Sincer sa fiu, m-a impresionat disponibilitatea profesional-prieteneasca a lui Stelian Turlea de a gazdui doua numere la rand bibliografia emisiunii "Omul care aduce cartea", impreuna cu comentariile subsemnatului la anul literar 2004. Devenise o practica pe care mi-o ingaduiam, cu magnanima vanitate, la sfarsit de an, in raposatul supliment "Litere, arte, idei" al "Cotidianului". Si acum? Unde mai dai la un loc tot ce ai prezentat intr-un an la ProTV? m-a intrebat mesterul "ZD"-ului. Vreo 250 de titluri. Cu autori si editura, asta cam face 18.000 de semne, am scancit eu ipocrit, iar daca-mi mai vars pe foaie parte din otrava si placerile adunate intr-un an de lectura, asta va mai consuma inc-o data pe-atata.
OK. Cu toate ca mi-am dezvaluit in esenta preferintele pentru 2004 inca din nr. 6/18 dec. al "Suplimentului de cultura" si la rubrica Decembrie literar din "Idei in dialog" nr. 5, abia acum/aici simt ca-mi pot permite o abordare mai familiara, despovarata de uzante si prejudecati, asumand si mofturile, dar si riscurile meseriei.
Vidanjand cu osardie
Functionand ca prestator de servicii pentru organismul literar si, deci, in ultima instanta, ca un soi de vidanja, ca fosa septica, daca vreti, a literaturii, criticul comentator are inclusiv obligatia (sa-i zic: dreptul?) de a se descarca la randu-i, macar la sfarsit de an, de-a se purifica, a-si schimba filtrele s.a.m.d. Dupa ce ai inghitit o vreme toate splendorile, ispitele, abjectiile si dejectiile creatorilor, trebuie sa-ti impui ragazul unei sieste.
Scriu saptamanal din ianuarie 1990 si glosez o carte pe zi din 2000. Iar anul 2004 n-a fost deloc un an mai rau, mai putred sau mai hartuitor ca altii, doar ca mai coerent in ansamblu si mai dens in detalii. De unde, atunci, aceasta stare de sfarseala?
Ca niciodata, parca, toata lumea a fost de acord in presa literara si cu superlativele, si cu negarile, si cu cele ignorabile. Cum trei puncte fac un plan in spatiu, ii voi cita numaidecat la capitolul bilanturi pe Stefan Agopian, in "Catavencu", 1/682 din 11-17 ian. 2005 si 2/18-24 ian., pe Paul Cernat in "Observator cultural" 254-255/4-17 ian. crt., si pe Marius Chivu, in 22 nr. 775 din 11-17 ian., carora-i musai sa le adaugam ancheta din "Cultura" nr. 41 din 22 dec. 2004, cu 17 participanti, de la Mircea Martin, Mihai Zamfir, Alex Stefanescu, la Ioana Parvulescu si Caius Dobrescu, precum si optiunile lui Ion Simut din nr. 2/19-25 ian. crt. al "Romaniei literare".
Mai rar asa un an al consensului intru valori. Si atunci, repet, de unde amaraciunea? Din oboseala si deziluzie. Plus ceea ce as numi, pentru critica literara, professional harassnes, adica senzatia de a fi permanent agresat, pandit, umilit, hartuit si provocat de maniile delirante, ambitiile istericoase si fantasmele tot mai sulfuroase ale noii literaturi.
Cum am apucat sa le marturisesc la Laptaria lui Enache participantilor la lansarea cartii Petrecere cu mama, de Veronica A. Cara, joi 9 decembrie, in calitate de cititor m-am simtit la finele lui 2004 ca Lupul lui Cantemir din partea a doua a Istoriei ieroglifice (in realitate, Bogdan Hatmanul, cumnat al autorului, de vreme ce era sotul Ruxandei, fiica lui Constantin Cantemir). "Foamea in toate dzile muritori a fi ne invata si iaste o boala carea nedespartit tovaras tuturor partilor trupului si pururea se afla de fata", noteaza Cantemir. Aidoma foamea de lectura!
Ei bine, anul trecut a fost primul an de postceausism in care am ajuns sa citesc mai multa fictiune decat memorialistica. La capitolul memorii, jurnale, corespondenta, literatura confesiva, m-am lasat socat de Jurnalul Ioanei Em. Petrescu, m-am alintat cu Monica Lovinescu din 1994-1995, ca si cu Cersetorul de cafea Emil Brumaru, am vaslit din greu in bulboanele memoriilor lui Serban Radulescu-Zoner, m-au revoltat Nina Cassian si Sorin Toma si, desigur, peste toate, au fost doua regaluri - dar numai doua - Scrisorile de dragoste ale lui Leonid Dimov si O lume disparuta, volumul compus de Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir si Ion Manolescu (plus dublura sa documentara, Explorari in comunismul romanesc).
In rest, nici din Turnul de ivoriu al lui Petre Pandrea n-am prea extras, ca alte dati, trufandale, nici Autoportret-ul lui Octavian Paler "intr-o oglinda sparta" nu a adus dezvaluirile asteptate si abia daca un sfert din cele trei volume cu Pagini de jurnal de Petru Comarnescu m-au captivat realmente.
