Generalul Henri Berthelot
Memorii şi corespondenţă
1916 - 1919
Editura Militară
Introducere de Glenn E. Torrey. Traducere din limba franceză de Mona Iosif. Generalul Henry Berthelot a cerut ca timp de 30 după moartea sa Memoriile sale să nu fie publicate. Vărul şi moştenitorul său, Henri Dubois, i-a îndeplinit dorinţa. Dar dimensiunile Memoriilor au împiedicat publicarea lor în întregime. Cartea de faţă a apărut în Franţa în 1987, tot sub îngrijirea lui Glenn E. Torrey. "În România, spune el, Berthelot a devenit şi a rămas un erou de prim rang. A trăit alături de poporul român agonia înfrângerii dezastruoase, dar şi entuziasmul victoriei şi al făuririi României Mari. Simbolizând susţinerea Franţei în acele timpuri de grea cumpănă, a devenit centrul adulaţiei multora, un adevărat cult - ţăranii simpli aşază portretul lui <<Taica Berthelot>> alături de sfintele icoane, numele său este pomenit în cântece de luptă. A fost numit cetăţean de onoare al României şi a fost recompensat primind o mică proprietate în România. Şi Berthelot a răspuns acestei aprecieri venite din partea românilor. A susţinut cu înflăcărare cauza României în faţa prietenilor sau inamicilor acesteia, într-atât încât, la un moment dat, s-a spus despre el că <<este mai român decât românii>>. Până la moartea sa, Berthelot a rămas în strânse legături cu ţara sa adoptivă, pe care o numea <<a doua patrie>>, călătorind des aici şi promovând cooperarea şi schimburile comerciale ale acesteia cu Franţa. După moarte, în 1931, Berthelot a lăsat prin testament proprietatea sa din Transilvania Academiei Române, pentru a educa în spirit francez tinerii ofiţeri români. Chiar şi în ziua de azi, în România, amintirea lui Berthelot este vie, fiind rememorat cu un apelativ pe care numai foarte puţini străini au avut cinstea să-l poarte: <<un bun român>>".
Mihai I. Buttescu
Vânătorii Reginei Elisabeta
Memoriile unui ofiţer din garda regală
Editura Militară
Ediţie îngrijită, prefaţă, note şi indice de comandor Gheorghe Vartic.
Mihai I. Buttescu (1878-1963) a avut o carieră militară şi politică de excepţie. Dintre episoadele memoriilor acestui remarcabil instructor, teoretician şi comandant militar, amintim: studiile, începute la Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi, continuate la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină din Bucureşti, apoi, în Germania, la Şcoala de Război din Anklam şi la Regimentul 87 infanterie al Ducelui de Nassau din garnizoana Mainz, încadrarea în organica armatei române, la Batalionul 2 Vânători de Gardă "Regina Elisabeta", dislocat la Constanţa şi Bucureşti, îndeplinirea misiunii onorante de instruire a viitorului rege Carol al II-lea, participarea la Campania din Bulgaria (1913), dar, mai ales, la aprigele confruntări din 1916-1917 de pe frontul românesc care i-au adus înalta distincţie de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", angajarea ulterioară în viaţa politică, economică şi socială a României interbelice. Mărturiile generalului Mihai Buttescu aduc o contribuţie însemnată la ilustrarea tabloului complex al evoluţiei organismului militar naţional din prima jumătate a secolului trecut.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
