Distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze in anul 2004, romanul lui Bernard du Boucheron se dezvolta la limita dintre adevarul istoric si imaginatie. In epoca premergatoare Evului Mediu, un popor mic, provenind din Europa, se stabileste "la nord de lume", intr-o singuratate inghetata, unde incearca sa supravietuiasca. Dupa mai multe secole, in care nu se mai stie nimic despre aceasta comunitate, la sfarsitul veacului al XIV-lea, un echipaj pleaca in cautarea ei pe vasul Sarpele Nordului. Montanus, seful expeditiei, si toti cei care-l insotesc descopera ca acei oameni au devenit de o violenta inspaimantatoare. Considerat de academicianul Pierre-Jean Remy drept o "parabola deliranta", acest roman reprezinta pentru cronicarul literar al ziarului Le Monde "o reflectie foarte actuala despre dezastrele pe care le determina ingerintele straine si socul cultural".
Bernard du Boucheron s-a nascut in 1928, iar Sarpele scurt este primul sau roman.
I.
El nu se prosterna.
Nici nu saruta inelul.
Uluit de maretia misiunii, primi fara o vorba cartile cu indrumari ale Cardinalului-Arhiepiscop.
Astfel:
"Catre iubitul nostru fiu, Abate de Joug-Dieu, legat a latere1, protonotar apostolic2, prefect apostolic adjunct, inchizitor ordinar si extraordinar, Noi, Johan Einar Sokkason, Eminentisim Cardinal-Arhiepiscop de Nidaros:
I. Ni s-a dat de Stire cum ca dreptcredinciosii din Noua Thule, din tinuturile de miazanoapte ale lumii, in absenta unui episcop in dioceza Gardar, lipsiti fiind de preoti in bisericile numeroase si infloritoare altadata, sunt in primejdie de a recadea in tenebrele necredintei. Din cauza frigului neobisnuit care domneste de cativa ani, corabiile, care acostau pana atunci in numar mare, aprovizionandu-i cu toate cele trebuincioase din porturile Noastre, nu mai ajung la tarmurile lor, impresurate fiind de gheturile marii. Necesarul de care sunt lipsiti in ceea ce priveste nevoile trupului este alcatuit din grau, ulei, vin, malt, radacini si alte ierburi tamaduitoare, stofe de Frisa pentru glugi, toporisti cu tais simplu si dublu, cutite, lopeti pentru turba, roti si fuse, lanturi, funii pentru barci si streanguri, lemn de lucru si marinaresc; se vad obligati a manca scarbavnice carnuri de foca si morsa si au ajuns a-si pierde iscusinta de a fauri corabii, trebuincioase pentru a se salva din starea de salbaticie in care ii adanceste izolarea; urmarea acestei izolari este neputinta de a iesi la liman, cerc vicios in care ochiul credintei recunoaste facatura Celui Viclean; iar in ceea ce priveste sufletul, cu mult mai pretios decat nevolnicul trup, intreruperea navigatiei ii impiedica a primi grijirile trimisilor Domnului, care sunt si ai Nostri: de cincizeci de ani, nici un episcop nu s-a mai statornicit pe acele meleaguri marginase; in absenta unui episcop, nici un alt preot n-a mai putut fi uns; lipsind calatoriile pe mare, nici un preot investit de Noi n-a mai poposit prin acele tinuturi. Ni se sopteste ca, printre cei cativa preoti supravietuitori, unsi din vremea ultimilor episcopi, unii s-au facut vinovati de nelegiuirea razvratirii si mai degraba se slujesc de farmece si incantatii decat de rugaciuni; ca, dupa pilda acelor preoti rataciti, numerosi sunt dreptcredinciosii care s-au lepadat de legamantul botezului si practica, in sunet de tobe, arta tenebroasa a magiei, nutrind nadejdea ca, lasand la o parte salvarea sufletului, vor obtine de la Cel Viclean cele trebuincioase salvarii trupului, fie prin topirea gheturilor, care ar ingadui din nou trecerea corabiilor, fie prin inmultirea animalelor marine, a caror vanatoare le-ar fi inlesnita de acesta. Sa dea Domnul ca mai bine sa-si dea cu totii obstescul sfarsit in gratia divina, pentru a ajunge la dreapta Tatalui, decat sa supravietuiasca astfel, in greseala, ceea ce ii sorteste, dupa ce vor fi parasit ramasitele muritoare, chinurilor vesnice ale infernului. Marturii din Islanda, ajunse la urechile sfintilor Nostri inaintasi, ne fac sa credem ca acesti dreptcredinciosi rataciti se dedau sodomiei si isi schimba intre ei femeile; ca tatal isi imparte asternutul cu fiica, mama cu fiul, fratele cu sora si ca, departe de a infiera descendenta monstruoasa iesita din apropierile nelegiuite, ei dau intaietate acestora in fata celei pe care le-o dadea Domnul din legaturile pe care le-ar binecuvanta Biserica, de-ar mai fi inca in stare sa o faca. Se spune chiar ca, in iernile de foamete, s-a intamplat sa-si devoreze mortii in loc de a-i incredinta taranei crestinesti.
