Am rasfoit presa dintre ani, observand ca numerosi comentatori au analizat integrarea Romaniei in termeni de "civilizatie". Normal ar fi fost ca momentul
1 ianuarie 2007 sa suscite, cu precadere, discutii de ordin politic si financiar...
Dupa cum se vede, observatorii vietii publice apreciaza insa ca starea natiunii e inca departe de a fi normala. Sunt perfect de acord si ma bazez, spunand asta, atat pe experientele personale acumulate prin alte tari (europene), cat si pe ceea ce-mi spun prietenii romani stabiliti in Occident. Si lor, si mie ni se pare ca societatea romaneasca de tranzitie a cunoscut o involutie morala si valorica. E minunat ca am depasit riscurile de colaps (acute prin '98). Sau ca am optat (intr-un tarziu) pentru NATO si UE. Oricine se bucura, pe de alta parte, ca economia creste, ca un PIB mai putin rahitic permite refacerea infrastructurilor etc. Cu partea de convietuire stam insa foarte prost. Supravietuirea de succes a stangii neocomuniste a consacrat nomenclatura PCR ca model de reusita sociala. Nonetica bolsevismului (compusa din agresiune, frauda si fals intelectual) s-a perpetuat nestanjenit printre noii intreprinzatori "capitalisti". Necondamnand oficial comunismul decat in decembrie 2006, i-am lasat destul timp pentru a vampiriza noua istorie romaneasca. Sustinatorii vinovati ai vechiului sistem le-au dat maselor "panem et circensis", preluand in regie proprie si granele, si nasul de clovn. Asa ca generatia mea (cuadragenara) si generatiile mai vechi - care tineau minte cum aratase Romania inainte de ocupatia sovietica - au ramas, deopotriva, cu sentimentul ca nu si-au recuperat propriul adevar.
Evanghelic vorbind, adevarul e temelia libertatii. Iata ca libertatea noastra fiind mincinoasa, nici democratia nu functioneaza cu adevarat. Forme fara fond? Da. Insa si substituire de traseu, prin noua demolare a elitelor (plecate sau saracite). Oricat ar parea de curios, daca ma aflu la Lisabona sau la Roma - iau aici exemple intamplatoare -, am certitudinea ca asist la o viata comunitara autentica. Bucuriile sunt bucurii. Problemele sunt probleme. Si regulile de joc sunt respectate. La noi, iti vine mereu sa distribui ghilimele. Nimic nu e "pe bune". Simti, prin fiecare por, ca esti mereu pacalit de cineva (partide, institutii) sau de ceva (aparentele gaunoase ale vietii cotidiene).
Cred totusi ca impresia coplesitoare de inautentic se va estompa, dat fiind ca apartenenta la UE va modifica in adancime situatia de care ne plangem, cam neputinciosi. Mai intai, dreptul comunitar va prevala asupra celui intern, cu urmarea unui plus de claritate justitiara. Apoi ne vom intalni mult mai frecvent cu oameni care poarta, in fiecare gest, nu doar reflexul de oboseala "metafizica" al Europei, ci si normele sale comportamentale: norme de convietuire civilizata. Oricat am fi noi de nationalisti (desi nationalismul nostru e mai mult clamat, decat demonstrat prin fapte personale), tot vom prelua, cu lingurita, cateva idei esentiale. De pilda, aceea ca nu exista un consumator (sau un cititor) "mediu", care trebuie gadilat prin coborarea desfranata intr-o mediocritate mereu mai vulgara. Sau ca interactiunea eficienta cu partenerii din alte state-membre presupune respectarea cuvantului dat, punctualitatea, calitatea, curajul initiativei si dialogul. Neavand aici spatiu de manevra, ma rezum la a conchide ca Europa va face altceva din noi, adica din felul nostru de a fi impreuna. Si ne va fi tuturor mai bine, oricat ne-ar tenta, ca "buni romani", sudalma eurosceptica.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
