pe frac-tu,
sa nu indraznesti, am strigat,
dar deja unul dintre paji era in spatele fratelui meu mai mic si-i sucise o mana la spate si cred ca numai spaima uriasa il oprea sa strige si sa izbucneasca in plans, dar avea deja lacrimile in ochi, asa ca am desfacut cureaua de la gat, de fapt mi-am scos-o peste cap, odata facut nodul nu se mai desfacea, si i-am dat-o, a pipait-o multe clipe,
e misto, ba, e chiar din piele, a incercat sa si-o traga si el peste cap, dar capul lui era mai mare, nu degeaba ne intrecea pe toti in ani si in inaltime, sa vezi ce te belesc daca nu-mi incape, a mosmondit o vreme la nod, ba incercand sa-l desfaca, ba strangandu-l, pana a reusit sa largeasca si sa potriveasca latul, si-a tras cravata pe cap, cu asta dau gata niste gagici, a zis, da-i drumu lu Pispirica, i-a spus pajului care inca il strangea pe frate-miu, nu vezi ca s-a cacat pe el de frica,
si atunci ne-a strigat mama,
valea, va cheama, a zis Gore,
si in timp ce intram in curte, fratele meu mai mic isi stergea coada ochilor cu pumnii, sa stii ca n-as fi plans pentru nimic in lume, a spus.
Venise si multasteptata matusa, alta decat cea care ne era vecina, un munte de om care umplea spatiul cu vorbele si energia ei, nu mai apuca nimeni sa spuna ceva, toti trebuiau s-o asculte si sa faca cum spune, o priveam inmarmurit, n-o mai vazusem decat de doua ori pana atunci si nu-mi aminteam sa fi fost atat de mare sau poate imi fusesera mie ochii in alta parte, era cat usa de lata si la fel de inalta, avea o claie de par rosu care-i cadea de umeri, ochi albastri si obraji rumeni cu o gramada de vinisoare rozalii, usor transpirati si cand s-a aplecat sa ne stranga la tatele ei imense pe mine si pe frate-miu m-a izbit o caldura dulceaga cu miros de lapte, ofta,
ioi, ioi, copii,
si pana sa ne urnim, a vrut musai sa ne spuna ca barba-su, fratele tatalui meu, se imbolnavise si a fost nevoita dimineata sa-i faca mancare de regim si sa i-o lase la pat, in craticioare si farfurii bine acoperite, ca doar nu poate sa manance decat mancare proaspata, apoi a alergat la tren si din gara a alergat la noi, dar stia ca mai avem timp, se interesase, nu prea mult, dar destul cat sa desfaca cosul de merinde si sa care in camara ce ne adusese si noua, un borcanas cu miere, nuci, mere si oua proaspete de gaina, mama ii tot zicea ca nu trebuia, dar vorbea atat de fara vlaga, incat mi-a fost clar ca-i era gandul in alta parte si ma uitam la matusa cum nu-i mai tacea gura, de-abia de apucase vreunul din cei de fata sa intrebe ceva si ea turuia cum nu mai vazusem pe nimeni, m-am gandit ca asa or fi fiind unguroaicele, auzisem ca e unguroaica, d-astea nu prea intelegeam tot ce spune, m-am dumirit eu, nu vorbea bine romaneste, stalcea cuvintele cum nici macar Gore n-o facea, simteam ca-ncepe sa-mi vajaie capul,
atunci am intrebat de ce nu mai mergem odata,
si matusa cea mare parca s-a oprit o clipa din agitatia ei, da, copil, mergem sa-l vedem pe taica-tu.
Pe drum ma gandeam cat de caraghios trebuie sa arate grupul nostru de opt sau noua insi cu matusa uriasa in mijloc care nu inceta sa vorbeasca, acum intorcea pe toate fetele accidentul si se apucase sa spuna ca soferul care bause n-o sa pateasca nimic pentru ca e membru de partid si d-asta tata o sa-nfunde puscaria, o fi avand si el o vina, dar alalalt n-a mancat usturoi si nu-i miroase gura, ca doar e cu partidul, am vazut-o pe mama cum a strans-o de mana,
taci, Rozalia, vrei sa ne salte si pe noi,
de ce sa ne salte, a intrebat matusa, asta-i adevarul,
sau macar vorbeste mai incet, a mai spus mama,
nu pot sa tac cand se-ntampla astea, a strigat matusa,
te rog, i-a spus mama,
si parca matusa a lasat-o mai moale, nu sunt sigur, tocmai atunci se trezise frate-miu sa ma traga de mana si sa ma-ntrebe soptit despre ce vorbesc si, atent la el, n-am mai fost la ceilalti,
habar n-am, i-am spus,
nu te cred, tu le stii pe toate, nu vrei sa-mi spui,
daca nu ma crezi, n-ai decat sa intrebi sau sa te-ntorci acasa, i-am raspuns tafnos, stiam ca cu asta chiar il faceam sa taca, dadea din cap ca o maimutica, cum vazusem la circ o data si chiar nu pricepeam ce-o fi in gandul lui,
sa nu-i spui mamei, a zis,
ce sa nu-i spun, am intrebat,
sa nu-i spui de cravata,
la asta se gandea, eu uitasem, si brusc am ramas mai in urma si am trecut in spatele mamei, sa nu-i cada ochii pe mine, dar cand am ajuns la tribunal, inainte sa intram in sala de sedinta, a tinut sa ne aranjeze din nou hainele si atunci a vazut ca nu mai am cravata,
ce-ai facut cu ea, m-a dojenit speriata,
ma strangea si-am scos-o, am mintit eu,
esti sigur, m-a mai intrebat, nedumerita, o potrivisem foarte bine, dar n-a spus mai multe, chiar atunci trebuia sa intram si ne-am inghesuit toti unul langa altul pe o bancheta in randul al doilea.
