Inainte de 1989, iesirea din rand, din pluton, din tiparul fixat de sus in jos era considerata o abatere de la "etica si echitatea socialista", ba chiar o insulta personala la adresa Conducatorului suprem. In anii '80, scriitorilor nostri nu le mai puteau aparea fotografiile pe copertile propriilor carti. Singurele fotografii, promovate obsesiv, erau ale perechii prezidentiale. Cultul personalitatii, dupa model chinezesc si nord-coreean, era dirijat intr-o singura directie, excluzand nu numai orice alternativa, dar chiar si recompensarea simbolica a adevaratelor personalitati din domeniul stiintific, cultural, sportiv. Atunci cand erau totusi facute, decernarile de premii erau bine controlate; si li se imprima un caracter "tovarasesc" complet dezagreabil pentru individualitatea ce ar fi trebuit sa fie recunoscuta si sarbatorita. Simptomatic pentru absurdul romanesc din ultimii ani ai ceausismului, la o suta de ani de la moartea lui Eminescu, Romania literara, cea mai importanta revista culturala autohtona, a dus o adevarata batalie pentru includerea pe prima pagina a unei fotografii cu poetul national, in locul celei obligatorii cu Carmaciul.
Pe de alta parte, intr-un asemenea climat irespirabil si in acest tip de societate (inchisa, inghetata, controlata, cenzurata), scriitorii romani au detinut un statut pe care breasla nu-l avusese niciodata inainte; asa cum nu-l mai are nici in prezent, in logica liberala si comerciala a pietei de carte.
Simpla mentionare a unor nume ca Marin Preda, Geo Bogza, Octavian Paler, Augustin Buzura, Constantin Noica, Stefan Aug. Doinas, Radu Cosasu, Ana Blandiana, Adrian Paunescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu avea o reverberatie speciala pentru un public deopotriva avizat si doritor de cultura inalta. Departe de a fi o vorba goala, o sintagma fara acoperire, "rezistenta prin cultura" a fost, in anii lungi si cenusii ai socialismului, gura de oxigen pentru doua generatii - sute de mii, milioane de oameni intoxicati si sufocati ideologic. Fara mai nimic al lor - intrucat totul apartinea sau era sub controlul Statului -, cititorii nostri se refugiau in lumea cartilor, pe o spirala evazionista tot mai larga, incluzand si spectacolele de teatru, de opera, de balet, filmele de referinta (care, in anii '80, circulau pe casete video, imprumutate si vizionate frenetic).
Unica responsabilitate a scriitorului era cea de autor. El trebuia sa-si scrie, intr-un stil deja recunoscut si consacrat, cartile. "Comanda sociala", concretizata in tirajele foarte mari ale volumelor publicate, era presanta. Se asteptau cu nerabdare ultimul roman al lui Preda, noul Buzura, un alt volum de versuri al lui Nichita Stanescu. Iar cand aceste carti apareau, ele se epuizau rapid, romanele ajungand sa fie vandute "pe sub tejghea", facute cadou medicilor, profesorilor meditatori, vanzatorilor din comertul socialist, transformate in produse de mare valoare simbolica si comerciala.
Epoca de aur a scriitorilor romani, suprapusa intr-un mod aparent paradoxal Epocii de Aur calp, ceausist, s-a incheiat in 1989. Generatiile mature si varstnice au inregistrat un adevarat soc atunci cand tirajele cartilor si revistelor culturale s-au prabusit, laolalta cu interesul larg pentru ceea ce se numea high-culture. Scriitorii mai tineri si mai adaptabili s-au reprofilat, intrand in jurnalistica, in diplomatie, in afaceri, in zone nu neaparat culturale, mai profitabile. Ceilalti au continuat sa evolueze pe culoarul bine cunoscut, bucurandu-se o vreme de sistemul subventiilor de lasStat, dar cu o intensitate tot mai scazuta, intr-un orizont financiar tot mai ingust. Neacceptand ca o carte este, in ultima instanta, si o marfa, vehiculata intr-un comert cu aspect elevat, dar cu aceleasi reguli clare, destui scriitori au ramas, practic, prizonierii unui mod depasit de a-si gandi conditia profesionala. De la comunism la consumism, drumul este presarat cu victime: ale ideologiei totalitare, mai intai, ale economiei de piata, ulterior.
