Cred că primul şoc trezitor pecare l-am trăit in privinţa felului in care este percepută presa peteme creştine şi, mai larg, de spiritualitate a fost acum vreo 8-9ani, când aveam o emisiune la Radio România Tineret (actualmenteRadio3net).
Intr-una dintre zilelesăptămânii, seara, vorbeam in direct timp de o jumătate de orădespre câte un film cu tematică spirituală, fapt pentru careemisiunea - cu o audienţă destul de insemnată - se intitula "Prinvitraliile filmului". Desigur, mă opream la filme care făceaureferire la toate tradiţiile spirituale, nu numai la cele creştine.Ulterior am transbordat emisiunea pentru o scurtă perioadă la RadioIaşi (poate o voi relua cândva, fie la radio, fie la vreoteleviziune). Imediat alături, la acelaşi post, era o altăemisiune, in care un bun prieten, preot creştin ortodox, avea totsăptămânal câte un invitat cu care vorbea despre creştinism, dar şidespre multe alte probleme spirituale. Invitaţii săi erau de foartebună calitate, iar părintele - o figură cu totul nonconformistă,adică aşa cum sunt majoritatea marilor spiritualiautentici.
Intr-una dintre zile, o distinsădoamnă, care ne cunoştea pe amândoi, imi spune intr-o doară că inemisiunea mea l-aş imita pe părintele. Afirmaţia era de un ridicoluriaş - să fi vrut să fac acest lucru şi nu aveam cum. Erau douăgenuri jurnalistice cu totul diferite, iar temele abordate erauevident altele. Eu, profesor de istoria religiilor, făceamhermeneutica unor teme şi simboluri regăsite in operelecinematografice semnate de Andrei Tarkovsky, Akira Kurosawa, KimKi-duk,Martin Brest,Guillermo del Toroetc., pe când părintele dialoga despre cum să teporţi in biserică, ce mai inseamnă rugăciunea şi creştinismul aziş.a.m.d. Puteam vorbi cel mult despre o atitudine inrudită,nonfanatică, deschisă spre toate zările duhului - fapt pentru careeram şi am rămas bun prieten cu părintele, după cum sunt cu mulţialţii, fie clerici, fie laici. Am realizat atunci că in spaţiulpublic percepţia legată de actul cu tematică spirituală este adeseaunilaterală şi reducţionistă: eşti catalogat fie la alb, fie lanegru, nuanţele nu există pentru spiritele aflate in stadiul decopilărie sau pubertate.
…Cam acelaşi lucru l-am observatin presa laică românească, in aceste zile inmiresmate desărbătorile pascale. Principial, credincioşi ("practicanţi") saunu, mi se pare de bun-simţ ca măcar in perioada celei mai marisărbători creştine de peste an să fie lăsate deoparte articolele şiemisiunile acide la adresa Bisericilor. Cum ştim, anul acestaPaştele a fost sărbătorit concomitent şi de ortodocşi, şi decatolici, şi de alte confesiuni. Eu insumi am avut şi probabil voimai avea articole sau emisiuni suficient de incisive la adresatarelor inerente ale unei instituţii precum Biserica OrtodoxăRomână (BOR). Dar mi se pare de bun-simţ ca măcar in sărbătoareaPaştelui şi a Crăciunului instrumentele obişnuite ale omului depresă să fie inlocuite cu smerenia şi bucuria comuniunii intruHristos.
In cele ce urmează nu mă voireferi la presa scrisă, care parcă a trecut ceva mai decent anulacesta prin sărbătorile Paştelui, ci la televiziunile laice. Castrategie generală pot observa - pentru a câta oară? - căortodocşii au fost mult mai slab reprezentaţi, calitativ vorbind,decât catolicii. Nu ştiu cum se face că in acele emisiuni specialedin zilele Paştelui vezi de fiecare dată câte un preot catolic, darrareori unul ortodox sau măcar un teolog de calitate. Inţelegfoarte bine că preotul are alte trebi la acele ore, dar nu potcrede că nu există teologi, fără obligaţii pastorale, cărora să nuli se permită să participe (este şi asta o problemă), care să nufacă faţă din punctul de vedere al capacităţilor de comunicare.Căci - ştiu asta dinlăuntru - o televiziune particulară ocoleşte,pe bună dreptate, limbajul popesc de lemn, acesta este şi motivulprincipal pentru care recurge adesea la terţe persoane, nonteologi.Mai mult decât atât, teologul respectiv, nefiind preot, ar trebuisă inţeleagă că este un act de sacrificiu pe care il face: nuparticipă personal la slujba din biserică, dar işi slujeşteconfraţii şi pe Dumnezeu pe cale mediatică. Ştiu, in privinţanopţii Paştelui, este greu să convingi pe cineva să participe lavreo emisiune - este o opţiune strict personală, eu insumi amrefuzat să particip vreodată, iar invitaţiile au fost chiarnumeroase in ultimii ani.