Abia ne asezasem si pe una din usile laterale au intrat doi militieni si intre ei tata, l-au dus intr-un fel de tarc,
ii zice boxa, mi-a soptit matusa mai linistita,
era imbracat in niste haine vargate, in dungi cenusii de doua feluri, una mai inchisa, aproape neagra, parea obosit sau nedormit, tras la fata, dar cand a ridicat privirile albastre sa se uite in sala si ne-a zarit, a clipit des de cateva ori si parca s-a luminat si atunci mi-a venit sa-l strig, dar stiam ca n-am voie, facusera instructaj cu noi acasa, asa ca mi-au dat doar lacrimile si-l vedeam ca prin ceata, si tot ce a urmat s-a petrecut in ceata aceea. Au venit judecatorul si asesorii, lumea s-a ridicat in picioare, sau nu s-a ridicat, i-au pus lui tata mai multe intrebari, a raspuns, un barbat sfrijit l-a acuzat de toate relele pamantului, un altul i-a luat apararea cu jumatate de gura, au intrebat rudele celor morti daca vor despagubiri, au venit mai multi martori sa spuna cum fusese, de parca nu era limpede, incepuse sa mi se para plictisitor tot, si atunci mi-am amintit ce spusese Gore, c-o sa primeasca doispe ani de puscarie, m-am ingrozit, doispe ani plus ai mei inseamna c-o sa am douajtrei cand o sa scape, adica o sa fiu batran cand tata va fi liber din nou si ochii mi s-au incetosat si mai tare si nici nu mai eram atent la ce se intampla, ma gandeam cum o sa stea tata acolo atatia ani, tot ce auzisem despre puscarii erau grozavii cumplite, cu pereti din piatra rece si umeda, paie pe jos, sobolani, o fereastra cat palma cu zabrele pe care nici soarele nu intra, ca-n Monte Cristo, ce-o sa faca atatia ani in intuneric, o sa orbeasca, o sa-i creasca barba si pe urma o sa albeasca, or sa-i cada dintii ca marinarilor care nu mananca luni de zile decat pesmeti, asa cum citisem in cartile cu pirati, m-am cutremurat.
Atunci am auzit-o pe matusa Rozalia vorbind de soferul care bause si n-a fost chemat. Se lasase o tacere de gheata in sala de judecata, pe urma o rumoare usoara, judecatorul si asesorii erau uluiti, nu li se mai intamplase una ca asta, regulile erau stricte, nimeni din public n-avea voie sa scoata o vorba, nu mai spun sa intervina in proces, altfel evacua pe loc sala, dar pana sa se dezmeticeasca ei, matusa a vorbit din nou, nu-l implica nimeni pe omul acela, spunea ea, pentru ca e membru de partid si scapa de orice acuzatie numai pentru ca e membru de partid si asta nu e drept, nu de asta s-a schimbat regimul,
matusa vorbea repede si probabil a spus cuvinte mai multe pe care nu le intelegeam si nu le mai tin minte, nu se ridicase in picioare, sedea tot pe bancheta, la doua locuri de mine, avea o voce puternica, facuse sala sa rasune, se lasase o liniste cumplita, auzeam cum respira lumea din jur, nimeni nu mai vazuse asa ceva, se uitau la ea cu coada ochiului, sa nu fie cumva acuzati ca au privit-o si-au aprobat-o, aflasem ca pentru vorbe dintr-astea te salta pe loc, sau asa intelesesem eu si ma uitam la militienii din sala daca nu se pregateste vreunul s-o salte, ma gandeam ca le va fi foarte greu, matusa era de doua ori cat ei si ar fi trebuit sa fie cel putin patru ca s-o salte.
Trecusera cateva clipe si judecatorul s-a dezmeticit, a batut cu un ciocanel in masa, a strigat liniste in sala, dar matusii parea sa nu-i pese, intreba unde-i omul cu carnetul de partid, ala facuse accidentul, si deodata judecatorul a strigat cu un glas si mai ascutit sa fie liniste, a batut din nou cu ciocanelul, fata ii rosise de furie, a strigat din nou va dau afara si doi militieni vizibil nervosi au venit repede si s-au asezat la capatul randului, se pregateau sa ne ridice in picioare pe toti, abia atunci matusa mea a tacut si militienii s-au dus la locul lor, langa boxa.
In tot timpul asta tata o privea calm, nu stiai daca o aproba sau nu, parca nici nu era vorba de procesul lui, si atunci am inteles ca el stia deja ce-o sa se intample cu el, totul nu era decat o piesa la care trebuia sa participe, cum se intampla in cele pe care le ascultam cu sufletul la gura la Telefunkenul vechi de acasa, am fost mandru ca era atat de calm, mai ca-mi venea sa le spun celor din jur ca e tatal meu, il vedeti, poate fi un exemplu, nu e las si e demn, dar cand m-am uitat mai bine la ei, inca nu-mi disparuse ceata din ochi, am fost sigur ca nu-i interesa nimic din cele intamplate, asteptau alt proces care nu mai incepea odata, pentru tata venise doar banca noastra si o alta cu rudele celor morti.
Din volumul in pregatire la Editura Leda
Va urma
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