II. La Indrumarea ce Ne-a fost facuta de Consiliul de canonici al Ordinului Joug-Dieu, precum si de prelatul adjunct Bjorn Ivar Ivarsson, Noi v-am ales, tinand seama atat de meritele, cat si de faptuirile voastre, pentru a merge la marginile lumii si a cerceta asupra starii norodului dreptcredincios, impartasind alinarea cuvantului, fara a uita, la nevoie, indreptarea prin foc si sabie, si a ne da seama, de-ndata ce va veti intoarce, de ceea ce veti fi vazut si implinit intr-ale spiritului. De Ne vor fi placute auzului si multumitoare cele povestite, Noua, precum si Majestatii Sale Regelui, sa va intoarceti acolo ca episcop, ingrijind de dioceza Gardar. Meritele voastre Ni s-au parut numeroase si stralucite. Sunteti doctor in Teologie al Consiliului de Canonici din Lund; exorcist cu diploma al Universitatii Uppsala, consacrat chiar de Noi si de dioceza Noastra; iscusit in cercetarea si nimicirea ereziei, vrajitoriei si necredintei, asa cum marturisesc lucrarile voastre impotriva maurilor si jidovilor, precum si rugurile din Spania, Portugalia si din toate partile sudice unde ati fost inalt trimis al Ordinului Saint-Dominique catre Ordinul Joug-Dieu, care v-a insarcinat intru aceasta savarsire; milostivenia voastra nu se opreste la grijirea sufletelor ratacite, desprinzandu-le de trupurile ce pacatuiesc prin adapostirea lor. Voind mai mult decat a flutura spada razbunatoare, stiti s-o impreunati cu blandetea si impacarea, atat pentru a converti ereticii si necredinciosii, cat si pentru a protegui victimele, rostuind locasuri caritabile unde sa-si gaseasca ocrotire vadanele si copiii oropsiti si chiar orfanii acelora a caror staruinta in necredinta i-a impins la pieire prin mijlocirea voastra. Ati intemeiat in dioceza Noastra si tineti pe cheltuiala voastra, din dijma, inainte de a o imparti cu Noi (lucru pentru care prea putin va invinuim), o leprozerie de care va ingrijiti, fara a va teme de a va molipsi prin sarutul dat leprosului, sarut menit a alunga din invelisul carnal pacatele vinovate de nenorocirea lui; ati mers pana la a desfiinta, fara a tine seama de murmurele poporului, la iesirile printre oameni ale acestor nefericiti, folosinta moristilor, dupa ce voi insiva ati colindat strazile orasului Nostru, Nidaros, cu acest instrument si invesmantat intr-un lintoliu. Astfel, Ne-am atintit privirile spre un om de actiune, dar si de doctrina, daruit cu mila, dar si cu neinduplecare.