Aşadar, in materie departicipanţi, aş prefera să văd la aceste emisiuni teologi precumTeodor Baconsky, Radu Preda, Costion Nicolescu sau laici decalibrul unor Mihail Neamţu, Petre Guran, Bogdan Tătaru-Cazaban,Andrei Găitănaru, Mirel Bănică etc. Am motive să cred că lumea estesătulă de personaje deja "abonate" la aceste emisiuni, precumFlorian Bichir, Dan Ciachir sau, in ultimii ani, chiarsubsemnatul…
Am descoperit figuri de-adreptul luminoase, persoane foarte bine pregătite teologic, cu unreal dar al comunicării, oameni proveniţi inclusiv de la trustulTrinitas (mă refer de pildă la prezenţa recentă intr-o emisiune laAntena 3 a teologului Ciprian Olinici, director al postului deradio Trinitas) sau la Pr. Prof. Daniel Benga (prodecan alFacultăţii de Teologie Bucuresti), Pr. Mihai Săsăujan (profesor laaceeaşi facultate) etc. Sunt personalităţi pe care orice moderatorde televiziune ar fi onorat să le aibă in emisiune, dacă le-arcunoaşte. Şi nu m-am referit decât la cei din Bucureşti, pe care euii ştiu - cu siguranţă sunt nenumăraţi care trebuie descoperiţi şicultivaţi -, ceva mai accesibili televiziunilorcentrale.
Pe de altă parte - fiindcă euinsumi am participat la trei emisiuni de televiziune in aceste zileplus una la radio -, nu pot să nu observ inadecvarea moderatorilor.Ţi se pun taman in zilele Paştelui aceleaşi şi aceleaşi intrebărireferitoare la Biserica Ortodoxă Română. In privinţa catolicilor,nici pe ei nu-i lasă să se bucure, atacându-i pe tema scandalurilordin ultima perioadă. Pot face rapid un opis al câtorva intrebăricare curg invariabil dinspre moderatorii de televiziune laemisiunile care au drept ţintă Biserica, indiferent de emisiunea lacare te-ai uita (excepţie face aici TVR-ul care are o serioasăechipă de profesionişti). Da, e zi de maximă sărbătoare, dar haisă-i bârfim pe cei care se bulucesc la luat lumina sau paştele. Nucontează că-i sărbătoarea comuniunii, politicienii care participăşi ei la slujbă trebuie infieraţi! Este sărbătoarea bucuriei, darce părere aveţi despre corupţia din Biserică? Ciocnim ouă roşii,dar nu-i aşa că ortodocşii nu ştiu să se adapteze vremurilor, spredeosebire de catolici?
Apoi, fără indoială, mulţi amscris mai mult sau mai puţin coerent despre cele de mai sus, dar,pentru Dumnezeu, chiar nu există jurnalişti laici care să observecă in BOR se petrec deja mutaţii uriaşe? Chiar prea rapide dinpunctul de vedere al părţii mai conservatoare? Că s-au schimbatgeneraţii, că cel puţin in anumite eparhii (in funcţie de ierarhullocului) nu prea mai merge să-ţi aranjezi examenul de admitere lafacultatea de teologie sau cel pentru un post de preot? Că avemdeja o Biserică Ortodoxă Română in diaspora cum n-a mai existatnicicând, iar aceasta va crea mutaţii greu de anticipat pentrurolul şi "greutatea" creştinismului, in general?
Ştiu foarte bine că discursulnegativ işi are rostul său, dar lipsa aceasta de nuanţe, deimaginaţie şi profesionalism pe care o regăsesc adesea in presalaică mă lasă deocamdată, mai ales in zilele de sărbătoare,melancolic. Şi este greu să-i condamni pe oamenii care fac zilnicemisiuni politice, sociale, de sport, mondene, iar aleatoriu -atunci când se mai pune de un scandal cu preoţi sau pur şi simplula vreo sărbătoare - sunt nevoiţi să intrebe despre cele sfinte.Pentru cei care nu ştiu, moderatorii acestor emisiuni care sepricep la toate nu au consilieri teologi care să-i mai tragă demânecă şi să-i pună in temă, aşa cum s-ar petrece intr-oteleviziune profesionistă. Iar acolo unde există chiar vreo doimoderatori cu studii de teologie, aceştia se tem de şefii care credintr-o altă trinitate: scandal-sex-sânge.
Dar ce eu fac aici?
Ia, o mică bârfă despre colegiidin media, in loc să vorbesc preţios, aşa cum s-ar cuveni şi aş fiin stare, pe acelaşi spaţiu, despre o splendidă urare primită dePaşte: "Praznicul Invierii să vă umple inimile de bucuria harului,pentru ca intru curăţia simţurilor să-L vedeţi pe Hristosstrălucind cu neapropiata Sa lumină"…
Nu, urarea nu-i tardivă, căciInvierea se sărbătoreşte in realitate in fiecare duminică de pestean. Dar hermeneutica urării de mai sus ar suna cam prea popescpentru un articol de succes, nu-i aşa?
MARIUS VASILEANU(n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licenta infilosofie (Universitatea Bucuresti) si un master in antropologiaspatiului sacru (Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Estedoctorand al Universitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu otema interdisciplinara in care continua studiile de antropologie areligiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor deistorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut obogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, revisteculturale si cu profil spiritual -, producator si realizator deemisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziunicentrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' siredactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulteriora fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonanddepartamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmentesemneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' alziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor laUniversitatea Bucuresti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
