Cu alte cuvinte, acrediteaza in domeniul cultural cel putin, falsul binom conform caruia comercialul este egal cu lipsa aproape obligatorie de continut. Ca preocuparea, chiar cultul pentru forma in actul cultural nu sunt de fapt altceva decat forme de ispita ale superficialului. Asta pentru cei "avizati". Pentru cei care nu au nici macar habar ce inseamna cuvantul, lucrurile sunt - in aparenta doar - mult mai simple, pentru ca trebuie sa faca fata unui alt tip de consecinte ale nediferentierii dintre ambalaj si substanta.
Nu este neaparat necesar ca toti tinerii din lume sa fie dupa chipul si asemanarea intelectuala a celor din ansamblul cameral Raro si nici sa concretizeze prin ceva palpabil rodul ideilor si al modului lor de a vedea si intelege ceea ce ii inconjoara. Cu toate acestea, Canti drammatici - titlul albumului editat la casa germana de discuri Solo Musica - poate constitui o lectie importanta pentru cei ce traiesc mai mult sau mai putin alaturi de viata culturala.
Intr-o tinuta grafica impecabila din punctul de vedere al coerentei ideii (aspectul tehnic fiind de la sine inteles), albumul Canti drammatici instaleaza de la primul contact primatul atmosferei, al senzorialului. Un produs comercial, gandit in amanunt sa atraga si sa incite potentialul cumparator-ascultator catre o tema serioasa, grava poate, cu siguranta introspectiva si totusi fascinanta.
Privirea prin care cream inefabila si totusi atat de personala legatura cu natura, acea vedere in noi insine, in relatia cu divinul mistic si natural deopotriva, sunt ideile pe care ansamblul Raro, compus din Diana Ketler - pian, Alexandr Sitkovetsky - vioara, Razvan Popovici - viola si Bernard Naoki Hedenborg - violoncel le-au invesmantat in interpretarea a doua opusuri aparent diferite.
Cvartetului pentru vioara, viola, violoncel si pian de compozitorul lituanian Peteris Vasks cu care suntem contemporani, tinerii muzicieni i-au alaturat Cartetul cu pian in do minor op. 60 de Brahms, intr-o unitate ideatica a mesajului estetic, ce nu aduce nici o atingere stilului fiecarei lucrari. Pe langa caracteristile formulate pana acum de numerosi si prestigiosi critici din lumea larga, extrase din ele fiind cu discretie tiparite si pe una din copertile interioare ale albumului si care se regasesc cu prisosinta si pe acest CD, cred ca trebuie subliniata grija pentru conservarea si slujirea ideii de baza a produsului comercial final. Canti drammatici, numele dat de Peteris Vasks uneia din cele sase parti ale tulburatoarei sale lucrari, imprima, ca titlu dat intregului CD, alaturi de intreaga conceptie grafica si muzicala, ideea unei emergente a mesajului sonor. Cantarea acestor opusuri este intr-adevar pusa sub semnul dramaticului, dar de o factura subtila, cu final intr-o discreta cheie optimista. Acesti muzicieni nu canta doar note in mod stralucit, ci sustin si idei si asta in modul cel mai convingator. Respectand, subordonandu-se chiar legilor marketingului, cei patru muzicieni propun in acelasi timp, nestingheriti de zeul comertului, un mesaj cultural serios si atractiv.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
