Sanda Tomescu Baciu a înfiinţat şi dezvoltat secţia de limbă şi literatură norvegiană (1991), Biblioteca de Studii Nordice (1997) şi Departamentul de limbi şi literaturi scandinave (2001) la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. În anul 2003 i s-a decernat Ordinul Norvegian Regal de Merit în grad de Cavaler, clasa I. A fost aleasă membru în International Ibsen Committee în două legislaturi consecutive. Este autoarea a mai multor articole şi traduceri din literatura norvegiană şi scandinavă, a unui manual de învăţare a limbii norvegiene. În prezent este director al Departamentului de limbi şi literaturi scandinave şi conducător de doctorat.
- Stimată doamnă Sanda Tomescu Baciu, de curând aţi tradus pentru Editura Univers romanul „Vizionare”, al scriitorului norvegian Lars Saabye Christensen, care a venit la Cluj şi la Bucureşti pentru lansarea traducerii. În calitatea dvs. de bună cunoscătoare a literaturii norvegiene, ne puteţi spune ce înseamnă acest roman?
- Aş începe de la titlul romanului, Vizionare (2009), un titlu simbolic pentru acţiunea şi timpul în care este ancorat acesta, într-o epocă media, a imaginii, a proiecţiei de orice fel, la graniţa dintre aparenţă şi realitate, marcată de deruta creată de jocul neobosit dintre ceea ce este şi ceea ce pare a fi. „Vizionare” este prin urmare un roman despre realitate şi film, despre imaginarul uman şi despre întrebările pe care le ridică acesta pe fondul unei misterioase poveşti a unui cuplu aflat în impas. Misterul acestui roman aminteşte oarecum de romanul poliţist, însă „Vizionare” nu poate fi inclus în genul policier, fiind şi un roman cu final deschis.
Autorul romanului, Lars Saabye Christensen a devenit un clasic al literaturii norvegiene în urma succesului romanelor „Beatles” (1984) şi „Fraţi pe jumătate” (2001) pentru care a primit numeroase premii, printre care premiul pentru literatură al Consiliului Nordic. Lars Saabye Christensen este cunoscut publicului românesc prin traducerile promovate de Editura Univers de-a lungul anilor. Lars Saabye Christensen ne-a onorat cu prezenţa sa atît la lansarea romanului „Vizionare” în 2014, cât şi la lansarea romanului „Beatles” în 1996.
- Aţi tradus foarte mult. Între toate, există un autor sau o carte de suflet?
- Am tradus cîteva cărţi din literatura norvegiană în momentele de răgaz pe care le-am găsit între o serie evenimente academice şi extracurriculare în care mi-au fost alături studenţii şi colaboratorii. Am tradus literatură norvegiană în principal, dar am tradus şi un roman din suedeză.
Dacă există un autor sau o carte de suflet între traducerile făcute de mine? Cred că pot numi aici antologia „Nuvele norvegiene.ro” (Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005), deoarece am putut să mă apropii de mare parte din autorii mei preferaţi, selecţia scriitorilor aparţinîndu-mi: 11 autori, de la Knut Hamsun la Unni Lindell (1905-2005). Iar unii dintre scriitorii preferaţi au devenit temă de cercetare pentru studenţii mei doctoranzi: Lars Saabye Christensen, Jon Fosse, Jan Erik Vold şi mă bucur să văd că pot transmite celor mai tineri pasiunea pentru literatura norvegiană.
- Sunteţi directorul Departamentului de limbi si literaturi scandinave din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. Cum aţi înfiinţat această catedră şi ce înseamnă ea? - în mod sigur aţi mai povestit, dar o mai puteţi face pentru cititorii Ziarului de duminică?
- Îmi face mereu plăcere să vorbesc despre întâmplarea, temerară în 1991, de a înfiinţa o secţie de limbă şi literatură norvegiană în sistemul academic românesc. Nefiind sigură că o astfel de secţie ar atrage suficienţi studenţi pentru a fi sustenabilă, am predat mai bine de un an limba norvegiană benevol în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, universitatea care îmi oferise posibilitatea de a pleca la studii în Norvegia. Iar dacă am avut şansa de obţine o licenţă în limba norvegiană la o universitate norvegiană, am considerat firesc să ofer oricărui student interesat posibilitatea de a studia această limbă nordică aici în ţară. Numărul studenţilor a crescut şi în prezent sunt peste 120 de studenţi care urmează programul de licenţă la UBB. În medie 10% din numărul total al studenţilor beneficiază de burse în Norvegia. Aşa a luat fiinţă primul program acreditat de limbă şi literatură norvegiană, nivel licenţă, din România. Privind înapoi îmi pare o poveste de succes în sistemul academic românesc datorită sprijinului universităţii şi al unor instituţii norvegiene.
