La limita luminoasă, discipolulprimeşte invăţătura direct de la Sursă, de la instanţa supremă, dela divinitate. Maestrul este un pretext, un intermediar care areuşit la rândul său "performanţa" revelaţiei, a cunoaşterii deordin superior.
In binecunoscuta sa carte peaceastă temă - vezi in ediţia românească: "Maeştri şi discipoli",Ed. Compania, 2005, trad. Virgil Stanciu, George Steinerinventariază câteva teme clasice ale tensiunii generate de binomulinvăţător-ucenic. Fără a se focaliza decât in treacăt asuprafenomenologiei religiei, Steiner trece in revistă numeroase exempleculese din cultura universală.
Ne intrebăm in ce măsură pot fiidentificate astfel de exemple in cultura română. Spre exemplu,George Enescu a generat, fără indoială, numeroşi discipoli, direcţisau indirecţi, căci nu este obligatoriu să ai o relaţiecuantificabilă printr-un contact fizic concret cu maestrul. L-aşaminti aici pe Pascal Bentoiu, cel mai cunoscut urmaş român indomeniul compoziţiei, care, pe lângă propria creaţie, a şi avutulterior capacitatea şi inspiraţia de a termina câteva dintreoperele maestrului (Simfoniile nr. 4 şi 5,poemul simfonic"Isis", "Trio-ul cu pian in laminor"). In plan interpretativ, nu putem să nu amintimimpresionantele pagini scrise de Yehudi Menuhin, care mărturiseştecă a avut şansa de a-şi perfecţiona in copilărie tehnicainterpretării la vioară graţie lui Enescu. Neindoios, se va puteaspecula despre discipolii lui Constantin Brâncuşi, ai lui CorneliuBaba, ai lui Nae Ionescu sau Constantin Noica etc. In literatură,povestea ar putea incepe de la Mihai Eminescu, in planulcreştinismului ortodox din partea noastră de cer odată cu Nicodimde la Tismana şi cu Paisie de la Neamţ ş.a.m.d.
Steiner identifică şi câţivavectori care structurează binomul maestru-discipol. Pe scurt,tipologia invăţătorului variază de la "cea a pedagogului caredistruge suflete, la cea a maestrului carismatic" (p. 9). Poate cănicicând in cultura română nu au existat atâţia distrugători desuflete ca in istoria noastră recentă, incepând de la aventurilepseudocreştine legionare şi continuând cu spectacolul horrorprestat la scară naţională de comunişti, ca să nu ne referim decâtla fenomenele de anvergură. Dar şi multe dintre actualelemanipulări care se petrec prin intermediul mass-media ar meritaatenţie...
Care sunt sursele falsităţii,se-ntreabă, in treacăt, Steiner? Cu alte cuvinte, care estepatologia profetului mincinos, a pedagogului distrugător (conştientsau nu) de minte şi de suflet? Iată o intrebare veche care merită oatenţie specială astăzi, nu atât din motive spirituale, să spunem,pentru cei care "nu au organ" pentru o astfel de abordare, câtmăcar in scopuri practice. Spre exemplu, un invăţământ care işischimbă din doi in trei ani regulile, formele de examinare şiexigenţele, după cum se schimbă miniştrii, ori o cultură invadatămasiv de subcultura manelisto-otevistă, nu pot genera decâtindivizi de nivelul lui Vanghelie şi Becali drept "modele", drept"maeştri". De altfel, sondajele recente arată, intr-un procentingrijorător, fascinaţia pe care o generează latifundiarul dinPipera in rândul adolescenţilor...
Fără a ne victimiza excesiv,trebuie să recunoaştem că in România de azi, inainte de o crizăeconomică şi politică, inainte chiar de o criză morală, există ocriză a modelelor şi a principiilor. Dacă, in plan politic, social,pedagogic, cultural, modelele reale sunt din ce in ce mai rare -căci vorbim aici despre modelele reale versus modelele inchipuite-, cele mai multe aşteptări se indreaptă, firesc, către Biserică,instituţie care se bucură de cea mai mare incredere din partearomânilor. Dar şi aici pare a fi o adevărată babilonie. Sunt de-adreptul jenante luările de poziţie ale Bisericii Ortodoxe Românecare vorbesc despre criza morală, când aceasta, Biserica,şchioapătă in privinţa valorizării modelelor reale. Cum poţi pledapentru modelele spirituale care au colaborat cu Securitatea şi careastăzi se ascund penibil in spatele unor procese cusute cu aţăalbă!? Cum poţi vorbi despre model in cazul unui ierarh urmăritpentru corupţie de DNA, dar păstrat in funcţia de conducător alunei Arhiepiscopii!? Până şi in mediul laic un ministru urmărit deDNA este eliberat din funcţie până la limpezirea situaţiei! Să neinţelegem: Biserica are o ofertă generoasă de modele din trecut saudin prezent, dar acestea riscă să fie eclipsate de mizeriile pecare le ascunde incă sub preş.