Privitor la faptuirile voastre, e stiut ca ati avut o misie la Roma unde, vreme de multi ani, ati stat pe langa Sfintii Parinti Grigorie si Urban, pe care i-ati slujit; ati trait in palatul lui d'Ascoigne-Mazzini, in preajma domnului conte d'Ascoigne, gentilom frantuz, pe langa care, in afara de graiul acestor noroade indepartate, ati invatat sa le cunoasteti si moravurile, care, Ni s-a spus, imbina curtenia foarte rafinata cu josnicia celei mai respingatoare mizerii, mergand pana intr-acolo incat nu se scarbesc sa se apropie de femeile lor nici in zilele in care acestea au tulburarile lor firesti sau ei insisi sunt napaditi de paduchi capatati de prin case rau famate, despre care se stie ca la Roma sunt in mare numar. Cunoscand aceste obiceiuri frantuzesti, ati deprins a manca alte lucruri decat zeama de orz si heringii sarati, obisnuiti enoriasilor Nostri; iar privitor la spirit, in afara de manuscrisele pioase ale arhivelor Vaticanului si de cele pe care le-ati putut studia in Scoala de Catehism din Ravenna, domnul conte d'Ascoigne v-a mijlocit cunoasterea marilor antici, greci, latini si arabi, caci in frantuzeste nu exista lucrari demne a fi citite de un crestin. Pe deasupra, chiar daca graiul ar fi potrivit, putem pune pe seama temperamentului frantujilor acea impreunare de dogmatism in retorica cu usurinta in judecata, ceea ce, Ni s-a spus, le insemneaza destinul. In casa domnului conte d'Ascoigne traia si un anume amiral venetian, mai putin inclinat spre cele bisericesti decat spre contemplarea cerului (caci cele doua se opun, in ciuda aparentelor) si intelegerea mecanicii acestuia. Prin mijlocirea lui, fiind deja deprins cu peregrinarile pe mare, ati invatat arta navigatiei. Tocmai acest fapt, adaugat la meritele si virtutile voastre, a fost hotarator in alegerea Noastra. Caci stiinta care ne ingaduie sa ajungem la marginile de miazanoapte ale lumii din care se trag parintii strabunilor nostri s-a pierdut in ceata pe care avea misia de a o razbate.
III. Si acum, pentru toate aceste temeiuri si altele asemenea, care vor fi aratate, de vom crede de cuviinta, dupa intoarcerea voastra, Noi va poruncim cele ce urmeaza:
Prin folosinta a douasprezece mii de arginti, pe care ii vom numara din vistieria Noastra canonica sau, prin bunavointa Noastra, din partea de dijma ce Ni se cuvine, veti porunci sa se faca, dupa maiestria inaintasilor nostri, o corabie care sa traverseze fara piedici marele ocean nordic, dincolo de insulele Shetland, de Orcadele septentrionale si de Islanda, ajungand la Noua Thule. Aceasta corabie va trebui sa infrunte insulele de gheata care, dupa marturiile pe care le avem din Islanda si din altele demne de incredere, plutesc pe acele intinderi de apa; muntii de gheata lunecatori, campurile de gheata care le incing din nord inspre sud vreme de trei sau chiar patru anotimpuri; astfel incat, de va fi sa fie prinsa in gheturi, corabia imobilizata sa va poata folosi drept adapost, asijderea si echipajului vostru, pana la dezghetul adus de primavara.