1934 si 2004
In schimb, dincoace, am inghitit un mal intreg de urat si miasme.
De foame, cum spuneam, Lupul cantemiresc "la un mal sa dusa si cu toata pofta tarna ca cum carne de carlanas ar fi inghitit, peste tot tare si de greu sa indesa. Ca din fire Lupul, ca si lacomul, acesta dar are, ca cand mult sa manance, pofteste, intai matele, apoi stomahul isi plineste. Carnea nemistuita la mata a o trimite poate, si apoi, oricand ii este voia, o boraste si afara o scoate".
Toata lumea a fost izbitor de acord ca marea inginerie editoriala a anului a constituit-o proiectul Polirom "Voteaza literatura tanara". Cred ca 2004 va ramane in Dictionarul cronologic al literaturii romane un an de rascruce (n-am zis crucial) precum 1934. Atunci, Arghezi cu Ochii Maicii Domnului, acum alte feminitati in rama lui Petru si Pavel de Mircea Daneliuc. Atunci, erotismul morbid si grotesc din Bagajul lui H. Bonciu, scandalizand larg in epoca. Acum, fantasmele gretos... gratioase si hipnoza spermei, in cutare pagini din Fisa de inregistrare a Ioanei Baetica. Atunci, la 1934, micile tribulatii sentimentale al doctorului Filimon din Arsenicul lui Sergiu Dan, astazi Cezar-Paul Badescu si Tineretile lui Daniel Abagiu. Atunci N.D. Cocea Pentr-un petec de negreata frisona lumea de sub centura. Acum ne chinuie (daca suferim de bibliomasochism!) Adrian Schiop, pe bune/pe invers, si Dragos Bucurenci, RealK. La 1934, sinuciderea fetei din Fapt divers, de Bogdan Amaru. Acum, spasmul perpetuu din prozele Claudiei Golea.
Atunci, pendularea generatiei lui Mircea Eliade intre bordel si biblioteca se incorpora inclusiv in arcanele Intoarcerii din rai si in demonismele din Lumina ce se stinge. Astazi, in contrabalans cu astfel de titluri, se inscriu Pupa russa lui Gheorghe Craciun si De ce iubim femeile de Mircea Cartarescu.
Ce era Neastamparul lui Octav Dessila in 1934, unde Serban Cioculescu numara "patru cincimi libertinaj" si ce va sa zica la lectura, de exmplu, oralitatea de gasca din Al patrulea element de Dan Taranu (unde visul comun nu-i compus decat dintr-o gargantuesca mictionare de pe bloc), betiile lamentabile si prabusirea generala din 69 de Ionut Chiva ori, si mai crunt, din tipologia flatulentelor si exhibitionismelor juvenile inregistrate de Sorin Stoica in Povestiri mici si mijlocii.
Si inca: la 1934 apareau Ioana lui Anton Holban si Intr-un camin de domnisoare de Anisoara Odeanu, pentru ca astazi sa ramai perplex citind Bagaul Ioanei Bradea. Ce va sa zica saizeci de ani de razboaie reci si paci fierbinti, revolutii culturale si revolutii sexuale, nu-i asa? Comparatii savuroase s-ar putea face, la nivel de sociomentalitati literare, intre Duminica orbului de Cezar Petrescu si Proorocii Ierusalimului de Radu Aldulescu. Sau tot pe axa 1934-2004, intre tipul de erotism din Jarul lui Rebreanu, Steaua robilor de Henriette Yvonne Stahl si - de ce nu - Iubita din Paris de Horia Furtuna, pe de-o parte. Iar de ceastalalta: fabulatia luxurianta si cruzimile picaresti din Evanghelia dupa Arana de Nicolae Strambeanu, tema identitatii oedipiene, cu variatii multiple, la Veronica A. Cara (Petrecere cu mama, urmand romanului Eny) si feminitatea concentrica din prozele cu "barbati-sertarase" ale Veronicai D. Niculescu (Adeb).
Sigur, mi se va spune ca-n 1934 au aparut De doua mii de ani si Ghetto veac XX, dupa cum 1934 a fost si anul Noptilor de sanziene sadoveniene, si nici 2004 n-a stat la modul coplesitor sub semnul hardului porno si al obscenitatii zgomotoase si aiuritoare. Numaram destule titluri definite de ironia subtila sau de apetitul metafizic, de lirism autentic sau pur experiment narativ, ori de prizarea satirica a realului, fie sarcastic, fie cu bonomie comprehensiva: Dan Lungu, Raiul gainilor, Radu Paraschivescu, Bazar bizar, Dan Stanca, Mila frunzelor, Catalin Mihuleac, Noapte buna, tampitule, Lucian Dan Teodorovici, Atunci i-am ars doua palme, Gabriel Chifu, Visul copilului care paseste pe zapada fara sa lase urme, Bogdan Suceava, Venea din timpul diez, T. O. Bobe, Cum mi-am petrecut vacanta de vara, Mariana Codrut, Ui Baboi si alte povestiri s.a.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