Modelul exemplar al creştinuluieste, in general, monahul, care, pe măsură ce ajunge la o "viaţăimbunătăţită", este recunoscut ca atare, un demn urmaş al modeluluiperfect - Iisus Hristos. Eventual, după moarte, in urma unei atentecercetări, este canonizat. Zilele trecute, a plecat dintre noiextraordinarul duhovnic care a fost Pr. TeofilPărăian (vezi foto) - iată un model fericit de echilibru, decreştinism asumat nefanatic, deplin ancorat in cultura timpului,fără a fi abandonat nicidecum exigenţele propriei credinţe.Paradoxal, dar in totală congruenţă cu tradiţia, acei câţiva mariduhovnici (recunoscuţi adesea drept lideri informali) care maitrăiesc incă au o perspectivă destul de aspră cu privire la viaţaactuală a Bisericii condusă de Sf. Sinod alcătuit din ierarhi(liderii formali). Lucru firesc, căci aşa s-a petrecut intotdeaunain istoria creştinismului - marii spirituali au fostnonconformişti, s-au lăsat imbrăţişaţi de stilul profetic. Nu puteminsă ignora faptul că şi aceste modele sunt uneori depăşite.Aderenţa la realitatea inconjurătoare le este adesea perturbată debruiaje provenite fie prin "binevoitori" fanatizaţi care iiparazitează, fie prin limitele proprii care produc pur şi simplu odefectuasă adecvare la lumea in care trăim astăzi. Isteria recentălegată de paşapoartele biometrice este doar un ultim exemplu. Oriceautoritate (spirituală) işi păstrează statura numai cu condiţiaaşezării intre limitele competenţei proprii şi nu intre celeimproprii. Cu alte cuvinte voi apela la un mare duhovnic pentru aafla ceva in plus despre viaţa duhovnicească/spirituală şi nudespre ultima versiune de Windows sau despre gripaporcină...
Schimbând ceea ce este deschimbat, ne vom explica astfel ceea ce se petrece şi in altespaţii: dacă masa critică a liderilor informali ajunge să devinătotuna cu cea a liderilor formali, iar aceştia sunt periculosdefazaţi faţă de istoria contemporană vie, entitatea de credinţăeste pasibilă de grave derive - a se vedea ceea ce se petrece inultimii ani cu ingrijorător de multe grupări care aparţinislamului. Din fericire, creştinimul şi-a rezolvat, in general,această boală a adolescenţei spirituale, dar, in special inortodoxie, care din motive istorice a stat departe de uneleincercări ale modernismului, mai există tentative.
In fine, să ne amintim de un altmare dispărut al acestor zile, Claude Lévi-Strauss, consideratpărintele antropologiei. Iată ce spunea, cu melancolie, acestvenerabil maestru (care in câteva săptămâni ar fi implinit 101ani!) intr-unul dintre ultimele interviuri: "Ne indreptăm către ocivilizaţie la scară mondială. Trăim intr-o lume căreia nu ii maiaparţin. Cea pe care am cunoscut-o, cea pe care am iubit-o, avea1,5 miliarde de locuitori. Lumea de acum are 6 miliarde de fiinţe.Nu mai este a mea". Cu siguranţă, această altfel de lume este incăutarea modelelor spirituale vii care să o reprezinte cu adevărat.Fără a-şi trăda valorile şi tradiţia, creştinismul (dar şicelelalte mari religii, deopotrivă) va putea aduce valenţeproaspete numai in măsura in care va şti să se repoziţionezeinteligent in raport cu provocările lumii de azi şi de mâine. Poatecă timpul noilor modele fondatoare va fi inlocuit preponderent detimpul modelelor coagulante - iată o temă asupra căreia vom maimedita aici. Vectorii şi paradigmele omenirii globalizate aşteaptăsă fie descoperite.
La limita luminoasă, aceştivectori şi paradigme există deja, in aşteptarea vizionarilor careni le vor impărtăşi. De aceea, aş putea rezuma incheind,deocamdată, tot cu o intrebare: unde ne suntvizionarii?
MARIUS VASILEANU(n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenta infilosofie (Universitatea Bucuresti) si un master in antropologiaspatiului sacru (Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Estedoctorand al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu otema interdisciplinara in care continua studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor deistorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut obogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, revisteculturale si cu profil spiritual -, producator si realizator deemisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziunicentrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' siredactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulteriora fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonanddepartamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmentesemneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' alziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor laUniversitatea Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