Va veti sfatui cu cei mai straluciti mesteri in faurirea corabiilor, pe care ii puteti gasi in Bergen, Stralsund, Bremen sau Lubeck, veghind ca deprinderea pe care o au de la corabiile greoaie, de incarcatura, sa nu-i impiedice sa tina seama de intelepciunea stramosilor nostri, care isi cautau scaparea mai degraba in viteza decat in marimea corabiilor; la fel, veghind ca Inaltul Consiliu hanseatic sa nu se simta lezat de o intreprindere de care s-a lepadat de multa vreme; Noi I-am cerut Sfantului Parinte s-o puna in garda pe Majestatea Sa Imperiala, a carei autoritate universala n-ar ingadui Hansei sa intervina in vreun fel, oricare ar fi temeiul, impiedicand ajutoarele pe care milostivenia ne cere sa le dam acelor dreptcredinciosi indepartati, mai ales ca ar putea fi prilej de comert. Veti incredinta faurirea corabiei, la povata unui mester, celui mai vestit maistru-dulgher din orasul Nostru, Nidaros, sau, de nu, din Bergen, dar va veti pazi sa chemati pentru aceasta un neamt, fie el din Hamburg, Bremen, Lubeck sau Rostock. Va interzicem acest lucru din trei pricini. Prima ar fi aceea ca nemtii comanda cu brutalitate, precum isi comanda ostenii, si, in afara de faptul ca acest fel de a se purta cu greu s-ar potrivi cu menirea sacra a misiunii noastre, ar putea irita pe mestesugarii-dulgheri, care nu sunt ostasi, ci meseriasi, si ar dauna astfel calitatii lucrarii lor. In al doilea rand, de s-ar intampla sa se scufunde corabia la lansare, sa se duca la fund sau sa se franga din cauza proastei constructii, Ne-ar fi cu neputinta sa ducem la streang un mester neamt, tinand seama de limitele jurisdictiei Noastre privind Hansa; in sfarsit si in al treilea rand, mestesugul fauririi corabiilor practicat de strabunii nostri, pierdut de atunci si pe care va cerem staruitor sa-l regasiti, se caracteriza prin rafinamentul imbinarilor, si nu prin forta ciocanelor si a cuielor; prin usurinta, si nu prin greutate; astfel incat corabiile incalecau valurile in loc sa se afunde in ele; si, dupa cum credem, datorita invataturii, constructorul va fi destul de priceput in arta sa pentru a reinvia, sub supravegherea voastra, iscusinta parintilor nostri, iar nazurile cele mai grosolane ale dulgherului se vor sforta in a se dezbara de conceptiile si gesturile brutale invatate pe santierele nemtesti. Corabia va fi suficient de mare pentru a imbarca, in afara de voi insiva si de o sluga, un capitan si carmaciul sau, opt oameni la babord si opt la tribord, asezati pe lazile cu lucruri si alimente, aprovizionandu-va pentru a implini nevoia a doua luni de navigatie. De veti fi prins de gheturi intr-un loc atat de indepartat de uscat incat va trebui sa iernati acolo, Noi va incredintam milei divine si indemanarii voastre de vanator, care, impreuna, va vor tine in viata. Va veti incumeta la acest neprevazut, gandindu-va ca este din cale-afara de primejdios sa supraincarcati corabia, a carei viteza trebuie sa duca la izbanda acestei intreprinderi. Veti urca la bord si lucrurile harazite noroadelor de dreptcredinciosi care va vor primi, pentru a le usura suferintele; veti face inventarul, cantarind nevoile pe care mila voastra si a Noastra le are de implinit. Aceasta milostenie nu va merge totusi pana la a le face daruri, de teama a nu le starni slabiciunile, ajungand sa creada ca nevoile si suferintele pot sa le aduca chiar ele alinarea. Faptele bune trebuie cumpanite si, cum Ne temem ca reintoarcerea la credinta si cainta nu va fi insemnata, veti avea grija sa nu le inmanati marfurile decat in schimbul altora, pe care le vor putea da ei insisi: blanuri de urs si vulpe, fildes de morsa si de narval, ambra extrasa din pantecele balenelor, angelica pentru prepararea dulciurilor si tamaduirea betesugurilor Noastre si pentru altele asemenea.
De-ndata ce va veti intoarce, veti pune aceste lucruri in magaziile Noastre, inapoind in acest fel cele douasprezece mii de arginti pe care Noi vi le-am dat, scazand o parte dupa placul Nostru, pentru a o lasa ca beneficiu in folosul asezamintelor voastre religioase sau caritabile.
Planul si velatura corabiei vor ingadui, fara a tine seama de rame, sa pluteasca mai repede decat cele mai iuti corabii ale Hansei, chiar si impotriva vantului, asa cum navigau stramosii nostri. De s-ar intampla sa va atace vreo corabie a Hansei, fie ea de comert sau de razboi, va veti impotrivi in numele lui Dumnezeu, fara mila pentru viata atacatorilor, deoarece faptul ca veti salva credinta este mai insemnat decat negustoria. Va trebui, asadar, ca toti oamenii de la bord sa fie inarmati si aparati de scuturi rotunde, ca pe vremuri.
