Desi in numarul de-acum o saptamana anuntasem continuarea (oricum intarziata...) a privirii in urma asupra faptelor si ispravilor din stagiunea 2007-2008, iata ca navala actualitatii ne obliga sa ne intoarcem ochii dinspre trecut (fie el si foarte recent) inspre viitor (fie el si foarte incert) si sa amanam pentru inca sapte zile extragerea concluziilor referitoare la segmentul de timp teatral avut initial in vedere. Asta, deoarece ieri s-a incheiat la Mangalia primul festival al noului sezon. Un festival dedicat in exclusivitate tinerilor.
Este vorba - asa cum, probabil, banuiesc cei ce frecventeaza chiar si sporadic relatarile pe teme teatrale - despre Gala Tanarului Actor HOP, care, de multa vreme de-acum, se desfasoara in fiecare toamna pe malul marii; initial (pe cand avea un nume mai putin zglobiu), la Costinesti, de vreo cinci-sase ani, la Mangalia, municipiu (era sa ratez primul "i" din cuvant, dupa un model celebru) harnic si prietenos, precum si dotat, de circa trei luni incoace, cu primar nou din actuala (inca...) opozitie; care primar, de altfel, si-a sarbatorit victoria punand sa se impodobeasca sala Centrului de Cultura mangaliot cu o pancarta rosie ca focul si anuntand cu litere de-o schioapa ca domnia sa, asa cum a promis, sprijina si dezvolta sportul si cultura pe teritoriul proaspat cucerit. Probabil, spre a rupe definitiv cu trecutul, consilierii de profil omisesera sa-l informeze ce urma sa se intample de fapt in sala respectiva. Sau... mai stii?
Pentru ca, daca au avut destul de putin a face cu ceea ce numim indeobste cultura, evolutiile multora dintre tinerii artisti au privilegiat masiv sportul, in diverse forme. A fost, de pilda, cazul minispectacolului (45 de minute) care a castigat trofeul rezervat sectiunii Grup - Metamorfoze, prezentat de Vlad Dragulescu si Ruxandra Chelaru (si conceput, imi inchipui, tot de ei), absolventi in 2006, respectiv 2008, ai studiilor de actorie la Universitatea din Craiova. Debutand ca un numar de prestidigitatie si "magie" (cu implicita captare a bunavointei auditoriului prin "interactivitate"), propunerea celor doi a continuat - fara legatura - ca un numar de gimnastica acrobatica la bara/barele (si draperiile) unui cadru metalic; totul, fireste, cu acompaniament muzical reglat la maximum. Ce au putut deduce de-aici in privinta calitatilor actoricesti ale celor doi interpreti directorii de teatru veniti la Mangalia, ca de obicei, in cautare de talente, e greu de spus. Daca va fi fost mai ager, in acest sens, ochiul colectiv al juriului compus din actritele Virginia Mirea si Andreea Bibiri, actorul si regizorul Dan Tudor, regizorul Alexandru Berceanu si coregraful Florin Fieroiu vom afla, fara indoiala, in anii ce vin.
Aceeasi agerime a dovedit-o, daca e sa ne luam dupa rezultat, si publicul competitiei, invitat, seara de seara, sa-si exprime preferintele, prin note acordate concurentilor; in "topul" acestuia, spectacolul castigator a fost urmat, la infima diferenta, de Just Push Play (personal, nu gasesc nicio varianta de traducere), un fel de joc de (pretinsa) improvizatie, propus de absolventi ai mai multor scoli de teatru din Bucuresti, Cluj si Iasi. Dupa modelul televizual, interactivitatea bate totul...
A batut inclusiv singurul spectacol din sectiunea Grup care, dupa capul meu, a reprezentat cu demnitate teatrul si arta actoriceasca (punct - nici "tanara", nici "batrana", adica): Dactilograful de Murray Schisgal, jucat cu precizie, finete si adevar psihologic, in regia lui Vlad Cepoi, de Catalin Babliuc si Ioana Barbu; pe cea din urma, totusi, juriul a rasplatit-o cu jumatate din Premiul (sau) special, cealalta jumatate revenindu-i celui mai bun participant la festival, pe nume Matei Rotaru. Intrat primul in concurs, dintr-un calcul nu tocmai inspirat al organizatorilor, Matei Rotaru (absolvent in aceasta vara al Facultatii de Teatru din Cluj, clasa MiklOs Bacs) a vadit in ambele sale aparitii - la sectiunea Individual tinerii actori prezinta, in afara unui monolog de 15 minute, si un text "obligatoriu", care anul acesta a fost schita Statistica de I.L. Caragiale - inteligenta scenica, o buna stapanire a mijloacelor de expresie artistica, inventivitate si, chiar, rafinament (calitati sesizate de public, acesta acordandu-i sufragiul sau, sustinut si prin aplauze indelungi); e drept, evolutia lui a fost mai putin sportiva... Corectia necesara, probabil, pe aceasta linie i-a adus Premiul pentru cel mai bun actor lui Pavel Barsan, absolvent al UNATC in 2005 si colaborator (sau angajat?) actualmente al Teatrului de Stat din Constanta, care a evoluat pe teren propriu cu un text dificil, doar partial "acoperit". Premiul pentru cea mai buna actrita nu a fost acordat la actuala editie - decizie de notabil curaj a juriului, care a socotit ca niciuna dintre cele noua concurente de la Individual nu a iesit din randuri (in sensul bun, desigur); recunosc, si eu am avut aceeasi impresie, desi am retinut, pentru un plus de adecvare - desi nu la tema Galei, care, aceeasi de ani si ani (Alteritate) nu mai spune nimic nimanui -, precum si pentru o punere mai abila in evidenta a propriilor calitati, nume ca Argentina Stoica sau Alina Simionescu. Poate, la editia viitoare...
Alte premii, decernate insa cu titlu particular de fundatii sau persoane culturale, au marcat contributia in concurs a Lorenei Lupu si a lui Dorin Ionescu (sectiunea Grup, premiul "Timica", acordat de Asociatia Master Class), respectiv a lui Lari Cosmin Giorgescu (sectiunea Individual, premiul "Maria Filotti", acordat de printul Serban Cantacuzino). Gala HOP 2008 s-a incheiat in uralele "smulse" asistentei de formidabilul recital al jazz-istului Harry Tavitian.
A fost - asa cum s-a remarcat si in cadrul colocviului "teoretic" ce insoteste festivalul - o editie medie (spre mediocra, au exclamat unii), reflex ingrijorator al starii generale a teatrului romanesc in clipa de fata. Dar mai ingrijoreaza asta cu adevarat pe cineva?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
