Poate un artist să facă bani, toţi banii din România, inarmatdoar cu penelul, lupa şi tuşurile? Dacă ne gândim la NicolaeSăftoiu, răspunsul e, dezolant de simplu in perversitatea lui deşaradă: da. Banca Naţională i-a solicitat să deseneze feţelebancnotelor leilor noi, iar maestrul, care nu s-a dat niciodată inlături de la cazne in folosul unor comunităţi largi (a lucrat, anila rând, pentru Editura Didactică şi Pedagogică, trasând cu penelulsute de ilustraţii de manual sau planşe şcolare) a imaginat, pe otemă dată, ingrată şi lunecoasă precum inseşi paralele,filigranurile pe care le ştim cu toţii, pe care le-am pipăit, lacare am aspirat sau de care ne-am despărţit cu tristeţe. A statindelung in groapa cu lei (noi), dar, aşa cum e soarta sărmanilorartişti in viaţă, nu prea mulţi s-au lipit de el. Nici atunci, nicimai târziu. Nici acum, când a ales să se exileze din Bucureşti insolitudinea curată din zona Dragoslavelor şi Musceluluidâmboviţean, in simplitatea rurală a Văii Gârţei, in atmosferascutită de ritualurile mondenităţii şi reverenţelor de convenienţăpe care i le impuneau Capitala şi comenzile sociale.
După ce a pictat "ochiul dracului", Nicolae Săftoiu a incercatsă vadă ce se ascunde şi indărătul pleoapelor sfinţilor şi, deatunci, nu incetează să scoată la iveală peisaje fantaste,alăturări halucinante de portrete umane şi animaliere, descripţiiintotdeauna minuţioase, acute, ale unor lumi nevăzute şi, mai ales,nebănuite. Lumi care, in sfârşit, după ani de şedere inobscuritatea incăpătoare a mapei sale, au luat drumul gălăgios alsimezelor şi s-au deschis intr-un evantai uluitor la Galeria Dialogdin str. Chiristigiilor nr. 11-13 (expoziţia Nicolae Săftoiu estedeschisă pana pe 23 martie).
Lucrul care m-a izbit cel mai tare la vernisajul expoziţiei(unde discursul doamnei Dorana Coşoveanu, elocvent sub laturainciziei psihologice şi talentului portretistic, s-a intâlnitfericit cu textele fin analitice ale catalogului de sală, semnatede Florin Ciubotariu, Aurelia Mocanu şi Ruxandra Garofeanu) a fostinsăşi mapa artistului: din invelişul ei sumbru, sever, aruncatparcă la intâmplare pe un soclu fără rost, se iveau desene, altedesene, multe alte desene ce nu-şi avuseseră locul pe pereţi. Uncorn al abundenţei de imaginaţie, al excedentului de har, allimbuţiei plastice pe care artistul nu l-a plasat acolodemonstrativ, ci pentru că, pur şi simplu, era imagoforul săuuzual. Basculanta sa magică de imagini, depozitul cotidian portabildin care se pot revarsa nesfârşite cortegii de propuneri vizuale.Un sac fără fund pe care, acum, după ce am văzut ce poate pieleadegetelor lui Nicolae Săftoiu, ni l-am dori translat intr-un album.O antologie ca o bornă kilometrică, marcând doar, la cei 75 de anipe care-i implineşte pe 28 martie, o etapă dintr-un drum a căruilungime va depăşi simpla existenţă pământeană a artistului. Astapentru că Dom' Nae nu cunoaşte osteneala şi nici astâmpărulsenectuţii şi desenează cum alţii respiră, acumulând viziuni şitezaurizând vedenii, care cer un răgaz de contemplare nefiresc delung. Nu e vorba aici doar despre numărul planşelor pe care ledesăvârşeşte artistul, ci şi de profunzimea lor miniaturală, inobservarea detaliilor căreia, ale profunzimii, te poţi literalmenterătăci. Iar revenirea din labirint inseamnă incercări succesive şicere timp. Ca să-şi dea seama despre tot ce se-ntâmpla in Lilliput,la nivel de nuanţă, lui Gulliver cred că i-ar fi trebuit nu doar unmicroscop, ci şi mai multe vieţi.
Există, atunci când vezi lumile desenate ale lui Săftoiu,pericolul să fii prins intr-o amăgitoare capcană. Anume să rămâi lasuprafaţa liniei şi să cazi in extaz in faţa talentului (spuneaMonticelli: "Să faci ceva bine inseamnă talent, să creezi inseamnăgeniu"), uitând de faptul că, dincolo de morfologia bestiariilorsale, palpită o sintaxă stranie, o logică a fantasticului la fel devaloroasă, in ordine artistică, precum preţiozitatea de orfevru adesenului pe care el practică imperturbabil.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
