Andreea Alina Mogoş
Realităţi sociale mediate
Reprezentări sociale ale românilor în presa franceză scrisă
Editura Limes
Lucrarea are la bază documentarea şi cercetarea pentru o teză de doctorat în cotutelă, realizată sub îndrumarea profesorilor universitari Traian Rotariu şi Jacques Guyot şi prezentată în 2009. Reluarea analizei la o distanţă de opt ani, spune autoarea, folosind acelaşi cadru metodologic, are o dublă miză: identificarea reprezentărilor mediatice actuale, compararea acestora cu reprezentările identificate anterior, dar şi revalidarea rezultatelor cercetării iniţiale. „Cred că meritul principal al lucrării îl reprezintă faptul că a abordat o temă de mare actualitate – încercarea de a descifra felul în care apar românii în reprezentările sociale ale francezilor, generate de imaginile vehiculate de presa scrisă – urmărind să realizeze o investigaţie originală asupra acestei problematici – scrie Vasile Sebastian Dâncu. (...) Autoarea dovedeşte o cunoaştere temeinică a domeniului abordat, foloseşte o vastă literatură de specialitate de prima mână, ceea ce nu este de mirare, având în vedere stagiile de pregătire din universităţile străine. În tot acest discurs, autoarea păstrează un echilibru în evaluarea diferitelor poziţii analizate, fie că e vorba de cele care vizează locul şi rolul mass media în societatea contemporană, fie de cele care se referă la reprezentările sociale. Această din urmă apreciere este una esenţială, întrucât un asemenea echilibru este greu de găsit sau de păstrat; tentaţiile de a valoriza, pozitiv sau negativ, fenomenele mediatice sunt nenumărate şi frecvent întâlnite, exacerbarea efectelor mass media fiind unul dintre cele mai dese clişee. (...) O altă capcană în care se cade uşor – şi pe care autoarea o evită cu eleganţă – este ideea că întreaga paletă de fenomene sociale este până la urmă o construcţie mediatică şi că oamenii acţionează esenţialmente condiţionaţi de „stimulii” primiţi pe calea acestor mijloace de comunicare. Fireşte că toţi acţionăm pe baza unor „credinţe” despre ceea ce se petrece în jurul nostru (cauzele fenomenelor ce ne înconjoară, intenţiile semenilor noştri etc.), credinţe pe care ni le formăm inclusiv prin expunere mediatică, dar, dincolo de acest palier, există o realitate socială care nu poate fi schimbată cu atâta lejeritate cum cred adepţii constructivismului. Prof. Univ. dr. Traian Rotariu, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca „Procedeul riguros şi imaginativ de analiză a discursurilor politice este o dovadă că ne aflăm în faţa unei cercetătoare mature, care a ajuns în faza de a crea noi piste de cercetare şi de modele euristice. Originalitatea autoarei un se rezumă la teorie, ci se întinde şi pe terenul metodologiei. Acolo unde teoría şi, în special, analiza discursului, au adus modele abstracte, care au uneori o consistenţă proprie, Andreea Alina Mogoş ne propune o metodologie foarte clară şi concepte operaţionale. Obsesia exhaustivităţii este vizibilă prin dimensiunea impresionantă a bibliografiei interdisciplinare, pe care o integrează în mod critic, şi prin calitatea selecţiei autorilor care au adus contribuţii esenţiale în domeniu. Sintetizând, ne aflăm în faţa unei munci de cercetare de importanţă excepţională pentru domeniul sociologiei, care a atins cel mai înalt nivel în cercetarea sociologică. Cred că o serie întreagă de piste deschise şi încă neexploatate vor constitui materia viitorului program de cercetare al autoarei.”
Peter Conradi
Supravieţuitorii
Monarhia începutului de secol XXI
Editura Corint
Traducere de Diana Mihaela Bălteanu. Cuvânt-înainte şi capitolul „Aproape un secol de dinastie” de Adrian Cioroianu: „Cartea lui Conradi mi se pare exemplară când îşi propune relevarea unui adevăr vechi precum lumea: şi monarhii sunt oameni, asemenea nouă, tuturor. Banalitatea acestui adevăr face pereche cu actualitatea lui. Există ţări – precum Franţa sau Statele Unite ale Americii – pentru care republicanismul, în politică, este singurul way of life imaginabil. Există altele – vezi Germania – în care republica nu ştirbeşte deloc respectul faţă de familiile nobiliare ale ţării. Din acest punct de vedere, Bulgaria vecină are de asemenea ceva de spus: regele Simeon al II-lea, chiar fără a fi monarh, este în ultimele decenii – prin ceea ce a făcut pe plan politic – unul dintre cele mai respectate personaje ale ţării sale, care rămâne republică. Există, în fine, state – precum Marea Britanie, Spania etc. – pentru cetăţenii cărora ideea despărţirii de monarhie provoacă adevărate coşmaruri; Belgia, de la care România secolului al XIX-lea a împrumutat foarte mult, este în aceeaşi familie de gândire: într-o ţară divizată politic după criterii de limbă şi de filiaţie etnică, regele Belgiei reprezintă principalul factor unificator.
Şi totuşi, dincolo de aceste roluri politice şi civice, toate aceste personaje şi toţi aceşti «supravieţuitori» ai cărţii lui Conradi nu fac rabat de la latura lor umană. Multe dintre deciziile lor, multe dintre actele lor glorioase sau inepte ţin de trăsăturile fundamentale ale fiinţei umane: putem greşi sau putem avea dreptate, indiferent dacă suntem regina/regele unei ţări cu ambiţii imperiale sau primarul ales odată la patru ani al unui sat obscur. Regii sau reginele, prinţii sau prinţesele au momentele lor de bucurie ori de tristeţe; au momentele lor de inspiraţie sau clipele lor de orbire. Căsătoriile lor nu au toate finaluri de poveste, ci uneori sunt autentice drame conjugale – ca şi în cazul oamenilor pe care ei, teoretic sau practic, îi conduc. Singura deosebire dintre un cap încoronat şi un om obişnuit ar fi că monarhul este cu mult mai expus şi, cel puţin în bilanţurile politice, păstrează pe umeri mai multă responsabilitate.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