- Cine sunt studenţii dumneavoastră? Dar colegii profesori?
- Sunt studenţi de pe tot cuprinsul ţării deoarece este singurul program de acest fel din România. Timp de peste două decenii am construit împreună cu studenţii şi colaboratorii mei o specializare solidă şi un colectiv tânăr de cadre didactice. Toţi colegii mei de departament mi-au fost studenţi, iar ei vor asigura continuitatea acestui program.
- Ce perspective au absolvenţii de limba si literatura norvegiană? Încotro se îndreaptă?
- Competenţele absolvenţilor vizează domeniul traducerilor, al serviciilor sau învăţământul. În ultimii ani absolvenţii, chiar şi studenţii noştri, au tot mai mare căutare în sfera serviciilor (call centers) în toată ţara. Mulţi dintre absolvenţi sunt traducători autorizaţi pe baza certificatului de traducător pe care îl obţin de la Ministerul Justiţiei. Unii dintre ei au devenit ziarişti, traducători, profesori în România sau chiar în Norvegia. Piaţa traducerilor literare din România ar mai putea atrage un număr mare dintre absolvenţii noştri cu înclinaţii literare. În sfârşit o parte dintre absolvenţi continuă studiile de masterat şi se orientează spre studii doctorale în domeniu.
- Ce socotiţi mai fascinant la cultura norvegiană – miturile, literatura, muzica, disciplina? Cândva spuneaţi că nimic nu se compară cu poemul Peer Gynt. V-a influenţat în alegerile dumneavoastră?
- Vă mulţumesc pentru întrebarea acesta care este în acelaşi timp dificilă şi foarte generoasă. Aş răspunde că mă fascinează tot, şi mit şi literatură şi muzică, acel ceva „norvegian” ce se regăseşte în toate acestea şi în fiecare, separat. Un exemplu fascinant este poemul dramatic „Peer Gynt” (1857) despre care Ibsen spunea că poate fi înţeles doar de cel ce cunoaşte în profunzime natura şi cultura populară norvegiană. Din acest punct de vedere „Peer Gynt” este cea mai norvegiană operă dintre toate operele literare norvegiene. „Peer Gynt” însă este mereu actual. Poemul dramatic vizează şi eternul uman, esenţa eternă a umanităţii, avându-l pe Peer drept model exemplar de umanitate în căutarea febrilă a sinelui, aflat într-un proces de individuaţie.
- Există diferenţe mari între mitologia nordică şi cea specific norvegiană? Vă întreb pentru că aţi susţinut o lucrare de doctorat pe această temă.
- Mitologia nordică m-a fascinat prin prezenţa ei constantă în literatura nordică. Din acest motiv m-am ocupat de miturile nordice reluate de beletristica norvegiană, cu accent pe creaţia ibseniană.
Spaţiul scandinav, în ciuda diferenţierilor apărute în cursul istoriei, formează o unitate lingvistică şi culturală, cu specific diferit faţă de zona germanică sau anglo-saxonă. Diferenţierile lingvistice, dar şi cultural-istorice apărute înainte şi în timpul perioadei vikinge au creat premisele formării a trei entităţi statale, Danemarca, Norvegia şi Suedia în Scandinavia, care s-au îndepărtat ulterior, sub aspect lingvistic, de Islanda care fusese colonizată în secolul al X-lea de vikingii norvegieni.
Edda veche sau Edda poetică este singura lucrare existentă în care se regăsesc miturile nordice şi germanice care încă mai circulau în secolul al XIII-lea, când au fost culese de călugării islandezi.
Conţinutul acestor mituri se regăseşte şi într-o altă lucrare, Edda nouă sau Edda în proză, o Ars Poetica a învăţatului islandez Snorre Sturlason (1179-1241) prin care acesta recuperează şi reabilitează mitologia nordică pe cale de dispariţie după pătrunderea creştinismului în Scandinavia.
Mitologia şi eposul nordic constituie prin urmare un filon vital unitar pentru spaţiul nordic, regăsindu-se în literatura populară, dar şi în literatura modernă a Nordului. Poemele eddice şi tradiţia epică saga au, de asemenea, o valoare inestimabilă pentru patrimoniul cultural universal. Jorge Luis Borges a fost profund preocupat de Islanda (Islandia) şi mitologia nordică care l-au inspirat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