Pentru a ajunge la Gardar, in sud-vestul Thulei, veti urma intocmai preceptele stramosilor nostri, de multa vreme cazute in uitare, pe care le vom aminti in cele ce urmeaza. Dat fiind ca Bergen se supune Hansei, nu veti pleca de acolo, de teama de a nu le starni invidia si a-i atata la nimicirea corabiei voastre. Nu veti pleca nici din orasul Nostru, Nidaros, care colcaie de spionii Hansei si se afla asezat prea la miazanoapte pentru a putea ridica ancora in siguranta. Veti intinde panzele la Kirkesund, in cotitura aparata de insula Hvitso, unde veti fi trimis in secret pe mare proviziile pomenite in cartile cu indrumari. De acolo, veti tine cap spre Apus, in asa fel incat Steaua Polara sa fie mereu la 180 de diametre lunare deasupra orizontului. De cerul va fi prea luminos pentru a o vedea, cum Ni s-a spus ca se intampla dupa echinoctiul de primavara, veti folosi Tablele lui Oddi, maestru al astrilor, pe care le intrebuintau si strabunii nostri pentru a stabili inaltimea Soarelui la pranz, cand te afli pe drumul Islandei. Inginerul italian care Ne povatuieste la aceste lucrari ale Noastre Ne incredinteaza ca intre echinoctiul si solstitiul de vara (Ne rugam Domnului sa nu aveti prilejul de a-l prinde), intre solstitiul de vara si echinoctiul de toamna trebuie sa procedati astfel incat inaltimea Soarelui la pranz sa creasca o data cu inaintarea primaverii pana la 102 de diametre la solstitiu; si viceversa (Doamne fereste!), de la solstitiu la echinoctiu. Inginerul italian care a dictat el insusi aceste cuvinte secretarului Nostru, un calugar simplu si discret al Ordinului Saint-Andre, va indica sa porunciti sa se faca pe masura voastra o rigla din lemn de nuc, foarte dreapta, pe care tamplarul sa cresteze din 12 in 12 numerele de diametre lunare sau solare - sunt aceleasi - cu care veti putea masura aceste inaltimi, tinand rigla la nivelul bratului. De s-ar pierde sau s-ar frange aceasta rigla, sa stiti ca, intinzand bratul drept si mana cu degetele desfacute, distanta pe care o veti vedea intre varful degetului mare si varful degetului mic este egala cu 30 de diametre lunare sau solare sau cu a sasea parte a unui cvadrant masurat de la orizont pana la zenit deasupra capului vostru; inginerul spune toate acestea fara a va cunoaste, inchipuindu-si ca sunteti armonios cladit la trup. Daca Soarele va fi prea sus, va veti indrepta corabia spre miazanoapte; daca va fi prea jos, spre miazazi; si invers, pentru Steaua Polara. Veti ocoli Insulele Shetland pe la miazanoapte, astfel incat abia sa le zariti pe timp senin, la babord; apoi veti trece la miazazi de Islanda, astfel incat marea sa para ca atinge doua treimi din ghetarul Vatnajokull; apoi, fara a scapa din ochi Steaua Polara pe timp de noapte si Soarele pe timp de zi, veti tine drumul spre Noua Thule; veti sti ca sunteti aproape de tinta atunci cand, cuprins fiind de frig, veti vedea pasari pe cer si balene in mare. Veti tine drumul de-a lungul coastei, lasand gheturile la babord, pana veti da, ocolind un promontoriu pe care se inalta munti, de biserica Noastra din Gardar, ascunsa intr-un fiord. Acolo veti ingenunchea, multumind lui Dumnezeu, si veti binecuvanta fiordul, numindu-l dupa Sfantul zilei in care veti ajunge.
Dupa ce veti fi ajuns cu bine, va veti prezenta si face cunoscut ca atare, adica trimis al Nostru, legat papal, prelat adjunct, inchizitor ordinar si extraordinar in fata popoarelor crestine pe care le veti intalni prin partea locului.
