O poezie ce pare filtrata prin foamea de etic a poetilor moldoveni (de la Labis pana la nouazecistii din vecina republica omonima), o ademenitoare sinteza simbolist-romantica ne propune aceasta antologie de autor*.
Hiperbola fiind tropul cel mai frecvent, tonul de-un patetism retinut, compunerile de larga respiratie din "Elegii nordice", de exemplu, descriu "alergarea pe limita de la eul marunt / catre eul-Dumnezeu" (VI.Ultimul suras), o continuare in stil propriu a interogatiilor argheziene din "Cantare omului" si a celor nichitastanesciene din "11 elegii". Atractia catre definitii liric-filosofice ale limitei, absentei ori altor concepte, face ca textele autoarei sa penduleze intre proiectii sensibile, palpabile ("Dormi. Am inteles. / Aerul nu naste pasari. / Iarba nu face copii. Zapada in somn vede / pasii lupilor /crescand indelung / ca secundele / din ceasul rusesc / al tatalui tau." (V. Respiro) si peregrinari prin zone eseistice ("Fiecare dintre noi va ingadui asupra lui insusi / alegandu-se, desprinzandu-si propria viata / din nedefinitul lant de existente, forme, sunete. / Fiecare se va alege pe sine din teama, lasitate, / egoism, din dorinta de-a amana o posibila, desavarsita / tradare de sine" (Idem). Aceste repetate alegeri, aceste insidioase tulburari ale fiintei razbat cu forta de destin, chiar destin damnat uneori ("Iubesc fiecare litera a blestemului care ma poseda"), dar nu-si refuza nici iluzia romantica adusa la zi : "lasa tot... / si vino cu mine pe insula unde soarele se naste / din pantecul fiecarei clipe ca o papusa ruseasca din alta.../ Vino dupa mine pe acest pamant nou locuit de candoarea / ce pulseaza stingher" (Loc intangibil). In general poeta prefera expresia dramatica, zvarcolita, dezbaterea la vedere a temei. Lirismul genuin apare doar in imagini razlete, in pauzele discursului prometeic vizand exhaustivul. Totul cartarescian insumeaza sclipirile furibunde ale realului mozaicat, in timp ce Totul Aurei Christi circumscrie atitudini ale eului exacerbat, zbateri ale nenumaratelor timpuri ale fiintei. Ademenirea poetei este un lant de speculatii pure si, uneori, oximoronic vorbind, amalgamul clar, iluminat spontan dinlauntru, da masura suflului autentic : "Iubiti-ma si nu ma atingeti. / E timpul singur care trece. / E lumina in care am fost adusa. / E noaptea care si-a facut patul in creierul meu. / E ora cand mangaierea cersita / cu o umilinta demna de sine insasi - raneste. / Nu ma atingeti. E ora pandei. A carnii uitate. / E vara pusa la punct de nebunia sistemului." (Noli me tangere).
*) Aura Christi: Cartea ademenirii, Cartea Romaneasca 2003, Colectia Hyperion, serie noua, 240 pag., 40.000 lei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
