Precedenta expunere de la galeria418, din intrarea Armaşului nr.12, depozita recolta de peste vară a"Atelierului de la Dunăre" şi aducea, inevitabil, ceva din zarva debivuac a intrunirilor artistice de la Conacul Darbu Druga: unoarecare eclectism (bine temperat, cum spuneam, de geniul loculuidanubian), precum şi o ardenţă a improvizaţiei in materie deorganizare pe simeze. Expoziţia de bilanţ era, prin urmare, atinsăde o veselă grabă şi comunica senzaţia de hambar frumos, undelucrurile pot fi mutate dintr-un loc in altul fără prea marepagubă.
Acum, spaţiul de la 418 te face săeziţi: nu ştii dacă ai pătruns intr-o colecţie particulară (aicieste, să nu uităm, şi sediul fundaţiei Ioana Grevers) sau intr-ogalerie cu vânzare, intr-atât de minuţios, de savant sunt potrivitelucrările intre ele, intr-atât de bine işi conjugă sensurile inraport de ele insele şi de spaţiul de expunere (acesta din urmă -cu o intrinsecă nuanţă de solemnitate aristocrată). Parcă ar fiacordate să rămână in această formulă de dispunere spaţială cuanii, iar nu preţ de un sezon expoziţional.
Acum (până pe 16 mai, mai precis)ne aflăm in faţa unui concert pentru două partide de instrumente,toate din lemn, la pupitrul cărora stau doi artişti consacraţi, custatură impozantă: Aurel Vlad (n. 1954, foto 1-4) şi Liviu Russu(n. 1951, foto 5-7). Sigur, nu-i nevoie de prea multă ingeniozitateca să reuşeşti o lovitură de imagine, prin imagine, punând laolaltădouă feluri diametral opuse de a concepe sculptura. Aurel Vlad esterobust, impetuos, figurativ, htonian, agitat de viziuni ale uneiumanităţi gregare şi proliferante, Liviu Russu cumpăneşte volumelein mod arhitectonic ("horiadamianic"), privilegiază abstracţiageometrizantă, se joacă cu sugestia formelor şi cu detaliilesemnificative. Cel dintâi ciopleşte copacii astfel incât să vedempădurea, trudeşte lovind cu barda/ dalta şi traforează imaginiseriale copleşitoare, cel de-al doilea stă la pândă precumvânătorul, in aşteptarea unui lemn care să fie in stare să grăiascăun unic cuvânt semnificativ: il apucă, cu o umoare mai degrabăcontemplativă, după care ii crestează gura ca să se exprimesingur.
Sudarea lor efemeră intr-oexpoziţie (cu titlu morocănos: "Lucrări din lemn") amorseazădesigur gustul, destul de comun in ultima vreme, pentru contrastschizoid, dar este, aşa cum incercam să sugerez şi inainte, maimult decât atât. Asta pentru că aici contrastul nu e cultivat dedragul contrastului, pentru că lucrările "stau" bine impreună, decele mai multe ori, şi dialoghează fără odihnă, suscită reflecţiireciproce, resuscită dimensiuni pierdute, se completează perfid şise ameninţă cordial. Deruta golemilor de lemn zugrăviţi in culoritari, ai lui Vlad, e stăvilită de sapienţa durabilă şi de rigoareacâte unui portic, a unei fortăreţe, a unui oraş ascuns, imaginatede Russu.
Trecând peste aspectul muzeal alacestei expoziţii, peste latura ei de excelenţă plastică şicuratorială, să ne reintoarcem pe solul ferm al galeriei. Acolounde lucrurile nu se măsoară cu oftaturi şi cu aplauze, ci cu bani.Iată deci câteva dintre preţurile pe care le practică cei doisculptori. Aurel Vlad: Pelerini I (155x58x53 cm, lemn plop şibrad), 10.000 de euro, Pelerini III (95x80x95 cm, lemn plop şibrad), 12.000 de euro, iar in tendinţă opusă - Barca (33x100x10 cm,lemn de tei) 3.000 de euro. Liviu Russu: Cetate (31x31x183 cm, lemnfag) şi, la preţul cel mai de jos - Target III 40x3,5x3,5 cm, lemnde vişin). Aşa cum se poate vedea, nişte preţuri voinice pentruRomânia. Luând insă in seamă prestigiul celor doi autori şi maiales faptul că e vorba despre sculptură, adică un gen anevoios şicare implică investiţii mari, lucrurile ar merita nuanţate intr-odiscuţie separată.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
