O sedere de cateva zile, acum cateva saptamani, la Budapesta mi-a prilejuit nu doar o incantare iesita din comun, ci si cugetari profunde pe tema relatiei dintre cele doua cuvinte ce dau titlul rubricii de fata. Incantarea venea - pentru cine cunoaste orasul, e inutil s-o mai spun - din infatisarea strazilor, a cladirilor, a copacilor, a Dunarii, a tramvaielor, a metroului, a magazinelor, a cafenelelor, a ..., a ..., din tot ceea ce alcatuieste personalitatea unuia dintre cele mai frumoase (surprinzator frumoase) locuri locuite pe care le-am vazut pana in ziua de azi. Printre nenumaratele edificii importante, impozante si cu adevarat imperiale din centrul Budapestei nu se regaseste, in chip ciudat, si unul care sa apartina Teatrului National. Sediul acestuia se afla relativ departe de caile principale si de zonele istorico-aglomerate ale orasului, intr-un cartier muncitoresc si intrucatva periferic. E o cladire noua (a fost terminata, mi se pare, prin 2001 sau 2002) si, cum se zice, foarte controversata. Controversa a insotit-o inca dinainte de a se intrupa efectiv, pentru ca piatra de temelie fusese initial asezata in cu totul alta parte, in mijlocul orasului; un scuar aratos, cu un pasaj subteran luminat "artistic" si folosit acum ca spatiu expozitional, marcheaza oarecum demonstrativ amplasamentul parasit, mi s-a relatat, din motive de propaganda. Mai exact, actualii guvernanti s-au certat cu fostii guvernanti (termenii actual si fost trebuie luati aici in acceptiunea lor pur denotativa, fara nicio legatura cu realitatea politica maghiara, pe care, de altfel, o cunosc prea putin) si, ca sa-si arate muschii, au abandonat, pur si simplu, constructia inceputa si au luat-o de la capat la cativa kilometri distanta. Acolo au inaltat un edificiu frapant si bizar, in care temele, motivele si stilurile arhitectonice se amesteca si se ciocnesc, atat in exterior, cat si in interior. Unii sunt absolut fermecati, altii, absolut indignati de aspectul lui. (Personal, ezit sa ma pronunt, pentru ca nu l-am studiat atat de constiincios incat sa ma lamuresc pe deplin; cat am "perceput" din el m-a cam derutat.) Asupra unui lucru, insa, toti interlocutorii au fost de acord fara rezerve. In clubul de la ultimul etaj - o incapere spatioasa, eleganta si primitoare, dotata cu bar, dar si cu calculator, imprimanta etc. -, salariatii teatrului si invitatii lor pot lua masa la preturi de doua sau trei ori mai mici decat la un restaurant de aceeasi clasa din targ. Bucataria nu are a face cu ideologia.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