In ultimii ani, asistam insa la un fenomen pe care eu il consider imbucurator, si anume, aparitia unei noi "specii" de autori romani, mult mai bine adaptati la regulile jocului capitalist. Ei speculeaza, in sensul bun al termenului, oportunitatile oferite de o piata deschisa, extinzandu-si totodata aria de manifestare dincolo de biroul traditional al scriitorului. Cauta spatii editoriale si publicistice de cat mai mare vizibilitate; intra in contacte profitabile cu traducatori si editori straini; aplica si obtin burse si rezidente artistice. Iar la masa de lucru, atunci cand scriu, se gandesc si la partenerul de contract consacrat, dar care trebuie recastigat: publicul cititor. La randul lor, cititorii simt ca nu mai reprezinta o entitate abstracta, ci categorii vizualizate de niste autori cu fler. Succesul masiv, la scara pietei romanesti, al unor tineri scriitori ca Dan Lungu ori Vasile Ernu se datoreaza nu numai talentului lor indiscutabil, ci si constientizarii acestui cadru de intalnire profitabila pentru ambele parti: autori profesionisti, pe de o parte, lectori informati si ultraselectivi, pe de alta.
Brandurile noi, carora le-am dedicat aceasta pagina de ancheta a Ziarului de Duminica, nu sunt un construct fortat, o "inginerie" promotionala menita sa dovedeasca pragmatismul tinerei generatii. In spatele imaginii de succes si castig pe mai multe planuri stau ani intregi de lucru in anonimat provincial ori metropolitan; carti excelente, scoase insa la edituri obscure si necitite de mai nimeni; traduceri, articole, diverse activitati extraprofesionale pentru asigurarea cosului zilnic. Cazul cel mai relevant este al lui Dan Lungu, a carui explozie editorial-mediatica s-a produs in 2004, odata cu aparitia, la Polirom, a romanului Raiul gainilor. Notorietatea, incasarile, traducerile, succesul de critica si de public au venit dupa opt ani de la debutul in volum. Un parcurs similar, dar in ordinea de succesiune a criticii literare, il vedem la Paul Cernat. Premiul pentru critica literara obtinut cu volumul Avangarda romaneasca si complexul periferiei (Ed. Cartea Romaneasca) vine in 2007, dupa ani intregi de intensa activitate pe doua fronturi: in publicatiile culturale si in sistemul universitar. Iar daca in cazul lui Claudiu Komartin genul elitist al poeziei, de care apartine, restrange aprioric succesul de public si de incasari, ramanandu-i foarte tanarului autor satisfactia omologarii de catre un cerc select de consumatori rafinati, la Vasile Ernu adaptarea la regulile economiei de piata in sfera culturala s-a facut din mers si intr-o cadenta triumfala. Nascut in URSS, volumul de debut al scriitorului deghizat in eseist, aparut la Polirom, a devenit bestseller si a fost multinominalizat si premiat, consacrand poate cea mai rapida ascensiune a unui tanar scriitor in Romania ultimilor ani. Extrem de interesant este si faptul ca Vasile Ernu vine din spatiul unei alte culturi, integrandu-se insa intr-un ritm accelerat in cea autohtona. (Ca si Pavel & Cleopatra Stratan, in muzica.) Dovada este facuta in ambele directii: capacitatea de a planifica si a obtine un succes individual; si deschiderea, permisivitatea sistemului nostru cultural.
Fiecaruia dintre cei patru tineri scriitori (un prozator, un eseist, un critic literar si un poet) care si-au castigat notorietatea in lumea noastra culturala - si dincolo de granitele reale ori imaginare ale acesteia - i-am adresat cate o intrebare "personalizata". Intrucat fiecare este, in mod cert, o personalitate autentica, necontrafacuta; si, totodata, ilustreaza un alt vector al obtinerii succesului.
Nu exista o reteta unica si garantata pentru a converti valoarea artistica in succes social. Acesta din urma vine pe diferite cai si se mentine numai atunci cand scriitorul (ori muzicianul, artistul plastic, regizorul, actorul) este mai mult decat un subansamblu al ultimului trend.
In fapt, tocmai artistii adevarati, originali, realmente nonconformisti si noninseriabili dau trendul unei epoci sau al unei perioade literare. Deja omologate pe piata de carte romaneasca, brandurile noi listate in ancheta de fata vor deveni tot mai influente in urmatorii ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