Veti face inventarul bisericilor si al lucrurilor acestora, vesminte sacerdotale, obiecte de cult, obiecte de pret, din aur, argint, perle, sidef, chihlimbar, precum si al celor mai umile dintre aceste obiecte, fara a uita nici posesiunile in lacasuri pentru oficierea slujbelor, dar nici acareturile, cai, boi, oi, porci si caini; veti mentiona daca s-a mentinut sau a reaparut cumva, in ciuda invatamintelor Sfintei Biserici, clasa injositoare a sclavilor. Veti face socoteala fermelor, a locuitorilor, a animalelor acestora, a sclavilor, precum si a suprafetelor de pasunat si de terenuri cultivabile, daca exista; rezervele de fan, peste si carne uscata, baloturi de lana, blanuri, tesaturi si vesminte. Veti numara, in fiece fiord, vasele in stare sa traverseze oceanul, daca mai exista, desi inima Noastra se strange la gandul ca nu le veti mai gasi; veti numara luntrile si barcile de pescuit, navoadele si unditele de prins peste si plasele pentru pasari; toate acestea, pentru a stabili dijma acolo unde exista asemenea bogatii si a imparti ca danii acolo unde acestea nu exista. In acest scop, veti avea cele douasprezece mii de arginti pe care vi le-am numarat, avand grija sa primiti si iscalitura pentru cele daruite.
Si, mai ales, veti intocmi o dare de seama asupra poporului crestin, privitor la numar si la zelul intr-ale credintei, precum si regularitatea practicii canonice, incepand de la rugaciunile publice pana la Sarbatoarea Tuturor Sfintilor si de Craciun; va trebui sa va aplecati cu mare atentie asupra starii moravurilor. Veti urmari daca femeile sunt credincioase sotilor si daca barbatii respecta limitele obisnuite de dezmat sau daca, dimpotriva, nemultumiti de a se destrabala doar cu sotiile si fiicele vecinilor, o fac si cu propriile fiice sau mame, dedandu-se, in timpul iernii, chiar sodomiei. Veti tine seama totusi ca sangele clocotitor pe care l-au mostenit de la stramosii nostri comuni nu poate fi infierat decat cu mila, atunci cand isi cauta scaparea din izolarea noptii hiperboreene: virtutea este o stare care tine de anotimp. Fara a va multumi doar cu cercetarea moravurilor si a obiceiurilor zilnice, modestia sau fastul vesmintelor, purtarea stapanului cu sluga si viceversa, curatenia caselor, dorinta de a munci, singura garantie a bunastarii si darilor.
Veti fi la fel de nemilos in impartirea pedepselor pe cat de marinimos va veti arata in recunoasterea virtutilor. Veti alunga erezia, renegarea, necredinta, parasirea practicilor bisericesti, juramintele strambe, lacomia, dezmatul si sodomia cu o severitate care va trece drept ferocitate, fiind, de fapt, inspirata de iubirea pastorului pentru turma sa. Veti intocmi, dupa bunul vostru plac, o lista, pe care sunteti obligat sa ne-o inmanati de-ndata ce va veti intoarce, cu pacatele despre care credeti ca merita pedeapsa cu moartea, neuitand sa treceti si modul de a o face, lasand deoparte mila de a prescrie pedepse prea blande. Veti alege pentru fiecare pacat intre foc, roata, menghina de strans capul, supliciul sfartecarii, spanzurarea inceata, atarnarea de picioare sau de partile animalice (pentru barbati, dat fiind ca la femei constitutia face acest lucru imposibil), cufundarea in ulei fierbinte si strivirea cu pietre, cum faceau stramosii nostri inainte de venirea lui Hristos pentru a-i invata marea Sa mila; aceste suplicii pagane vor pedepsi mai ales intoarcerea la paganism. Veti lasa deoparte, fiind prea rapide si oarecum nepotrivite, otrava, care se potriveste politicienilor, spada, care face din criminal un gentilom, inecul, prin care, in clima respectiva, condamnatul moare de frig inainte de a simti cum se ineaca, palnia cu bere, caci betia amorteste durerea si este risipita o bautura rara.
Fragment din romanul cu acelasi titlu, in curs de aparitie la Editura Paralela 45. Traducere de Monica Busoiu
1. legatus a latere (lat.) - cardinal insarcinat de catre papa cu o misiune speciala, cel mai adesea temporara (n.t.).
2. protonotaire noir (in fr. in original) - categorie inferioara de protonotari apostolici, care nu aveau dreptul sa poarte roba violet (n.t.).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
